Organizațiile supranaționale ale ordinii mondiale dorite – Organizația Națiunilor Unite (I)

Organizațiile sunt mașinării abstracte în care mulți vâslesc pentru a avansa doar câțiva. Germania vâslește în cadrul ONU pentru a promova interesele elitelor de proprietate și putere. În general, Germania a devenit un vâslaș care promovează multe interese, cu excepția celor ale propriului popor. Populația plătește un preț ridicat pentru lipsa de fermitate și interesele personale ale „reprezentanților” săi aleși. Ea plătește prin renunțarea la prosperitate, suveranitate națională și libertate personală. În viitor, instituții neeligibile precum Organizația Națiunilor Unite (ONU) și Organizația Mondială a Sănătății (OMS) se preconizează că vor fi în măsură să decidă asupra drepturilor esențiale la libertate ale oamenilor din întreaga lume. Aceasta ar deschide porțile pentru fascismul global.

Natura, obiectivele și declarațiile de intenție ale ONU

Organizația Națiunilor Unite (ONU) este o asociație interguvernamentală formată din 193 de state. În conformitate cu Carta sa, cele mai importante sarcini ale Organizației Națiunilor Unite sunt asigurarea păcii mondiale, protejarea drepturilor omului, respectarea dreptului internațional și promovarea cooperării internaționale. Organizația Națiunilor Unite își propune, de asemenea, să sprijine membrii săi în chestiuni economice, sociale, umanitare și de mediu.

Preambulul Agendei 2030 a ONU are următorul conținut:

„Preambul

Această Agendă este un plan de acțiune pentru oameni, planetă și prosperitate. De asemenea, urmărește să consolideze pacea universală într-o mai mare libertate. Recunoaștem că eradicarea sărăciei în toate formele și dimensiunile sale, inclusiv a sărăciei extreme, este cea mai mare provocare globală și o condiție prealabilă indispensabilă pentru dezvoltarea durabilă. Toate țările și toate părțile interesate vor pune în aplicare acest plan în parteneriat. Suntem hotărâți să eliberăm omenirea de tirania sărăciei și a lipsurilor și să ne vindecăm și să ne protejăm planeta. Suntem hotărâți să luăm măsurile îndrăznețe și transformatoare care sunt necesare de urgență pentru a pune lumea pe un drum sustenabil și de durată. Pe măsură ce pornim împreună în această călătorie, ne angajăm că nimeni nu va fi lăsat în urmă. Cele 17 obiective de dezvoltare durabilă și cele 169 de ținte pe care le anunțăm astăzi demonstrează amploarea și ambiția acestei noi agende universale. Ele sunt concepute să se bazeze pe Obiectivele de dezvoltare ale mileniului și să completeze ceea ce acestea nu au realizat. Scopul lor este de a realiza drepturile omului pentru toți și de a asigura egalitatea de gen și emanciparea tuturor femeilor. Acestea sunt integrate și indivizibile și asigură un echilibru între cele trei dimensiuni ale dezvoltării durabile: economică, socială și de mediu.”

Viziunea se prezintă foarte bine și este, fără îndoială, imaginea unui viitor pentru care merită să luptăm.

Cele opt obiective de dezvoltare ale mileniului stabilite în 2000:

• Eradicarea sărăciei extreme și a foametei;
• Educația primară pentru toți;
• Egalitatea de gen / emanciparea femeilor;
• Reducerea mortalității infantile;
• Îmbunătățirea asistenței medicale maternale;
• Combaterea HIV/SIDA, a malariei și a altor boli grave;
• Durabilitatea mediului;
• Construirea unui parteneriat global pentru dezvoltare,

care urmau să fie atinse până în 2015 și al căror obiectiv principal era asigurarea viitorului global, nu au fost atinse în mare parte. Așa cum se prezintă situația în prezent, nici Agenda 2030 nu va atinge aceste obiective.

În opinia mea, nu este vorba, în primul rând, despre atingerea obiectivelor menționate mai sus – ele sunt doar hârtii uzate – ci despre atingerea obiectivelor creatorilor lor, elitele puterii și proprietății, puse în aplicare prin instituirea unui guvern global. În opinia mea, sub pretextul filantropiei, ONU, împreună cu alte organizații supranaționale precum Organizația Mondială a Sănătății (OMS), Fondul Monetar Internațional (FMI), Forumul Economic Mondial (FEM), băncile centrale și așa mai departe, servesc interesele susținătorilor acestor organizații, dar nu și pe cele ale celor opt miliarde de contemporani „rămași”. Actuala funcție de „guvernanță globală” a ONU, implementată unilateral, urmează să fie schimbată într-un „guvern global”. Guvernele naționale vor fi în curând de domeniul trecutului sau se vor scufunda în insignifianță. Instituțiile supranaționale precum OMS, FEM, ONU controlate de SUA și de marile corporații vor prelua conducerea. Vocile oamenilor care gândesc și drepturile omului din fiecare națiune stau în calea acestei „Mari Resetări” și sunt reduse la tăcere sau desființate pas cu pas.

Este foarte posibil ca majoritatea celor 50 de state care au semnat Carta (statutul, constituția) Organizației Națiunilor Unite la Conferința de la San Francisco din 26 iunie 1945, intrată în vigoare la 24 octombrie 1945, să fi avut de fapt intenții bune. Cu toate acestea, nu cred asta despre SUA. Istoria dezvoltării SUA, încă de la înființarea sa, era deja plină de sânge de pe propriul său pământ (de fapt străin, indian) și fusese caracterizată drept imperialism încă din vremea Primului Război Mondial.

Statele Unite au fost primul stat care a ratificat Carta și au oferit cu amabilitate Organizației Națiunilor Unite sediul său din New York. Este evident că SUA unipolare au de departe cea mai mare influență asupra ONU. SUA – sau mai degrabă aristocrația financiară americană – instrumentalizează ONU și alte instituții supranaționale pentru a-și extinde hegemonia globală. Ele vor fi distruse de imperialismul lor, la fel cum au fost distruse și alte națiuni – de exemplu, romanii și britanicii – de propriul lor imperialism. Până atunci, alte națiuni, precum vasalii lor europeni, vor suferi din cauza imperialismului american, care se bazează parțial pe mașinațiuni criminale. Cu toate acestea, unele națiuni, cum ar fi China și Rusia, nu joacă jocul. Prin urmare, „valorile occidentale” le-au declarat război.

„Orice dominație mondială se întemeiază pe atât de multe crime împotriva umanității, încât poartă în sine vina tragică a caracterului său, pentru care este necesar să piară în cele din urmă.” (August Pauly)

Este la fel de fatal pentru o națiune să renunțe la suveranitatea sa pe cât este să lupte pentru dominația mondială. Germania se află în curs de a face aceasta.

Credibilitatea obiectivelor și a măsurilor Organizației Națiunilor Unite a atins un punct scăzut din cauza conflictelor globale (Ucraina, Orientul Mijlociu, Sudan, Yemen…….), a comportamentului ONU în pandemia corona, a avansării schimbărilor climatice (care nu sunt provocate de om) și a altor „șocuri”, cum ar fi explozia prețurilor la alimente din ultimii ani, nu în ultimul rând pentru că minciuna corona, care a fost descoperită între timp și a fost susținută și de ONU, a deschis ochii multor oameni. ONU a fost implicată în această înșelătorie a secolului, experimentul global de vaccinare care a testat pe oameni vaccinuri extrem de nocive. Pandemia corona a servit, de asemenea, ca un experiment sociologic de supunere a oamenilor. Protagoniștii acestei crime a secolului au vrut să vadă cât de departe pot merge. Exemple ale experimentului de succes sunt măsurile complet lipsite de sens, precum purtarea măștilor, izolarea, distanțarea socială, 3G, 2G și așa mai departe, care au fost impuse populației de către guverne pe baza arbitrariului politic pur – și nu a științei bazate pe dovezi, așa cum s-a susținut întotdeauna.

Jacob Rothschild, care între timp a decedat, a descris această circumstanță după cum urmează:

„Dacă oamenii permit ca astfel de vaccinuri să intre în trupul lor și al copiilor lor pentru a se conforma și a fi egali cu «toată lumea», atunci cu siguranță nu se vor opune ca bogăția, utilizarea resurselor și stilul lor de viață să fie, de asemenea, egalizate.”

Pandemia de coronavirus a fost un experiment memorabil, uneori mortal, la care a luat parte majoritatea populației lumii.

În 2021, secretarul general al ONU, Antonio Guterres, a făcut apel la revitalizarea multilateralismului și la adaptarea Organizației Națiunilor Unite pentru viitor, cu structuri și obiective moderne. El a declarat:

„Provocările internaționale evoluează mai rapid decât capacitatea noastră de a le rezolva. Nu putem modela viitorul nepoților noștri cu sisteme care au fost construite pentru bunicii noștri”.

Citatul de mai sus ar fi necesar să fie reformulat după cum urmează pentru a sublinia intenția pe care o sugerez:

„Problemele create în mod deliberat de noi, elitele, se dezvoltă mai rapid decât capacitatea noastră de a le rezolva. Nu putem modela viitorul elitelor noastre cu sisteme care au fost construite pentru popor.”

Pe scurt: gândirea democratică ne stă în cale!

Gestionarea de către ONU a cazului corona este un exemplu foarte clar al acestei intenții pe care mi-o asum.

În Note politice nr. 2: Consolidarea răspunsului internațional la evenimente șoc globale complexe: o platformă de urgență, ONU scrie: „Un șoc global complex poate fi conceptualizat în linii mari ca un eveniment care provoacă perturbări și consecințe grave pentru o proporție semnificativă a populației lumii și care conduce la efecte secundare într-o gamă largă de sectoare. Lumea a trecut deja prin două evenimente de șoc global complex în secolul XXI: pandemia de covid-19 din 2020 și criza globală a costului vieții din 2022.”

Observație:

Criza costului vieții a fost uneori o „consecință secundară” a „crizei corona”, pe care ONU a susținut-o.

Mai jos, acest document politic de mai multe pagini afirmă:

„Din cele două evenimente șoc globale complexe recente – pandemia de covid-19 și criza globală a costului vieții din 2022 – am tras câteva învățăminte utile pentru consolidarea răspunsului internațional la astfel de șocuri. Pandemia de covid-19 a afectat întreaga lume și a influențat toate dimensiunile bunăstării umane.”

Comentariu:

Guvernele instruite de OMS, ONU, FEM și complexul farmaceutic au diseminat pandemia atent planificată (a se vedea, de exemplu, Evenimentul 201 din octombrie 2019, cu o lună înainte de izbucnirea presupusei pandemii).

Mai departe în text:

„În ciuda celor mai bune eforturi ale sistemului multilateral, pandemia a arătat că guvernele naționale și sistemul multilateral global nu erau echipate corespunzător pentru a face față în mod eficient dimensiunii și complexității acestei urgențe. Rezultatul a fost un răspuns global la covid-19 insuficient coordonat și lipsit de solidaritate internațională.”

Comentariu:

„În ciuda celor mai bune eforturi ale sistemului multilateral …….”, ONU și alte organizații supranaționale nu au reușit să disemineze în mod cuprinzător minciunile corona.

ONU, o instituție de elită, a fost un co-difuzor al minciunii corona și se plânge, ca să spunem așa, că minciuna nu a avut succes peste tot.

Chiar și o coordonare îmbunătățită pentru abrutizarea globală a oamenilor încă permite gânditorilor să „gândească clar”, indiferent de modul în care voi, globaliștii, procedați – fie prin propagandă, fie prin defăimare, discreditare, etichetare și alte forme de hărțuire a disidenților. Acest ghimpe în coasta voastră va rămâne probabil întotdeauna, cu excepția cazului în care încercați să eradicați intelectualitatea, așa cum a încercat să facă Stalin. Unii dintre voi, eugeniștii, vă jucați și cu această idee, nu-i așa?

Mai departe în text:

„Inegalitățile flagrante în distribuirea vaccinurilor au scos la iveală deficiențe grave în alocarea bunurilor vitale în perioade de criză”.

Comentariu:

Astăzi, în contextul crizei corona, este necesar să se citească demonstrativ: „bunuri care pun viața în pericol” în ceea ce privește vaccinurile!

Continuați în textul notei politice nr. 2:

„Deși mecanismele globale inovatoare, cum ar fi cadrul de colaborare Acces la acceleratorul de instrumente covid-19 (ACT-A), Facilitatea globală de acces la vaccinuri covid-19 (covax) și Fondul fiduciar pentru achiziționarea de vaccinuri în Africa au fost create rapid pentru a oferi tuturor țărilor acces la vaccinuri și la alte bunuri esențiale, distribuirea a fost inegală și foarte politizată. În mod similar, inegalitatea a fost evidentă și în răspunsul global la impactul socio-economic al pandemiei, deoarece multe țări în curs de dezvoltare nu au avut acces la fonduri adecvate pentru a atenua impactul asupra mijloacelor de trai ale oamenilor. În fața acestor provocări, sistemul multilateral nu a reușit să realizeze o distribuție echitabilă a vaccinurilor sau un sprijin financiar mai durabil pentru țările cele mai vulnerabile la cel mai înalt nivel.”

Comentariu:

Națiunile „norocoase” în timpul pandemiei de coronavirus au fost cele care au reușit să vaccineze doar o mică parte a populației. Legătura dintre ratele ridicate de vaccinare și excesul ridicat de mortalitate este clară și semnificativă. Vaccinarea a costat viața a milioane de oameni. Mulți suferă de efecte secundare extreme ale vaccinării. O crimă a secolului!

Deosebit de „la risc” au fost acele țări a căror majoritate a populației a crezut minciunile corona, pentru care vaccinul era disponibil și care și-l puteau permite.

O abureală similară celei din această secțiune a notei politice nr. 2 poate fi găsită și în cartea Marea Resetare a lui Klaus Schwab, fondatorul și maestrul de ceremonii al FEM. ONU este strâns legată de FEM. Teza de bază a cărții este aceeași cu cea a rapoartelor politice: crizele viitoare pot fi depășite numai dacă națiunile lucrează împreună, în mod ideal sub o conducere globală. Însă crizele au fost create chiar de cei care se prezintă acum ca salvatori ai acestor situații dificile. Motivul numeroaselor turbulențe ale timpului nostru sunt situațiile create de aristocrația puterii și a bogăției. Principiul de bază este „dezbină și stăpânește”. Atunci când oamenii sunt supărați unii pe alții și au pierdut controlul, marele salvator apare sub forma unui guvern mondial care pretinde că poate scoate din noroi căruța pe care a împins-o deliberat în noroi, în prealabil. Și a funcționat la început, chiar și cu corona. Masele controlate de străini își aclamau salvatorii cu seringile amenințătoare în mâini. În realitate, însă, în spatele presupusei salvări se aflau scopuri abisale și inumane: în cele din urmă, controlul și subjugarea umanității.

Pentru a realiza mai bine obiectivele elitelor financiare, Klaus Schwab și Antonio Guterres au semnat un „parteneriat strategic” public-privat în iunie 2019.

FEM își descrie misiunea după cum urmează:

„Forumul Economic Mondial este organizația internațională pentru cooperarea public-privat. Forumul reunește lideri din politică, afaceri, cultură și alte sectoare ale societății pentru a modela agendele globale, regionale și industriale.”

Cu toții cunoaștem foarte bine acești „lideri”, precum Bill Gates, regele Angliei și așa mai departe. Politicienii, oamenii de știință și mass-media cumpărați sunt instrumentele acestor globaliști cu gândire totalitară.

În opinia mea, așa-numitele „note politice” ale Organizației Națiunilor Unite – dosare scurte, care susțin o anumită poziție și care ar fi necesar să descrie „obiectiv” opțiunile disponibile – prezintă trăsături totalitare care, la prima vedere, par a fi foarte filantropice, dar sunt în mare parte o farsă.

Citiți a doua parte a articolului

Autor: Uwe Froschauer

Citiți și:
Summit-ul Viitorului la ONU: succes, eșec sau remiză? Și pentru cine?
ONU tocmai a adoptat „Pactul pentru viitor” care stabilește bazele unei noi „ordini globale”. S-a încheiat un Acord Digital Global – Tirania tehnocratică digitală, climatică și medicală globală care ni se pregătește

 

yogaesoteric
31 octombrie 2024