Slăbiciunile sudului global

Summit-ul BRICS tocmai încheiat la Rio de Janeiro a marcat intrarea a zece noi state în organizație, în calitate de țări-partenere: Belarus, Bolivia, Kazahstan, Cuba, Indonezia, Nigeria, Malaysia, Thailanda, Vietnam, Uganda și Uzbekistan. Cu toate acestea, Sudul Global mai degrabă s-a depărtat de momentul în care președintele Putin (prezent online la întrunire) flutura macheta monedei BRICS, ca o amenințare palpabilă la supremația dolarului și implicit a Statelor Unite.

Președintele Xi Jinping, mulțumit de rezultatul negocierilor legate de tarifele lui Trump, a preferat să-l trimită în Brazilia pe premierul chinez. O dovadă în plus despre importanța relativ modestă a summit-ului BRICS în noua conjunctură globală.

Prezența în organizația „nealiniaților” a unor state ca Arabia Saudită, Egipt, Emiratele Arabe Unite sau chiar India reprezintă garanția supremă a faptului că BRICS nu va putea face nimic concret care să prejudicieze supremația dolarului pe termen mediu și scurt. Principalele două puteri militare ale Sudului Global, Rusia și China, deși teoretic promovează dedolarizarea, se confruntă cu limitări semnificative, care le împiedică să adopte o poziție mai agresivă împotriva Statelor Unite. Pentru Rusia, negocierile cu Trump legate de Ucraina constituie un obstacol major. La fel și dependența de exporturile de energie și materii prime, tranzacționate predominant în dolari.

Sancțiunile occidentale au forțat Rusia să utilizeze monede alternative, precum yuanul, dar economia sa, afectată parțial de sancțiuni și izolarea financiară, are capacități limitate de a sfida direct hegemonia dolarului – mai ales în lipsa unui consens în sânul partenerilor BRICS. De asemenea, Rusia se bazează pe relații comerciale strânse cu țări precum India și China. Ambele state asiatice (ale căror populații însumate ating 36 la sută din totalul locuitorilor planetei) evită în mod evident măsuri care ar putea antagoniza SUA. China, deși are o economie mai robustă, este limitată de expunerea sa la piețele financiare occidentale și de dependența de exporturi către SUA și UE. Rezervele sale masive în dolari și obligațiuni americane fac ca o dedolarizare agresivă să fie riscantă, cu efecte destabilizatoare asupra propriei economii.

Ambele țări sunt conștiente că o confruntare directă cu SUA ar putea declanșa represalii economice severe, inclusiv sancțiuni suplimentare sau excluderea din sistemele financiare globale. Constrângerile au fost evidente în tonul moderat al summit-ului BRICS din Rio de Janeiro, unde liderii au discutat despre comerțul în monede locale, dar au evitat angajamente ferme împotriva dolarului: „Liderii grupului BRICS în expansiune s-au reunit la Rio de Janeiro pentru a discuta despre comerțul în monede locale și solidaritatea cu Palestina și Iran”.

În schimb, președintele american Donald Trump și-a reiterat amenințarea cu tarife de 100% asupra țărilor aliniate BRICS care încearcă să submineze dolarul. Tonul semnalează o poziție extrem de agresivă pentru apărarea supremației financiare a SUA. Pe de altă parte, voci din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și chiar din G7 sugerează excluderea SUA din structurile globale dacă politica sa protecționistă continuă, conform Politico: „Excluderea SUA din OMC ar putea stabiliza economia globală”.

În acest context, apare întrebarea: sunt dolarul și hegemonia SUA cu adevărat amenințate sau asistăm la o aparență de conflict menită să faciliteze o realiniere globală? BRICS, ca bloc economic, reprezintă aproape 45% din populația globală și 35% din PIB-ul mondial, ceea ce îi conferă un potențial semnificativ. Totuși, ideea unei monede comune sau a unei alternative viabile la dolar rămâne foarte îndepărtată din cauza diferențelor economice și geopolitice dintre membri. De exemplu, India, Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită, deși membre BRICS, prioritizează relațiile economice cu SUA. Ele vor evita în continuare orice acțiuni care ar putea afecta dolarul.

Rusia și China promovează teoretic dedolarizarea, însă eforturile lor, cum ar fi utilizarea yuanului în comerțul internațional sau dezvoltarea unui sistem alternativ la SWIFT, au avut până acum un impact nesemnificativ. Conform unui studiu al Atlantic Council, „dolarul american rămâne moneda de rezervă principală a lumii, iar dependența globală de acesta nu a fost redusă semnificativ de eforturile BRICS”.

Astfel, pe termen scurt, dolarul rămâne dominant datorită lichidității sale, încrederii investitorilor și lipsei unei alternative credibile. Pe termen mediu, provocările sunt ceva mai complexe. Tarifele lui Trump ar putea accelera dedolarizarea și ar forța țările BRICS să caute alternative pentru a evita sancțiunile economice. În pofida speculațiilor despre asaltul asupra dolarului, crearea unei monede comune BRICS este neplauzibilă, după cum subliniază macroeconomistul Jeffrey Frankel: „Pentru ca o monedă BRICS să concureze cu dolarul, membrii ar fi necesar să formeze o uniune monetară completă, ceea ce este puțin probabil din cauza diferențelor economice și geopolitice”.

Divergențele dintre China și India, conflictele istorice și dependența de piețele occidentale limitează capacitatea BRICS de a acționa coerent. În plus, G7, deși confruntat cu propriile tensiuni interne, rămâne un bloc financiar și politic mai omogen, capabil să contracareze inițiativele BRICS. Un aforism al lui John Maynard Keynes surprinde fidel dinamica: „Piețele pot rămâne iraționale mai mult timp decât îți poți permite să rămâi solvabil.” Aplicat în cazul de față, sugerează că, deși BRICS aspiră la o ordine financiară multipolară, realitatea economică și puterea dolarului vor persista mai mult decât ambițiile lor.

Conflictul aparent dintre Trump, BRICS și globaliștii din G7 ar putea fi mai degrabă o strategie de negociere decât un război real. Tarifele lui Trump par menite să descurajeze dedolarizarea, dar pot, paradoxal, accelera căutarea alternativelor, fără a produce însă o schimbare imediată. În același timp, propunerile de excludere a SUA din OMC reflectă frustrările față de protecționismul american, dar sunt improbabile, având în vedere dependența globală de economia SUA.

Pe termen scurt, supremația dolarului nu este amenințată, datorită poziției sale ca monedă de rezervă și a lipsei unei alternative viabile. Pe termen mediu, tensiunile geopolitice și economice ar putea eroda treptat dominația, dar doar dacă BRICS reușește să depășească fragmentarea internă. În prezent, BRICS rămâne în special o platformă de retorică (pro-Iran și pro-Palestina, printre altele) decât o alternativă reală la G7. Iar conflictul lui Trump cu „nealiniații” pare mai degrabă o tactică de intimidare, decât un semn al unei reconfigurări globale iminente.

Rămâne de văzut dacă blocul economic BRICS a fost creat special pentru alinierea la globalizare a indisciplinaților precum Cuba, Iran și Venezuela sau dimpotrivă, cu obiectivul declarat de a submina hegemonia americană. Deocamdată, ultima variantă are șanse reduse de a se concretiza.

Citiți și:
Cum se restructurează lumea sub ochii noștri. BRICS, SCO, RCEP, noile drumuri ale mătăsii (I)
Nu, BRICS nu urmărește să rivalizeze cu Occidentul

yogaesoteric
15 iulie 2025