Planul de pace: O nuntă fără mire și mireasă

Donald Trump a atras atenția opiniei publice cu semnarea Planului său de pace pentru Gaza, pe 13 octombrie, în prezența unui grup de lideri europeni, asiatici și arabi care au urmărit spectacolul din locurile ieftine. Dar cine semnează un acord de pace când niciuna dintre cele două părți implicate în conflict nu este prezentă? Pare mai mult decât o glumă proastă……. este o înșelătorie. Pot înțelege organizarea unei înmormântări pentru cei dragi care au plecat dintre noi, chiar dacă cadavrul lipsește, dar ceea ce a avut loc în Sharm El-Sheik a fost mai degrabă o nuntă regală fără mireasă sau mire……. Niciunul dintre ei nu a ales să participe, nici măcar prin videoconferință.

Pot ghici de ce Bibi nu a venit. Majoritatea celor prezenți au recunoscut recent oficial Palestina ca stat, iar Bibi nu voia să apară în fotografii strângând mâna cu ei. Oficialii israelieni, vorbind presei ebraice, continuă să insiste că nu va exista niciodată un stat palestinian.

Hamas, la rândul său, este cea mai mare dintre cele 14 grupări de rezistență palestiniene. Chiar dacă Hamas ar fi de acord să se dezarmeze – ceea ce, în opinia mea, nu se va petrece –, ar mai rămâne încă 13 grupări, precum Jihadul Islamic Palestinian, Frontul Democrat pentru Eliberarea Palestinei și Frontul Popular pentru Eliberarea Palestinei.

Faza I, adică schimbul de ostatici pentru palestinieni închiși, s-a încheiat în săptămâna respectivă. Bănuiesc că Hamas nu va putea returna toate rămășițele, deoarece unii dintre ostaticii israelieni sunt îngropați sub dărâmături ca urmare a atacurilor Forțelor Aeriene Israeliene. Nu exclud posibilitatea ca Bibi să folosească acest aspect ca justificare pentru a relua campania de bombardamente, în speranța de a forța palestinienii să părăsească Gaza.

Cartea necunoscută este Donald Trump. Mulți dintre cei mai fervenți susținători pro-Israel din Occident interpretează în mod eronat prezența pe 13 octombrie a diverșilor lideri arabi, musulmani, din Asia de Vest și europeni ca dovadă a existenței unui consens privind dezarmarea Hamas. Cu toate acestea, așa cum am menționat mai sus, majoritatea liderilor prezenți insistă în mod oficial că va exista un stat palestinian. Sunt destul de sigur că Donald Trump le-a spus ceea ce voiau să audă, și anume că va presa Israelul să accepte un stat palestinian, și sunt, de asemenea, sigur că le-a spus prietenilor săi sioniști exact opusul. Așadar, indiferent de ceea ce va face Trump, unul dintre aceste grupuri va fi supărat și dezamăgit.

Apoi, mai este și Iranul. Cred că s-ar putea ajunge la un acord, de exemplu, Iranul să recunoască Israelul în schimbul creării unui stat palestinian independent. Sioniștii ar respinge acordul, dar majoritatea lumii ar accepta cu entuziasm soluția, mai ales dacă SUA ar fi dispusă să conducă acest demers. Nu vă faceți speranțe.

Judecând după istorie, nu există nicio șansă ca acordul să aducă pacea pe care o vizează Donald Trump. De la Războiul de Șase Zile din 1967, conflictul israelo-palestinian a cunoscut numeroase încetări ale focului (numite și armistiții, hudnas), implicând în principal Israelul și grupurile palestiniene precum OLP, Fatah, Hamas și Jihadul Islamic Palestinian (PIJ). Acestea sunt adesea mediate de ONU, Egipt, Qatar sau SUA și tind să urmeze escaladări precum războaie, intifada sau operațiuni în Gaza. „Declarația” se referă de obicei la acorduri formale între părți, deși unele sunt unilaterale sau impuse de ONU.

Numărarea lor cu precizie este dificilă din cauza definițiilor variabile – de exemplu, pauze umanitare scurte vs. armistiții mai lungi – și a suprapunerilor (de exemplu, armistițiul din Războiul de Yom Kippur din 1973 s-a aplicat Egiptului/Siriei, dar a avut implicații directe asupra palestinienilor). Pe baza cronologiilor cuprinzătoare din surse precum CFR, Al Jazeera, Wikipedia și IMEU, au existat cel puțin 12 armistiții majore declarate între israelieni și palestinieni din 1967. Sunt excluse pauzele locale minore sau armistițiile arabo-israeliene nespecifice palestinienilor (de exemplu, Libanul din 1982). Multe dintre ele au durat de la câteva zile la câteva luni înainte de a fi încălcate sau rupte, adesea din cauza lansării de rachete, a atacurilor aeriene sau a eșecului negocierilor.

Informații cheie:

Număr total: 12 cazuri majore, dar unele surse (de exemplu, fișele informative IMEU) enumeră peste 20, dacă se includ operațiunile mai scurte din Gaza (de exemplu, ciocnirile din 2019 și 2022 ale PIJ) sau armistițiile intra-palestiniene cu implicarea Israelului.

Durata medie: ~2-3 ani pentru armistițiile dinainte de 2008; <1 an după 2008, reflectând instabilitatea din Gaza.

Modele comune: Majoritatea eșuează din cauza acuzațiilor reciproce de încălcări (de exemplu, rachete vs. incursiuni). Cele axate pe Gaza (după 2007) sunt mai scurte, legate de guvernarea Hamas și de blocade. Cele mai ample (de exemplu, Oslo) au durat mai mult, dar nu au rezolvat problemele fundamentale, cum ar fi frontierele/colonii.

Având în vedere această istorie, șansele ca acordul de pace al lui Trump să dureze sunt slabe.

Autor: Larry Johnson

Nota redacției: În cele două săptămâni care au trecut de la semnarea acordului de încetare a focului, Israelul și Hamas s-au acuzat reciproc de încălcarea de zeci de ori a armistițiului în Gaza. Zeci de palestinieni au fost uciși și transportul ajutoarelor umanitare a fost oprit până la noi ordine. Cu toate acesta, se consideră că acordul este în continuare în vigoare.

Citiți și:
Summitul de la Sharm el-Sheikh: peste 25 de state au semnat Declarația de Pace a lui Trump
Netanyahu a „mințit vulgar” planeta despre Gaza, în fața unei săli goale, la ONU. Jeffrey Sachs: Israelul comite un genocid și Netayahu e un criminal în masă. Trump: „Nu voi permite Israelului să anexeze Cisiordania. E de ajuns!”

yogaesoteric
25 octombrie 2025