Pregătiri pentru „incidentul Transnistria”

Dacă rușii refuză să vină peste noi, mergem noi peste ei. În linii mari, astfel gândesc liderii belicoși ai UE. Iar România reprezintă un cap de pod esențial în escaladarea conflictului, în combinație cu regimul sorosist al Maiei Sandu.

Sub pretextul „războiului hibrid” pe care Rusia îl desfășoară în Europa (drone suspecte, atacuri cibernetice, propagandă pe rețelele de comunicare virtuală), marionetele de la București se pregătesc, într-o primă etapă, pentru un război împotriva democrației. Împotriva drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, fix după modelul din pandemie.

Premierul Bolojan și președintele Dan tocmai pun bazele unor așteptate abuzuri care să înlesnească intrarea României în război de-adevăratelea, cu trupe trimise pe front. Guvernul a înregistrat la Parlament proiectul noii Legi de Apărare Națională, în vreme ce Palatul Cotroceni a pus în discuție Strategia Națională de Apărare. Ambele au în centru „războiul hibrid” cu Rusia și mijloacele folosite pentru a-l contracara. Și ambele riscă să ne aducă mult mai aproape de frontul din Ucraina, cu SRI și celelalte instituții de forță pregătite să intervină brutal la cea mai mică amenințare din partea unor cetățeni etichetați drept putiniști. Sau trădători, cum le mai spune Caramitru jr, magicianul cuvintelor de pe Facebook.

Cele două inițiative legislative ale statului român vizează pregătirea populației pentru escaladarea militară, foarte posibil declanșată de un „false flag” în Transnistria, cu sprijinul concret al celor trei membri ai Triunghiului Odessa: România-Moldova-Ucraina.

Legea Apărării Naționale, supusă dezbaterii parlamentare la inițiativa guvernului Bolojan, va extinde drastic competențele executive în situații de „criză”, ceea ce ar permite intervenții militare interne și externe fără garanții democratice solide. APADOR-CH, singurul ONG cu reputație solidă care a condamnat ferm lovitura de stat din 6 decembrie, avertizează că legea deschide poarta abuzurilor.

Lipsa definițiilor precise face ca legea să devină un instrument al măsurilor arbitrare, unde orice disidență, orice opinie contrară narativei oficiale, poate fi etichetată drept „risc hibrid”. Și mai grav este faptul că noul proiect permite intervenții militare externe „pentru contracararea amenințărilor hibride nedefinite, fără decizie prealabilă NATO”, potrivit APADOR-CH. Specialiștii ONG-ului spun că astfel de intervenții militare ar contravine principiilor alianței și „ar deschide calea unei escaladări unilaterale”. Un incident provocat în Transnistria ar putea servi ușor ca pretext pentru un „răspuns proporțional” care, în realitate, ar însemna angajarea României în conflict cu Rusia.

În paralel, măsurile de securitate asociate „războiului hibrid” (supraveghere masivă, cenzură informațională, limitarea protestelor) devin acceptabile ca „măsuri corespunzătoare”, chiar dacă nu este declarată nicio stare de urgență. APADOR-CH avertizează că „se permite folosirea armatei în «alte situații care generează riscuri», fără precizări”. Ceea ce înseamnă că armata ar putea fi folosită împotriva propriilor cetățeni, sub pretextul apărării naționale.

Fără definiții clare pentru termeni ca „amenințări și pericole”, legea riscă să suspende libertăți fundamentale, să închidă televiziuni sau să interzică proteste.

În paralel, noua Strategie Națională de Apărare propusă de Nicușor Dan, integrează „războiul hibrid” ca prioritate strategică. Sunt vizate în mod special influența rusă prin dezinformare și atacurile cibernetice. Președintele declară explicit: „Sunt două schimbări majore. Unu, că este necesar să ne uităm cu mult mai multă atenție la ceea ce se numește război hibrid, adică atacuri cibernetice, proceduri de dezinformare sistematică, influența în spațiul rețelelor de comunicare virtuală, al Federației Ruse, ca să spunem exact cu cuvintele astea”.

Planul pe care serviciile secrete i l-au pus sub nas lui Nicușor implică structuri operaționale pentru monitorizare extinsă, inclusiv un rol amplificat al SRI în contracararea corupției ca „amenințare la securitate”. În scenariul Transnistria, un incident fabricat ar justifica mobilizarea rapidă, cu supravegherea masivă a cetățenilor sub pretextul „protecției intereselor naționale”. Libertatea de exprimare va deveni, astfel, victimă colaterală, la fel ca în pandemie. Combaterea „dezinformării” rusești va conduce la cenzură internă, cu blocarea vocilor critice la adresa guvernului.

Din nefericire, semnalul de alarmă tras de APADOR-CH rămâne un caz izolat. Alte ONG-uri, reprezentanți ai societății civile în frunte cu mass-media mainstream, au preferat să-și tragă fermoarul la gură în schimbul unor beneficii substanțiale (în general, de ordin material, din bani publici sau ai ambasadelor).

Sub masca apărării împotriva „războiului hibrid” (noul virus mortal), statul român erodează continuu democrația și normalizează abuzurile asupra libertăților fundamentale ale cetățenilor. Strategia Bolojan-Nicușor, impusă în mod evident de directivele de la Bruxelles și Washington, riscă să preschimbe România într-un pion extrem de agresiv al Vestului la adresa Rusiei, cu consecințe foarte grave.

Parlamentul, cu majoritatea pucistă PSD-PNL-USR-UDMR, a rămas, teoretic, singurul obstacol în calea marionetelor de la Palatul Victoria și Cotroceni. Practic, imediat după votul care riscă să fie o simplă formalitate, ne vom trezi mult mai aproape de un război nedorit, plătit cu sânge și libertăți pierdute.

Citiţi şi:
Sacrificii pentru războiul cu rușii
Dan Pavel: „Mă irită sintagma «război hibrid». Este o etichetă imbecilă de marketing geopolitic”
Războiul hibrid al tehnocraților: dezinformarea și propaganda ca arme

yogaesoteric
30 octombrie 2025