Dansăm pe marginea vulcanului
Tensiunea se simte în aer în războiul ruso-american. O simplă scânteie ar putea arunca lumea direct în apocalipsa atomică.
Confiscarea violentă a petrolierului rus în Atlanticul de Nord nu este un incident izolat, ci punctul culminant al unei strategii de agresivitate calculată. Dacă privim retrospectiv, avertismentul sumbru emis de Departamentul de Stat al SUA la finele anului trecut, prin care li se cerea imperativ cetățenilor americani să părăsească Rusia, nu a fost doar o măsură de precauție, ci preambulul ofensivei totale. A fost liniștea dinaintea furtunii. Semnalul clar că încep loviturile sub centură.
Evenimentele recente demonstrează o trecere de la războiul prin intermediari la o confruntare directă și periculoasă. De la atacul eșuat cu drone asupra reședinței lui Putin și răpirea șocantă a președintelui Maduro, până la abordajul stil „Pirații din Caraibe” asupra flotei comerciale ruse, Washingtonul pare decis să provoace Moscova dincolo de orice limită rațională.
Donald Trump, în ciuda retoricii sale uneori ambigue și a summit-ului amical din Alaska, pare să fi renunțat definitiv la orice urmă de diplomație în favoarea strategiei „pământului pârjolit”. Prin vânarea așa-zisei „flote fantomă”, prin preluarea controlului asupra Venezuelei și eventual a Iranului și prin presiunile exercitate asupra giganților asiatici China și India (vezi legea Graham), SUA urmăresc să sufoce economic Rusia, indiferent de costurile colaterale.
În acest scenariu care poate deveni rapid unul de coșmar, Europa este ostaticul perfect. Suntem prinși într-o capcană a dependenței. Bătrânul Continent este acum un „cap de pod” foarte vulnerabil, forțat să suporte consecințele ambițiilor americane. Decuplată de resursele rusești și profund dependentă de gazul lichefiat american, Europa este, de asemenea, legată ombilical de infrastructura tehnologică a SUA. Sistemele Windows și Apple, internetul în sine ca rețea globală și rețeaua vastă de sateliți nu mai sunt doar unelte civile, ci pârghii vitale de control strategic. Ca un pacient dependent de un singur furnizor de oxigen, Europa riscă asfixierea economică dacă tensiunile explodează într-o confruntare totală.
În mod evident, administrația Trump nu caută detensionarea. Dimpotrivă, acțiunile recente sugerează că Washingtonul își dorește ca „ursul irascibil” de la Kremlin să riposteze brutal. O reacție militară a Rusiei împotriva unui aliat NATO ar oferi pretextul perfect pentru escaladarea finală. Și ar închide definitiv orice fereastră de negociere în privința Ucrainei. Nu mai asistăm la o strategie de descurajare, ci la o strategie de provocare activă, unde linia dintre sancțiuni și acte de război a fost ștearsă complet.
Gravitatea situației este subliniată și de reacția Ministerului rus de Externe, care a catalogat confiscarea petrolierului drept o încălcare flagrantă a dreptului internațional. „Incidentul cu vasul Marinera poate duce doar la o escaladare suplimentară a tensiunilor militare și politice în regiunea euro-atlantică”, se arată în reacția Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Într-o declarație recentă, surse diplomatice au avertizat că „răbdarea strategică a Moscovei nu este infinită, iar jocurile de piraterie în apele internaționale vor primi un răspuns pe măsură”.
Ne aflăm, fără îndoială, în cel mai fierbinte moment al relațiilor ruso-americane din ultimele decenii, ce depășește în intensitate chiar și cele mai tensionate episoade ale Războiului Rece. Nu mai este vorba despre sfere de influență, ci despre o luptă existențială.
Statele Unite pariază totul pe înfrângerea strategică a Rusiei și ignoră riscul ca scânteia aprinsă în Atlantic să prefacă întregul sistem de securitate global într-un rug imens. A provoca o putere nucleară prin acte de piraterie modernă și răpiri de șefi de stat nu este o dovadă de forță, ci un dans nesăbuit pe marginea unui vulcan activ.
Citiți și:
Mesajul Rusiei în atenția lui Donald Trump
Statele Unite dau șah Rusiei în domeniul energetic
yogaesoteric
26 ianuarie 2026