„Despre MISA, ştim cu toţii” (II)

55 0

Despre subiectul MISA s-au publicat și se publică în continuare mii de articole în presa scrisă, s-au difuzat și se difuzează în continuare pe diverse posturi TV şi de radio mii de ştiri, reportaje, interviuri, emisiuni. Aproape la unison, acestea au promovat și promovează încă o imagine nefavorabilă, denigratoare atât la adresa yoghinilor, cât şi la adresa MISA, dar cu predilecţie la adresa lui Gregorian Bivolaru, profesorul de yoga care a pus bazele acestei şcoli.

Numărul tehnicilor de dezinformare aplicate în această campanie, care durează de peste 20 de ani, este cu mult mai mare decât al celor exemplificate în analiza de față. Din această listă de exemple ne interesează să deducem ce „ştim cu toţii” despre MISA (în comparaţie cu realitatea), dar şi prin ce tehnici de dezinformare am ajuns să ştim aceste aspecte.

Citiți prima parte a articolului

Minciuna sfruntată, invenţia sau mistificarea totală

Minciuna sfruntată nu este surprinsă de Vladimir Volkoff în această primă listă de metode de dezinformare – sau ar putea fi asociată cu punctele anterioare. Vom vedea că ea nu lipseşte din alte enumerări, mai detaliate, ale modalităţilor de dezinformare sau manipulare informaţională şi, pentru că vrem să vă oferim o imagine cât mai completă a campaniei anti-MISA, este neapărat necesar să o luăm în considerare. Aceste minciuni merg de la banalele minciuni inventate probabil din lipsă de subiecte până la mistificări de proporţii uluitoare.

În iunie 1996, România liberă, cotidian cu pretenţii de seriozitate, a scris un întreg articol în care prezintă faptul că MISA ar fi fost declarată cea mai periculoasă sectă din România de către Comitetul antisecte al Parlamentului european, de la Bruxelles. Un astfel de Comitet nu a existat niciodată – nu exista la vremea respectivă, nu există nici acum. Evident deci că neexistând, nu a emis nici raportul citat de România liberă. Mai mult decât atât, nici la ora actuală nu există niciun raport oficial care să susţină că MISA este sectă, în ciuda propagandei disperate care s-a făcut în acest sens.
Revista Playboy, la polul opus ca seriozitate faţă de România liberă, dar totuşi foarte citită, a scris în anul 2004 că în 1998 Comisia pentru drepturile omului din Parlamentul României ar fi cerut desfiinţarea MISA. Aceasta este o minciună sfruntată.
Prin anii ’90 au apărut mai multe articole în presă în care se afirma în mod mincinos că Gregorian Bivolaru ar fi fost internat la Spitalul 9 sau că ar fi fost investigat pentru infracţiunea de fals în acte şi uz de fals. Toate acestea erau minciuni (Gregorian Bivolaru a câştigat de altfel două procese de calomnie împotriva unor jurnalişti care au făcut aceste afirmaţii).
În 18 martie 2004, Gregorian Bivolaru a fost oprit în trafic de poliţişti şi dus la sediu pentru o „verificare de rutină” în timp ce i se percheziţiona, ilegal, locuinţa. Cum a prezentat presa faptele: Gregorian Bivolaru a fost dus la poliţie de un grup de cetăţeni revoltaţi care au cerut arestarea sa.
În martie 2004, toată presa a publicat ştirea că Gregorian Bivolaru este dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră. Ştirea era falsă. Gregorian Bivolaru nu era acuzat de nimic în momentul respectiv, nu era urmărit şi avea voie să părăsească ţara.
Curierul Naţional a publicat în aprilie 2004 o ştire care este o mistificare totală, conform căreia CNSAT s-a reunit pentru a discuta cazul MISA, deoarece s-ar fi descoperit că şeful SRI de la momentul respectiv ar fi, chipurile, „membru MISA”!
De-a lungul timpului, presa a asociat fără nicio bază reală diverse cazuri de sinucideri, crime, boli psihice, trafic de droguri cu Şcoala de yoga MISA, minţind cu aplomb asupra acestora.
Din categoria aberaţiilor obscene (ori de-a dreptul greţoase), un ieşean pe nume Cristian Bodnărescu care se crede, conform propriilor postări pe internet, un nou Eminescu şi care a scris într-o vreme articole despre MISA, susţinea că la cursurile de yoga, începând din anul 3, instructorul urinează în gura cursanţilor.
Cam în acelaşi registru, Ziua a scris în 1995 că doi tineri yoghini îşi vindeau sperma în sticluţe, la preţuri exorbitante, drept „cremă de reîntinerire”.
În 2012, într-un tabloid de scandal s-a lansat ştirea falsă că „violatoarea din Tulcea” ar avea un iubit de la MISA. Un pretext mincinos pentru a vorbi de perversiuni sexuale în corelaţie cu yoghinii şi MISA.
Un exemplu în aparenţă inofensiv: un jurnalist inventiv explica cu aplomb că motivul pentru care se organizează Taberele yoghine internaţionale din fiecare primăvară la Herculane este acela că mama lui Gregorian Bivolaru ar locui în această localitate. Minciună „inocentă”, inutilă, fără rost. Dar minciună.

Există mii de minciuni sfruntate care s-au spus şi s-au scris despre MISA şi mai ales despre Gregorian Bivolaru în mass-media românească.

Amestecul de adevăr şi minciună

Pentru a scrie articole de scandal împotriva MISA, ziariştii s-au folosit deseori ca punct de plecare de unele acţiuni sau evenimente reale. Însă pornind de aici, ei s-au simţit liberi să inventeze tot felul de scorneli. Unele sunt simple picanterii, altele sunt de-a dreptul aberante.

În ziarul Ziua de Constanţa au apărut articole care descriu cu lux de amănunte „orgia sexuală” care a avut loc cu ocazia unei spirale yang, care, în viziunea acelor ziarişti complet miopi, s-ar fi organizat chipurile „pe cupluri” care s-ar fi angajat în inventive activităţi sexuale. Din fericire, mai multe posturi TV şi-au trimis reporterii la acea spirală şi au difuzat imagini din care se vedea clar că yoghinii meditează în picioare, ţinându-se de mâini, nemişcaţi, cu ochii închişi.
Într-o scrisoare anonimă publicată de România Mare în 1993 este inaugurat un stil care va face carieră în campania anti-MISA: se scrie că, la suprafaţă, ceea ce se petrece la cursurile de yoga este „roz” (acesta fiind adevărul) dar se adaugă apoi copios informaţii mincinoase despre fapte abominabile care, chipurile, s-ar petrece în cercuri mai puţin accesibile ale yoghinilor din jurul lui Gregorian Bivolaru (toate acestea fiind false).
Ivan Octavian Septimiu, cursant yoga şi autor al unor cărţi despre yoga, a decedat din motive naturale în anul 1994. Presa a scris că a „murit mâna dreaptă a lui Bivolaru, din motive neelucidate încă”.

Modificarea motivelor

Un caz de proporţii de modificare a motivelor este însuşi modul în care au fost prezentate în presă acţiunile de represiune ale autorităţilor îndreptate împotriva yoghinilor. Un veritabil atac armat (300 de poliţişti, jandarmi şi procurori împotriva a 60 de yoghini) a fost justificat prin motivul aberant că yoghinii ar face trafic de arme şi droguri şi ar constitui un grup violent şi periculos.
Procesul în care 21 de instructori yoga au fost acuzaţi de trafic de persoane, în care, după 17 ani, s-a decis achitarea acestora, instanța concluzionând „mai presus de orice dubiu” că „faptele nu au fost săvârșite”, este un alt exemplu. Partea hilară este că toţi cei 21 au constituit, chipurile, un grup infracţional organizat pentru a trafica……. 12 persoane. Acestea au făcut munci elementare de întreţinere (curăţenie, dus gunoiul, bucătărie) în ashram-urile yoghine în care au locuit şi pentru aceasta au cerut despăgubiri de milioane de euro. Este vorba de activităţi de karma yoga care, printr-o dezinformare de tip „modificare a motivelor” sunt asimilate aberant cu traficul de persoane.

Modificarea circumstanţelor

În această categorie putem include toate cazurile în care ziariştii interpretează situaţii în care este vorba de yoghini, ca şi cum yoga ar fi de vină pentru toate problemele posibile din viaţa unora. De exemplu, dacă doi tineri divorţează şi dacă unul dintre ei practică yoga, de vină este (în viziunea aberantă a unor jurnalişti) yoga.

Încă din anii 1991-1992, când a început campania mediatică de discreditare a lui Gregorian Bivolaru, s-a făcut mare caz pe arestările pe care le-a suferit acesta în timpul regimului comunist, fără a fi însă prezentate corect circumstanţele: el a fost închis pentru că practica yoga şi era considerat „periculos” de regimul ceauşist. Prin neprezentarea circumstanţelor, el a fost portretizat ca un infractor de drept comun.
În anul 1994 când s-a înecat un yoghin la Costineşti, presa a interpretat că s-a înecat în condiţii neelucidate, ca şi cum ar fi murit……. pentru că practica yoga.
Într-un articol din 1996 în Jurnalul naţional, se comentau nişte afirmaţii făcute chipurile de Gregorian Bivolaru, care ar recomanda yoghinilor să-şi violeze mamele şi surorile. În realitate, la o conferinţă susţinută la Costineşti, acesta a comentat o celebră sutra din tradiţia tantrică, conform căreia „Tantricul adevărat face dragoste cu sora lui şi îşi violează mama.” Gregorian Bivolaru a explicat cu lux de amănunte faptul că este vorba de un limbaj codificat, specific tratatelor tantrice şi sub nicio formă nu trebuie înţeles textual, fiind vorba de fapt de stăpânirea unor anumite forme de energie.
Am menţionat şi anterior explozia criminală din februarie 1995, din apartamentul lui Gregorian Bivolaru. Ziarul Ziua a descris halucinant acest eveniment: conform reporterilor Ziua, datorită exploziei, cartierul Ferentari s-a umplut de poze porno.
Exemplul cel mai grav, în opinia noastră, de modificare a circumstanţelor a fost posibil datorită unei complicităţi dintre autorităţi şi presă. În 2004, Gregorian Bivolaru a fost arestat la Vama Nădlac pe motiv că ar fi încercat să părăsească fraudulos ţara. Această arestare abuzivă a fost posibilă numai pentru că presa a difuzat anterior informaţia falsă că Gregorian Bivolaru are interdicţie de a părăsi ţara şi este dat în urmărire generală. Acest aspect nu era însă adevărat, dar a creat (într-un mod artificial) circumstanţele pentru a-l putea aresta.
Faptul că unii yoghini nu mănâncă mâncare congelată (deoarece o consideră lipsită de încărcătură vitală), copios comentat în presă în articolele din anii 1994-1996, era interpretat cum că……. au fost obligaţi să-şi doneze frigiderele!
Presa a prezentat deseori documente care, chipurile, ar fi fost obţinute de la cei care l-au anchetat pe Gregorian Bivolaru în anii comunismului[1]. Ceea ce vrem să semnalăm în contextul acestei enumerări este publicarea unor declaraţii atribuite lui Gregorian Bivolaru, în care el, de exemplu, nega, fiind anchetat de securişti, că ar avea anumite capacităţi paranormale. Aceste documente chipurile vroiau să convingă cititorii că el nu are capacităţi paranormale, căci el însuşi şi le-a negat (raţionamentul fiind că dacă ulterior susţine că ar fi evadat prin modalităţi paranormale, sigur minte!). Articolele respective trec însă sub tăcere circumstanţele anchetării lui Gregorian Bivolaru: el era suspectat în mod aberant că pune la cale un complot împotriva lui Ceauşescu, folosind modalităţi paranormale pentru a-l ucide!

Estomparea şi camuflajul

În ceea ce priveşte abuzurile autorităţilor împotriva MISA, ele sunt în general negate complet sau sunt estompate prin minimalizarea lor, sau camuflate prin ştiri în care se prezintă exhaustiv unele acuzaţii scandaloase la adresa yoghinilor.
În general, tot ceea ce ar putea constitui o ştire favorabilă despre activităţile yoghinilor, dacă răzbeşte în presă, este cu abilitate estompat sau camuflat.
Faptul că Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia a fost sistematic minimalizat ca importanţă.
Prin această tehnică de dezinformare au fost minimalizate toate acţiunile sau declaraţiile favorabile yoghinilor şi defavorabile autorităţilor române în contextul acestui caz.
Declaraţia premierului Tăriceanu după ce Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia: „Dacă Gregorian Bivolaru a primit azil politic în Suedia, înseamnă că avem o problemă” a fost estompată prin valul de acuze aberante la adresa ministrului Justiţiei, acuzat de incompetenţă în instrumentarea cazului.
Interpelările parlamentarilor europeni care au solicitat guvernului României respectarea drepturilor omului în cazul Bivolaru au fost tratate de presa din România cu nejustificată indiferenţă, fiind în general trecute sub tăcere.
Procesele câştigate de Gregorian Bivolaru au fost estompate în presă prin prezentarea predilectă a modalităţilor de atac a verdictului, în loc să se prezinte motivele pentru care el a fost declarat nevinovat.

Interpretarea

Când sunt în pană de idei şi trebuie să scrie de rău despre MISA, unii jurnalişti scriu editoriale în care interpretează fel şi fel de fapte, sau fac asocieri totalmente nejustificate pe care apoi le interpretează la nesfârşit. Abordarea cazului MISA-Gregorian Bivolaru în editoriale sau talk-show-uri permite prezentarea fără nicio cenzură a celor mai aberante idei.

Într-o emisiune intitulată „Zece şi un sfert” la Realitatea TV în aprilie 2005, moderatorul Stelian Tănase s-a lansat într-o discuţie ipotetică cu jurnalistul Răzvan Savaliuc[2] în care a enunţat nişte idei aberante şi totodată mizerabile, conform căreia MISA este o sectă alcătuită din oameni labili psihic, neintegraţi social, din prostituate etc. şi singurul motiv pentru care nu a fost încă acuzată de nimic în justiţie este faptul că are oameni infiltraţi în poziţii cheie ale statului şi că şantajează diverşi oameni politici, după ce în prealabil le-a furnizat acestora „fetiţe”.
Tot la Realitatea TV, în 2004, am fost martorii unei interesante alunecări de la o dezbatere de tip „părţi egale” către interpretare. Mai precis, după o emisiune în care s-a dezbătut serios subiectul dacă MISA este o sectă sau nu (şi toţi specialiştii prezenţi au opinat că nu), au urmat alte emisiuni în care au fost invitaţi specialişti mai obedienţi, din alte domenii, care au discutat şi au dezbătut diverse articole de presă (nu fapte) din care rezulta, chipurile, că MISA este o sectă şi că yoghinii sunt fanatici.

Generalizarea

Generalizarea s-a practicat vizavi de MISA în diferite moduri. De exemplu, dacă se afla de un caz al unor persoane cu probleme care frecventau cursurile de yoga, imediat se dădea vina pe MISA şi se generaliza la modul absolut situaţia respectivă. Generalizarea s-a practicat mai ales în perioada în care campania anti-MISA miza pe disensiunile familiale. Astfel, dacă au reuşit să convingă o mamă să reclame conflictul cu copilul său, conflict atribuit deseori în mod aberant faptului că respectivul practică yoga, s-a vorbit ulterior despre conflictele familiale ca o caracteristică generală a celor care practică yoga. Este deci o generalizare în sens nefast şi nu cu scopul de exonerare în care o exemplifică Volkoff.

Generalizarea s-a practicat însă şi pornind de la fapte totalmente inventate, cum ar fi cele prezentate anterior în categoria minciuni sfruntate: sinucideri, boli psihice, consum de droguri etc.: „Yoghinii se sinucid pe capete!” titrează Ziua în 2005. Altfel spus, o minciună sfruntată generalizată.

Procedeul „părţi inegale”

În campania împotriva MISA s-a încercat permanent să se creeze această impresie că toată lumea „de bine” este împotriva MISA şi că numai cei care nu sunt suficient de inteligenţi sau informaţi ar putea fi simpatizanţi ai acestei şcoli.

La talk-show-urile care au urmat după 18 martie 2004, sms-urile yoghinilor sau ale celor care susţineau MISA nu erau trecute pe bandă. Invariabil, yoghinii erau puşi în faţa unor interlocutori ostili, mult mai numeroşi, iar publicul era polarizat deja împotriva lor.

Procedeul „părţi egale”

S-a practicat foarte rar în campania împotriva MISA, pentru că jurnaliştii au descoperit că, chiar şi apariţia unui singur yoghin le poate da toate planurile peste cap, cu atât mai puţin să le dea oportunitatea să se prezinte într-o confruntare onestă. În 2004, de exemplu, puţinele tentative de dezbateri de acest tip au fost înlocuite rapid cu emisiuni în care erau prezenţi numai acuzatori ai MISA.

Un articol care simulează aplicarea acestei metode a fost publicat în Libertatea în februarie 1995, sub forma unui grupaj pro şi contra Gregorian Bivolaru. Prezentând din biografia acestuia numai condamnările din timpul regimului comunist şi fiind însă ilustrat cu o fotografie ridicolă, grupajul îşi dezvăluie intenţia manipulatoare.

Zvonuri

În campania de dezinformare împotriva MISA, zvonurile au jucat şi joacă în continuare un rol considerabil. Uneori ele au fost lansate de presă, alteori au fost lansate prin dezinformatori care fac propagandă împotriva mişcării yoghine pe internet, alteori au fost lansate de informatori strecuraţi în rândurile yoghinilor. Dintre aceste zvonuri menţionăm doar câteva:

Încă din anii ’90, mai ales toamna (la deschiderea unor noi cursuri) se lansau zvonuri foarte agresive conform cărora cursurile de yoga vor fi scoase înafara legii şi unii yoghini vor fi arestaţi.
În anul 2004 au fost lansate nenumărate zvonuri privind condamnarea unor yoghini sau iminenţa a noi percheziţii. În timpul taberei yoghine de la Costineşti din august 2004, s-a zvonit că s-a desfăşurat un nou raid de percheziţii în ashram-urile din Bucureşti. La doar câteva zile distanţă, în timpul unor activităţi, s-a zvonit că au fost descinderi la Casa de vacanţă a yoghinilor din Costineşti.
Când Gregorian Bivolaru era dat în urmărire generală, au fost lansate diferite zvonuri conform cărora el a fost văzut în diferite locuri, sau chiar că ar fi fost arestat de poliţie.
Având în vedere cât de eterogen şi ne-structurat este grupul yoghinilor, nu ne miră nici vulnerabilitatea la zvonuri pe care o avea într-o anumită perioadă, nici faptul că unii yoghini erau ei înşişi la originea zvonurilor. Un întreprinzător pe nume Aristică a generat astfel, în mod intenţionat, zvonul că Gregorian Bivolaru ar fi primit azil politic în Suedia. El spera că valul de entuziasm va contribui la împlinirea acestui zvon, care va deveni astfel realitate. De fapt, la momentul respectiv a urmat doar o dezamăgire greu de descris.

În concluzie, nu putem să nu remarcăm că tocmai faptul că se aplică atât de multe tehnici de dezinformare este un semn că realitatea este cu totul şi cu totul alta. Dacă ar exista unele fapte „necurate” în mişcarea yoghină, acelea ar fi evidenţiate, dezvăluite, eventual sancţionate legal. Dar marea varietate a acuzelor aduse, combinată cu aplicarea tuturor acestor tehnici de dezinformare (pentru a escamota lipsa dovezilor) ne face să deducem că toate acuzaţiile aduse de-a lungul timpului la adresa MISA şi la adresa lui Gregorian Bivolaru au fost false şi sunt în continuare false.

Ce au în comun toate cazurile pe care le-am enumerat succint anterior? Faptul că toate, dar absolut toate sunt defavorabile MISA şi faptul că toate sunt diferite variante de minciuni sau, altfel spus, „devieri” de la informarea corectă.

(va urma)

Note:

1) Nu s-a oferit desigur nicio explicaţie cum de ajungeau atât de uşor în presă documente din nişte arhive care pentru cercetători şi pentru alte instituţii erau la momentul respectiv inaccesibile!

2) Răzvan Savaliuc este un jurnalist care părea obsedat de cazul MISA. Pe când lucra la Ziua a fost dat în judecată pentru calomnie de Gregorian Bivolaru, iar verdictul favorabil acestuia era iminent. A urmat un episod foarte pitoresc în care Răzvan Savaliuc a venit şi şi-a cerut iertare în genunchi de la Gregorian Bivolaru, în faţa mai multor martori, rugându-l pe acesta să-şi retragă acuzaţiile, pentru că dacă ar fi fost condamnat, Savaliuc şi-ar fi pierdut dreptul de a profesa jurnalismul. El a promis atunci că nu îl va mai calomnia niciodată pe Gregorian Bivolaru, dar evident că oportunismul şi mizeria morală şi-au spus cuvântul în cazul său, căci a revenit la articolele calomnioase după 2004.

Citiți și:
Jurnalism de investigație sau „Povești nemuritoare”?
După un proces foarte lung ce a durat 17 ani, cu greu, până la urmă adevărul cel adevărat a învins…

yogaesoteric
7 aprilie 2026