„Despre MISA, ştim cu toţii” (III)

38 0

Despre subiectul MISA s-au publicat și se publică în continuare mii de articole în presa scrisă, s-au difuzat și se difuzează în continuare pe diverse posturi TV şi de radio mii de ştiri, reportaje, interviuri, emisiuni. Aproape la unison, acestea au promovat și promovează încă o imagine nefavorabilă, denigratoare atât la adresa yoghinilor, cât şi la adresa MISA, dar cu predilecţie la adresa lui Gregorian Bivolaru, profesorul de yoga care a pus bazele acestei şcoli.

Numărul tehnicilor de dezinformare aplicate în această campanie, care durează de peste 20 de ani, este cu mult mai mare decât al celor exemplificate în analiza de față. Din această listă de exemple ne interesează să deducem ce „ştim cu toţii” despre MISA (în comparaţie cu realitatea), dar şi prin ce tehnici de dezinformare am ajuns să ştim aceste aspecte.

Citiți partea precedentă a articolului

Minciuna în campania împotriva MISA

Analizând cu atenţie campania de presă împotriva MISA, descoperim că în proporţie de peste 99% ceea ce s-a scris despre MISA în presă este minciună, în sensul cel mai uzual al acestui cuvânt: minciuna este o afirmaţie care nu corespunde adevărului. Deci, 99% din ceea ce s-a scris în presă despre MISA nu corespunde adevărului, fiind doar o înşiruire de minciuni. Partea interesantă însă este că toate aceste minciuni sunt convergente ca sens, chiar dacă deseori ele nu sunt deloc coerente. Mai precis, toate minciunile despre MISA şi toate minciunile despre Gregorian Bivolaru sunt în defavoarea acestuia şi sunt minciuni cu o puternică impregnare nefastă: tipul de lucruri sau fapte sau subiecte care fac o impresie foarte proastă. Cu toată această polarizare evidentă, la o analiză atentă, vom remarca năucitoarea incoerenţă a acestor minciuni „convergente”: ele sunt de foarte multe ori contradictorii. Yoghinii au fost atacaţi pe tot felul de motive imaginare, fiind acuzaţi de multe ori simultan de aspecte care se bat cap în cap:

homosexualitate (sic) şi intoleranţă faţă de homosexualitate;
inovare (în ceea ce priveşte ideile yoghine) şi copierea ideilor yoghine;
faptul că practică înfometarea sau faptul că recomandă (în special femeilor) să se „îngraşe”;
faptul că renunţă la bunurile materiale, dar şi faptul că au maşini luxoase;
au fost chiar şi ziarişti care i-au criticat pe yoghini pe ideea că ar consuma prea multă……. bere fără alcool, deşi nu beau băuturi alcoolice.

Pentru a ne croi drum în acest hăţiş al neadevărurilor, avem nevoie de anumite repere „teoretice” clare. Căci marile adevăruri sunt simple, dar minciunile pot deveni înfiorător de complicate…….

Forme ale minciunii, în contextul utilizării sale manipulative în dezinformare

Dacă adevărul este unic şi, în general, simplu, minciuna în schimb are o mulţime de nuanţe. Iată cum poate fi folosită minciuna pentru a manipula informaţia, în acţiunile de dezinformare.

dozajul savant de jumătăţi de adevăr cu minciuni, primele determinând acceptarea celorlalte, şi aceasta cu atât mai uşor cu cât opinia publică este neutră sau deja partizană;
minciuna absolută, adesea eficace datorită enormităţii sale;
contraadevărul, neverificabil datorită lipsei de martori;
minciuna prin omisiune, în special aceea care neglijează să prezinte informaţia în tot contextul ei;
valorificarea detaliilor, a faptului întâmplător în detrimentul esenţialului estompat în mod savant;
amestecarea faptelor, a opiniilor sau persoanelor echivalente, care, într-o anumită variantă, vor putea fi confundate cu uşurinţă folosind o ilustrare adecvată, chiar dacă este abuzivă;
reminiscenţe false sau comparaţii nejustificate;
minciuna înecată într-un noian de informaţii, existând posibilitatea de a fi regăsită ulterior pentru a servi drept punct de referinţă;
citate aproximative sau trunchiate;
afirmaţii făcute pe un ton angelic, dezinvolt sau indignat;
exagerarea apocaliptică a unui fapt accesoriu şi fără importanţă în numele unor principii morale;
slăbirea adevărului printr-o prezentare sarcastică sau persiflatoare;
etichetarea interlocutorului atribuindu-i o pretinsă apartenenţă la un anumit sistem de idei ce poate fi respins mai uşor decât discutarea în detaliu a argumentelor veritabile prezentate;
forma superioară a utilizării manipulative a minciunii rămâne însă spunerea adevărului lăsându-se să se înţeleagă că este minciună, sau negarea unei afirmaţii în aşa fel încât interlocutorul să creadă că, de fapt, este aprobată de cel ce o formulează şi o emite.

Câteva exemple de minciuni din campania de presă anti-MISA, cu evidenţierea tipului fiecăreia

Enumerarea care urmează este destinată să ilustreze tipurile de minciuni de mai sus – ea este incipientă şi orientativă, având în vedere volumul imens de minciuni vehiculate de presă la adresa MISA (la exemplele de aici se adaugă şi cele prezentate deja mai sus).

La sfârşitul lunii martie 2004, agenţia de presă Mediafax a emis un comunicat conform căruia Gregorian Bivolaru ar fi dat în urmărire generală şi în consemn la frontieră. Ştirea a fost difuzată obsesiv în presă în zilele următoare. Ea însă era falsă şi a fost difuzată intenţionat. Acesta este un exemplu de contraadevăr.
În martie 2004, s-a răspândit în presă ştirea că Radu Timofte (şeful SRI) ar face parte din MISA – tot un contraadevăr, pentru că acesta a jucat chiar un rol important în acţiunile împotriva şcolii de yoga.
În februarie 1995, mai multe ziare şi posturi TV au vorbit despre faptul că „Gregorian Bivolaru se crede victima unui atentat al forţelor oculte”. El chiar a fost victima unui atentat criminal, conform unei expertize oficiale. După cum au prezentat ştirea ziarele, putem vorbi fie de slăbirea adevărului prin prezentarea sa persiflatoare, fie chiar de spunerea adevărului lăsându-se să se înţeleagă că este minciună.
În anii ’90 s-au publicat multe articole în care Gregorian Bivolaru era prezentat ca infractor – despre el se spunea doar că a fost arestat în timpul regimului comunist pentru fapte de drept comun şi că a fost internat la spitalul psihiatric Poiana Mare. Minciuna prin omisiune (nu se vorbea deloc de activitatea lui ca profesor de yoga, nu se prezenta faptul că el a fost de fapt închis pentru că a continuat să predea yoga) le permitea jurnaliştilor să-l ipostazieze pe Gregorian Bivolaru ca un infractor de drept comun.
Tot în anii ’90, în presă au apărut câteva articole care îl acuzau pe Gregorian Bivolaru că ar fi lăsat însărcinate mai multe adolescente! Dincolo de minciuna sfruntată, de o enormitate totală, să remarcăm că încă de pe atunci se încerca să i se însceneze lui Gregorian Bivolaru acuzaţia de „act sexual cu o minoră”.
Afirmaţii precum acestea: „la cursurile de yoga sau la alte întâlniri ale yoghinilor au loc orgii sexuale”, „yoghinii se droghează” sunt toate minciuni sfruntate, absolute, eficace tocmai datorită enormităţii lor. Ele însă au fost repetate de atât de multe ori, încât acum au devenit în percepţia publică emblematice şi definitorii pentru MISA.
Un articol publicat de Curierul naţional în 2006 asociază MISA cu firma piramidală Delphin Internaţional, în contextul în care se vorbeşte de faptul că 10 persoane cu funcţii importante în această firmă sunt urmărite penal pentru fraudă. Asocierea este făcută pe baza faptului că întâlnirile celor de la Delphin Internaţional se desfăşoară pe „acorduri muzicale «mobilizatoare», asemănătoare celor de îndobitocire folosite de guru Bivolaru” . Aici se minte prin comparaţie nejustificată, care se adaugă insultei directe pentru a crea o imagine proastă despre MISA.
Într-un articol publicat în săptămânalul Prezent tot în 2006, într-un studiu aparent serios despre impactul şi influenţa tendinţelor New Age în România, printre nenumărate alte detalii, se afirmă în mod mincinos că „yoghinii practicau în anii ’90 sexul în grup, aşa cum s-a descoperit în cadrul procesului Bivolaru”. Este vorba de o minciună strecurată într-un noian de informaţii, pentru a fi folosită ca referinţă ulterioară. Despre sex în grup a vorbit doar presa şi nu a prezentat niciodată vreo dovadă.
Lui Gregorian Bivolaru i s-au atribuit de-a lungul timpului sute de afirmaţii pe care el nu le-a făcut niciodată. Iată acum doar un singur exemplu, dintr-un articol publicat de revista Playboy la care ne-am mai referit şi anterior: „potrivit documentelor vremii, Bivolaru s-a autointitulat „Guru”, reprezentantul lui Dumnezeu în teritoriu, persoana prin care Domnul Dumnezeu primeşte să ne slujească drept călăuză”. Documentele vremii sunt, desigur……. ziarele, iar informaţiile atribuite lui Gregorian Bivolaru sunt nişte scorneli totale.

Toate aceste minciuni mai mari sau mai mici, mergând de la scorneli aparent inofensive până la mistificări de proporţii au contribuit la construirea tabloului aberant care este acum imaginea MISA în presă şi în opinia publică. A fost nevoie de peste 20 de ani de campanie de dezinformare pentru aceasta, şi nu s-a precupeţit niciun efort.

Studiu de caz. Cât de mult contează un singur cuvânt!

Secvenţa de evenimente din anii 2004-2005 a ilustrat o escaladare a violenţei şi a abuzurilor realizate de autorităţile române împotriva yoghinilor. Vizat cu predilecţie şi în mod direct a fost Gregorian Bivolaru, lider al MISA. Pe numele său s-a emis un mandat de arestare în 2004 – convins că este în pericol în România şi că nu poate avea parte de un proces corect, el a părăsit ţara şi, după o perioadă în care s-a ascuns, a reuşit să ajungă în Suedia, unde a solicitat azil politic în aprilie 2005. Pentru aceasta, primul său demers a fost acela că s-a prezentat la Biroul de Imigrări din oraşul Malmö (în Suedia), având asupra sa un dosar al cazului său în care îşi prezenta şi justifica această solicitare de a primi azil din partea Regatului Suediei, pentru a fi protejat împotriva abuzurilor statului român. La scurt timp după aceasta, în luna mai 2005 a fost înaintată Suediei o cerere de extrădare din partea statului român. Reţineţi că reacţia presei, ilustrată în continuare, este anterioară formulării acestei cereri[1]!

Insistăm un pic asupra faptelor: Gregorian Bivolaru şi-a întocmit singur un dosar în sprijinul cererii sale de a primi azil politic şi s-a dus cu acest dosar la Biroul de Imigrări din Malmö. La a doua înfăţişare la care a fost chemat la Biroul de Imigrări din Malmö, a fost reţinut datorită mandatului de urmărire internaţională emis de autorităţile române. În 5 aprilie 2005, Biroul de Presă MISA a dat un comunicat de presă care preciza în termeni simpli, clar şi la obiect: „Gregorian Bivolaru a cerut azil politic în Suedia. El a fost reţinut la Biroul de Imigrări din Suedia conform procedurilor standard.” Ştirea a fost confirmată în aceeaşi zi de un comunicat de presă al Inspectoratului General al Poliţiei române (IGP): „Gregorian Bivolaru a fost reţinut în Suedia” (comunicat oficial al IGP, 5 aprilie 2005).

Interesant este faptul că acest comunicat al IGP uită să menţioneze faptul că Gregorian Bivolaru a solicitat azil politic în Suedia (omisiune suspectă din punct de vedere al obiectivităţii ştirii, dar convenabilă pentru autorităţile române). Prin aceasta, ştirea este scoasă din context, căci nu se spune că Gregorian Bivolaru a fost reţinut atunci când a contactat oficialităţile suedeze solicitând analizarea cererii sale de a primi azil politic. Ori aceasta este o omisiune de prim rang, ca semnificaţie, ceea ce face ca acest comunicat al IGP să permită interpretarea ulterioară a ştirii. În ciuda acesteia, remarcăm totuşi că tonul comunicatului oficial al IGP a fost moderat, deoarece a folosit sintagma „Gregorian Bivolaru a fost reţinut”.

Semnalăm faptul că, din toată pleiada agenţiilor de presă, a publicaţiilor şi posturilor TV din România, nici măcar o singură publicaţie, un post TV sau o agenţie de ştiri nu a preluat comunicatul de presă al MISA şi nici nu a contactat Biroul de Presă MISA pentru a comenta ştirea respectivă. Pe de altă parte, o singură agenţie de ştiri a preluat ştirea din comunicatul IGP cu aceleaşi cuvinte. Este vorba de AMOS NEWS Romanian Independent Press Agency care a scris: „Gregorian Bivolaru a fost reţinut de autorităţile suedeze.” De aici încolo, intră în funcţiune dezinformarea. Ştirile din acele zile au optat pentru tot felul de alternative ale cuvântului reţinut, care a fost înlocuit cu alte cuvinte similare, dar cu tentă tendenţioasă, modificând astfel sensul întregii ştiri.

Rolul autorităţilor nu este deloc de neglijat în procesul dezinformării în general. Cazul MISA nu face excepţie. Iată ce a declarat Guvernul României, într-un comunicat de presă oficial:

„Gregorian Bivolaru a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare suedeze, în vederea extrădării către România.” Iată o primă mistificare, scoţând în evidenţă modul în care procedează autorităţile române. Pentru a „băga gunoiul sub covor” (nu-i de laudă să existe cetăţeni care cer azil politic, într-o perioadă în care România trebuia să fie impecabilă la capitolul justiţie şi drepturile omului, pentru a fi acceptată în Uniunea Europeană), reprezentanţii guvernului „uită” să ne informeze că Gregorian Bivolaru a solicitat protecţia statului suedez şi a fost reţinut pentru a i se analiza această cerere. Plusând un pic faţă de comunicatul IGP, comunicatul Guvernului face aluzie la o viitoare solicitare de extrădare, dar în mod abil nici măcar nu pune în discuţie respingerea acesteia[2]! Ce înţelegem din comunicatul Guvernului? Că autorităţile suedeze cooperează cu cele române şi l-au arestat pe Bivolaru la solicitarea acestora din urmă, pentru a-l extrăda. Nimic mai fals. Să reţinem şi cuvântul arestat (provizoriu), care deja este cu totul altceva decât reţinut. Un avocat sau chiar un poliţist ştie cât de mare este diferenţa între cele două!

Din nou, există o singură agenţie de ştiri (ROMPRES) care a preluat identic exprimarea din comunicatul Guvernului, difuzând ştirea că „Gregorian Bivolaru a fost arestat provizoriu.” Câteva alte agenţii de ştiri, posturi TV şi publicaţii au optat chipurile pentru concizie (de fapt, pentru dezinformare), anunţând că „Gregorian Bivolaru a fost arestat”. Iată deja cum cuvântul „reţinut” a devenit „arestat”. Detaliul oare nu este important? Ba da! Înlocuirea unui singur cuvânt este deja tendenţioasă, căci există o foarte mare diferenţă: se creează impresia că autorităţile suedeze au făcut primul pas (şi nu Gregorian Bivolaru) şi că acestea îl anchetează pe Gregorian Bivolaru din vreun motiv anume. Eliminând nu doar solicitarea de azil politic, ci şi ideea extrădării, se creează impresia că yoghinul o fi comis vreun delict, încălcând legea suedeză şi de aceea a fost arestat.

Iată citatele din presă:

Comunicatul Guvernului României: „Gregorian Bivolaru a fost arestat provizoriu de către autorităţile judiciare suedeze, în vederea extrădării către România.”

Evenimentul zilei: „Gregorian Bivolaru este arestat în Suedia.”

Azi: „Guru arestat în Suedia.”

Banii noştri: „Gregorian Bivolaru a fost arestat de autorităţile suedeze.”

BBC Romanian: „Gregorian Bivolaru, arestat de autorităţile suedeze.”

stiri.rol.ro: „Gregorian Bivolaru a fost arestat în Suedia.”

ROMPRES: „Gregorian Bivolaru, arestat provizoriu de autorităţile judiciare suedeze.”

Un grad în plus se adaugă acestei mistificări atunci când alte publicaţii şi agenţii de presă (printre care MEDIAFAX) au înlocuit cuvântul „arestat” cu mult mai sugestivul „prins”. Am intrat în cu totul altă categorie de cuvinte, folosite mai ales cu referire la criminali sau fugari foarte periculoşi, căci unele jurnale au scris că Gregorian Bivolaru a fost prins. Reţineţi, totuşi, că Gregorian Bivolaru a cerut azil politic! El s-a prezentat singur la Biroul de Imigrări, deci nu a fost urmărit sau căutat şi nicidecum nu a fost prins! El nu a fugit, ca să fie prins, nimeni nu l-a căutat nicăieri, ca să fie găsit, nu a fost ridicat de pe stradă sau dintr-o locuinţă particulară, ca să fie arestat……. Folosirea cu insistenţă a sintagmei „a fost prins” are rolul de a crea impresia că e vorba de un infractor urmărit pentru fapte grave. Şi o variantă pitorească: cu înfloriturile de rigoare şi apetitul cunoscut pentru scandal, Ştirile PRO TV s-au exprimat eufemistic, dar triumfător, anunţând că „braţul lung al legii l-a ajuns pe Gregorian Bivolaru pe meleaguri scandinave.”

Iată deci cam ce s-a scris:

Cronica română: „Gurul MISA, Gregorian Bivolaru, a fost prins de autorităţile suedeze”.

Gardianul: „Bivolaru, prins la ucenicii din Malmö. A fost ales momentul cel mai potrivit pentru prinderea Gurului”[3]

Jurnalul naţional: „Interpol – Bivolaru a fost prins în Suedia”[4]

Libertatea: „Guru Bivolaru, prins în Suedia.”

Tribuna de Sibiu: „Prinderea lui Bivolaru anunţată la Sibiu.”

Ultima oră: „Bivolaru a fost prins în Suedia.”

Ziua de Constanţa: „Bivolaru a fost prins în Suedia”.

MEDIAFAX: „Liderul spiritual al MISA, dat în urmărire generală şi internaţională de mai bine de nouă luni, a fost prins de autorităţile suedeze.”

Într-o ştire ulterioară, MEDIAFAX introduce totuşi şi informaţia că Gregorian Bivolaru a solicitat azil politic: „Guru Bivolaru – prins la Imigrări, după ce a cerut azil politic în Suedia.” Remarcaţi contextul tendenţios în care este introdusă informaţia reală, precum şi desincronizarea ei. Evident că ştirea nu a mai fost preluată de nimeni, şi chiar dacă ar fi fost, nu ar mai fi avut niciun impact asupra opiniei publice. Impresia dorită se crease deja.

Iată acum care a fost apoteoza acestui important moment al campaniei antiMISA. „Artileria grea” a tuturor campaniilor mediatice împotriva MISA, ziarele Ziua, Gardianul, Adevărul, dar nu numai ele, au folosit cuvântul „capturat” în contextul aceleiaşi ştiri. Ei da, acesta este un cuvânt sugestiv şi are un impact puternic – ne imaginăm deja o urmărire ca-n filme şi multe focuri de armă!

Curierul naţional: „Levitează spre ţară. Gregorian Bivolaru, capturat în Suedia.”

Adevărul: „Yoghinul Bivolaru – capturat în timp ce se integra în absolutul din Suedia”[5]

Gardianul: „După ce timp de 9 luni şi-a bătut joc de autorităţile din România, «Guru» a fost capturat la o sucursală MISA din Suedia… Şeful IGPR a confirmat capturarea lui Grieg“[6]

Realitatea românească: „Bivolaru a fost capturat în Suedia”

România liberă: „Guru Bivolaru, capturat tocmai în Suedia. Căutat încă prin Ferentari şi pe la schituri. „Guru” Bivolaru, capturat tocmai la Malmö, în Suedia”[7]

Ziua: „Gregorian Bivolaru a fost capturat în Suedia”

Concluzia este evidentă: un singur cuvânt poate să modifice integral sensul unei ştiri şi să creeze un impact foarte puternic. De aceea, în dezinformare, cuvintele nu sunt folosite niciodată la întâmplare! Reţineţi lista publicaţiilor din acest studiu de caz şi poziţia pe care a adoptat-o fiecare dintre ele, căci unul dintre scopurile acestui studiu este de a analiza în detaliu rolul pe care l-a jucat fiecare dintre publicaţiile şi agenţiile de presă româneşti în campania acerbă de discreditare a MISA.

Şi o altă concluzie importantă: dezinformarea nu este doar apanajul presei! Autorităţile, în acest caz, şi-au jucat rolul din plin. Ambiguitatea şi omisiunile din comunicatele oficiale au dat startul mistificării realizate cu ajutorul presei. Jurnaliştii ar fi putut evita această mistificare dacă s-ar fi documentat corect şi dacă ar fi renunţat la poziţia partizană (anti-MISA) de pe care au redactat aceste materiale.

(va urma)

Note:

1) Evoluţia ulterioară a cazului a dovedit că speranţele yoghinului au fost îndreptăţite: Suedia nu doar că a refuzat să dea curs cererilor de extrădare formulate de autorităţile române, ba mai mult decât atât, i-a acordat azil politic. Aceasta înseamnă că Gregorian Bivolaru beneficiază de întreaga protecţie a autorităţilor suedeze împotriva nedreptăţilor şi măsurilor abuzive luate de autorităţile române. Pe de altă parte, aşa cum a mărturisit Gregorian Bivolaru într-un interviu acordat în vara anului 2012 postului TV Antena 1 – interviu care nu a mai fost difuzat integral şi a fost postat ulterior pe site-ul yogaesoteric.net – autorităţile suedeze l-au pus în gardă pe acesta împotriva tentativelor de a fi răpit sau asasinat, şi i-au sugerat să fie extrem de prudent, deoarece nu îi pot garanta protecţia împotriva acestui tip de acţiuni.

2) Statul român a formulat cererea de extrădare în mai 2005. Suedia a respins cererea de extrădare a lui Gregorian Bivolaru prin decizia Curţii Supreme de Justiţie de la Stockholm în noiembrie 2005, iar în luna decembrie 2005 a decis să îi acorde azil politic acestuia.

3) Remarcaţi abilitatea formulării. Se creează impresia că autorităţile române – şi nu cele suedeze – cărora în realitate Gregorian Bivolaru „le-a scăpat”, aveau situaţia sub control şi au derulat anumite acţiuni bine organizate tactic care au fost încununate de succes, exact aşa cum au plănuit acestea.

4) Un singur cuvânt în plus: „Interpol” şi deja s-a creat cadrul infracţional dorit. Se generează percepţia falsă că Gregorian Bivolaru este un criminal periculos, cu siguranţă, având tot Interpolul pe urmele lui, Interpol care deducem că l-a prins în Suedia.

5) Semnalăm şi bătaia de joc în care sunt scrise aceste titluri. Aşa se scrie o ştire obiectivă de presă?

6) Din nou, manipulare făţişă în Gardianul, care afirmă că Gregorian Bivolaru şi-ar fi bătut joc de autorităţile române. Cum şi-a bătut joc? Pentru că nu s-a lăsat închis, ucis, torturat? Citarea incorectă a comunicatului IGP accentuează impresia dorită de autorul ştirii. Şi, ne întrebăm noi, oare de când Biroul de Imigrări din Malmö este o sucursală MISA? Deplângem ridicolul la care ajung acest tip de ştiri!

7) Repetiţia aproape identică a propoziţiei în care apare cuvântul „capturat” este o gafă jenantă din punct de vedere al stilului şi ar fi fost normal să dispară din acest titlu la corectură. Menţinerea sa ne arată faptul că acest cuvânt în sine face toată ştirea.

Citiți și:
Dezvăluiri şocante ale unui angajat al serviciilor secrete privind implicarea autorităţilor în campania împotriva MISA
Studiu semnificativ de caz: campania mediatică şi de dezinformare ce a fost declanşată împotriva Şcolii de yoga MISA (1)
Mesajele subliminale și manipularea conștiinței umane

yogaesoteric
17 aprilie 2026