Aurul, datoriile și inevitabilul colaps al pieței imobiliare mondiale

Poate că cea mai importantă discuție economică din prezent este teama că marea majoritate a oamenilor nu își vor mai permite să cumpere o locuință pentru tot restul vieții, indiferent de țara în care trăiesc. Tinerii din Generația Z și chiar din Generația Alpha își planifică deja un viitor în care achiziționarea unei locuințe este imposibilă. Cei care cumpără vizează eficiența costurilor și cumpără singuri (acordând prioritate economiilor și proprietății imobiliare în detrimentul căsătoriei).

Acesta este un subiect pentru un alt articol, dar reprezintă o inversare a comportamentului tradițional al consumatorilor; o schimbare radicală care este necesar să fie examinată, deoarece reflectă dificultăți sociale și economice mai profunde.

Lupta nu are loc doar în SUA; în întreaga lume occidentală, de la Australia la Canada și până în cea mai mare parte a Europei, oamenii se confruntă cu cea mai gravă inflație a prețurilor locuințelor din ultimele decenii și se străduiesc să găsească modalități de adaptare.

La fel ca în fizică, există legi ale mișcării care se aplică în continuare piețelor, indiferent de intervenția guvernului sau a băncii centrale. Ce urcă urmează inevitabil să coboare. În ultimul an a avut loc o evoluție interesantă, în special în ceea ce privește vânzătorii de pe piața imobiliară, care semnalează modificări majore pe termen scurt.

Din cauza pandemiei, a panicii legate de relocare, a stimulentelor covid și a cumpărătorilor corporativi, prețurile au crescut peste tot, iar costul mediu al unei locuințe a explodat cu 50% sau mai mult între 2019 și 2024.

O mare parte dintre aceste achiziții a implicat persoane care căutau să scape de mandatele draconice ale statelor albastre, dar au existat și mulți speculatori care au încercat să joace pe piață și să câștige bani rapid, în speranța că prețurile vor continua să crească. În schimb, cererea s-a prăbușit și există un număr limitat de cumpărători care să satisfacă oferta.

Căutările pe Google pentru „nu pot să-mi vând casa” au atins un nivel record luna trecută, depășind vârful crizei din 2008. Vânzările de locuințe au scăzut cu 32% între 2020 și 2026, în timp ce oferta a crescut brusc. Agenții imobiliari au avertizat asupra unei încetiniri masive, mulți vânzători refuzând să înțeleagă situația și să reducă prețurile, în timp ce se luptă să găsească cumpărători interesați.

Motivul impasului și al înghețării pieței se datorează în mare parte datoriilor. În 2008, criza a fost cauzată de împrumuturile ipotecare ușor accesibile acordate persoanelor care nu aveau venituri suficiente pentru a acoperi costurile asociate ipotecilor cu rată variabilă (ARM), care au crescut ratele dobânzilor în timp. Milioane de case au fost vândute persoanelor care nu aveau venituri suficiente pentru a le cumpăra, iar acestea au intrat în incapacitate de plată toate odată, prăbușind sistemul și instrumentele derivate.

Astăzi, milioane de proprietari de case sunt blocați în rate ipotecare extrem de mici din anii anteriori. Vânzarea ar însemna renunțarea la un împrumut cu o rată de 3% și înlocuirea acestuia cu unul mai apropiat de 6,5%. Așadar, ei nu vând.

În plus, prea mulți proprietari au cumpărat la apogeul goanei pandemice și la apogeul prețurilor. Acum sunt blocați încercând să vândă case de 250.000 de dolari cu 600.000 de dolari și case de 500.000 de dolari cu peste un milion de dolari. A vinde cu o reducere drastică ar fi, în esență, totuna cu acumularea și mai multor datorii.

Problema este că NIMENI nu vrea să cumpere o casă cu 600.000 de dolari când știe că în câțiva ani va valora doar 250.000 de dolari. În final, speculatorii rămân cu paguba pe cap și mai au doar două opțiuni – să-și pună casele în plus pe piața de închiriere sau să-și reducă dramatic prețurile și să accepte pierderea.

Cred că fenomenul va începe să se petreacă într-un ritm accelerat în următorul an, chiar dacă va exista o intervenție a guvernului sau a băncii centrale.

Stimularea inflaționistă nu va salva piața imobiliară.

Asta înseamnă pierderi considerabile în ceea ce privește valoarea proprietăților imobiliare și averea netă totală a populației, fără a mai menționa o scădere semnificativă a creditelor ipotecare și a lichidității creditelor. Un acces redus la credite înseamnă o încetinire a consumului. În cazul cumpărătorilor corporativi și al băncilor, un pachet de stimulente i-ar putea proteja, dar nu și pe cetățenii obișnuiți.

Unde nu există lichiditate, are loc un colaps. Deocamdată, banii par să circule într-un ritm sănătos, dar aceasta se petrece în mare parte pe piața bursieră, care nu este reprezentativă pentru o economie stabilă. Acțiunile nu sunt un indicator principal al crizei; ele întârzie întotdeauna la petrecere. Prin extensie, acțiunile nu vor semnaliza un viitor colaps al pieței imobiliare și nici nu vor reflecta încetinirea activității cumpărătorilor care are loc chiar acum.

Poate fi gestionată eventuala prăbușire? Da, într-o anumită măsură, dar nu la nivel global, ci doar la nivel național. Și, chiar și așa, ea nu va modifica rezultatul final, care constă în pierderi concrete de lichiditate și o creștere bruscă a datoriei.

Pentru cei care așteaptă să cumpere o locuință, ar putea fi o veste bună. Reducerile de preț de 30% până la 50% sunt posibile și ar fi fost necesar să aibă loc de mult. Cu toate acestea, cumpărătorii vor aștepta probabil să treacă furtuna până când vor considera că prețurile au atins nivelul minim. Între timp, există pericolul unui risc sistemic post-prăbușire pentru piețele de acțiuni și de credit. Investitorii vor căuta o alternativă de refugiu sigur.

Asta ne aduce la o tendință care s-a dezvoltat în ultimii doi ani și pe care nu am mai văzut-o de la criza din 2008-2012. Acea criză a coincis cu o creștere istorică a aurului și argintului, iar același model reapare. În perioadele scurte de incertitudine sporită, proprietățile imobiliare ar putea să nu mai reprezinte un loc sigur în care oamenii să-și plaseze banii. Când piețele sunt cuprinse de panică și alte active tangibile sunt în declin, metalele prețioase devin investiția preferată.

În ciuda fluctuațiilor sălbatice din ultimele câteva luni, aurul este încă în creștere cu 270% față de 2019 și este probabil să continue să urce chiar și pe fondul scăderii piețelor imobiliare. Motivul este simplu: datoria consumatorilor a continuat să crească în ciuda intervențiilor băncilor centrale și a creșterii ratelor dobânzilor. Se presupune că măsurile erau menite să reducă împrumuturile consumatorilor, dar fenomenul nu s-a produs.

Și pe măsură ce datoria crește, valorile metalelor prețioase urcă invariabil (inflația prin stimulente nu este obligatoriu să fie prezentă, dar de obicei este).

Datoria imobiliară din SUA a crescut cu 38% din 2019. Datoria pe cardurile de credit ale consumatorilor din SUA a crescut cu 35% din 2019. Datoria națională a SUA a crescut cu 71% din 2019. Imobiliarele ofereau odinioară un refugiu sigur pentru piețele expuse la datorii, dar aceasta se apropie de sfârșit. Au mai rămas foarte puține locuri sigure în acest context. Dacă piețele bursiere vor fi afectate (așa cum probabil se va petrece), metalele prețioase reprezintă unul dintre ultimele bastioane ale siguranței.

Există cu siguranță o tendință de corelație care pare să reflecte criza din 2008-2012. De fiecare dată când prețurile imobiliare din SUA scad sau vânzările încetinesc brusc, prețurile aurului și argintului cresc de obicei.

După cum s-a menționat, nu doar SUA se confruntă cu un colaps al pieței imobiliare. Rapoartele sugerează că situația este și mai gravă în Canada, Australia, Marea Britanie și în cea mai mare parte a Europei. În Canada, de exemplu, stânga din SUA a plecat în căutarea unei reședințe alternative pentru a „fugi de regimul Trump”, doar pentru a se întoarce în genunchi, din disperare, după ce s-a confruntat cu costuri imobiliare fără precedent.

În Marea Britanie, locuințele pentru persoanele cu venituri medii aproape că nu există, chiar dacă acestea doresc să închirieze. În Australia, prețul mediu al unei locuințe este de aproximativ 700.000 de dolari (în SUA, prețul mediu al unei locuințe este de 415.000 de dolari). Nu există cu adevărat nicio scăpare din această tendință, cu excepția cazului în care doriți să trăiți într-o țară din lumea a treia. Și, în mod ironic, acei oameni nu sunt prea fericiți să vadă occidentali mutându-se în curțile lor în acest moment.

Pe lângă condițiile inflaționiste pentru cumpărătorii de locuințe, există invazia în masă a migranților ilegali în Occident din ultimul deceniu, iar aceasta a epuizat piețele de închiriere și a crescut și mai mult prețurile. Deportările ar putea ajuta la atenuarea unei părți din presiune, dar vor acționa și ca un catalizator pentru accelerarea deprecierii locuințelor. Proprietarii de locuințe ar fi cazul să se aștepte la o pierdere substanțială a capitalului propriu.

În cele din urmă, durerea este necesară; ceva este necesar să cedeze. Este nevoie de o reconciliere a datoriilor, iar economia este necesar să-și ia medicamentul (un eveniment deflaționist). În prezent, vânzările s-au stabilizat după ani de declin, dar mai avem un drum lung de parcurs până când cererea și oferta se vor echilibra.

Este îndoielnic că băncile centrale, construite în întregime pe intervenționismul keynesian, vor permite ca aceasta să se petreacă fără interferențe. Ele vor interveni în cele din urmă cu mai multe stimulente, ceea ce, din nou, înseamnă valori tot mai mari ale aurului și argintului. Deocamdată, mișcarea inteligentă pentru persoanele care doresc să cumpere o proprietate (sau să-și protejeze economiile) este să închirieze până când procesul se va încheia și, poate, să investească între timp în metale prețioase ca măsură de protecție.

Proprietarii de case ar fi necesar, de asemenea, să se gândească la investirea unei părți din economii în metale prețioase pentru a compensa pierderile cauzate de scăderea valorii proprietăților. Status quo-ul este pregătit pentru un cutremur.

Autor: Brandon Smith

Citiți și:
Războiul Mafiei Financiare împotriva umanității
Cine ține România prizonieră?

 

yogaesoteric
31 mai 2026