Experimentul digital impus cu prețul capitulării educației

În ultimele decenii, digitalizarea a fost considerată un pas „inevitabil” în procesul modernizării educației. Entuziasmul pentru adoptarea pe scară largă a tehnologiei a dus la o îndepărtare tot mai accentuată a școlii de metodele tradiționale. Această evoluție, considerată „benefică”, a implicat trecerea rapidă de la introducerea tabletelor și a platformelor online la integrarea deja a Inteligenței Artificiale în procesul educațional. Totuși, un corpus consistent de cercetări și tot mai multe voci din domeniul neuroștiințelor și educației au adus dovezi incontestabile, care anulează entuziasmul inițial și îndeamnă la o reconsiderare urgentă a direcției și la prudență.

După cum arată neurocercetătorul dr. Jared Cooney Horvath, a cărui carte, The Digital Delusion (Capcana digitală), am prezentat-o într-un articol anterior, analizele recente privind performanțele cognitive ale Generației Z ridică întrebări serioase cu privire la direcția în care se îndreaptă sistemele educaționale care au adoptat digitalizarea, evidențiind incompatibilitatea dintre tehnologie și modul natural de învățare al creierului uman.

Declinul cognitiv al generației digitale

În ianuarie 2026, într-o audiere în fața Comisiei pentru Comerț, Știință și Transport din Senatul SUA, dr. Horvath a declarat[1] că inteligența Generației Z (cei născuți între 1997 și începutul anilor 2010) a înregistrat un declin accentuat, în ciuda creșterii investițiilor publice în învățământ și a faptului că adolescenții și tinerii petrec astăzi mai mult timp în școală decât copiii din secolul XX.

La această audiere (după cum detaliază și în carte), specialistul în neuroștiințe a dezvăluit că generația născută în era digitală a fost serios afectată cognitiv de dependența excesivă de tehnologia digitală în școală. De când se țin evidențe privind dezvoltarea cognitivă, încă de la sfârșitul anilor 1800, s-a constatat că Generația Z este acum oficial prima cohortă care a obținut rezultate mai slabe decât generația anterioară, înregistrând scăderi la abilități precum atenția, memoria, înțelegerea textului citit, performanțele la matematică, capacitatea de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.

Însă, după cum argumentează neurologul, „o schimbare structurală majoră diferențiază sălile de clasă de astăzi de cele ale generațiilor anterioare: extinderea rapidă și, în mare măsură, nereglementată a tehnologiei educaționale (EdTech). Dispozitivele digitale ocupă în prezent o parte semnificativă din timpul de predare, din evaluare, din teme și din atenția elevilor”.

După cum a explicat neurosavantul[2], această generație a rămas în urmă întrucât creierul uman nu este structurat, astfel încât să poată învăța din clipuri video scurte urmărite online sau din texte scurte care rezumă cărți mult mai ample și idei complexe. „Mai mult de jumătate din timpul în care un adolescent este treaz este petrecut uitându-se la un ecran. Oamenii sunt construiți biologic pentru a învăța unii de la ceilalți și prin studiu aprofundat, nu pentru a parcurge prezentări sumare derulate pe ecran”, a declarat Horvath pentru New York Post[3].

Horvath și alți experți care au vorbit în Congresul SUA au explicat că modul cum au evoluat oamenii arată că ei învață cel mai bine prin interacțiune directă cu alți oameni, nu de pe ecrane. El a adăugat că ecranele perturbă procesele biologice naturale prin care se dezvoltă înțelegerea profundă, memoria și concentrarea. Nu este vorba despre o implementare defectuoasă a tehnologiei în educație, de instruire insuficientă privind utilizarea acesteia sau de nevoia de aplicații mai bune în școli. Oamenii de știință au argumentat că tehnologia nu este compatibilă cu modul în care funcționează creierul, cu modul cum se dezvoltă și reține informații.

Horvath, directorul organizației LME [Learning Made Easy] Global[4], care pune la dispoziția companiilor și școlilor cercetări din domeniul neuroștiințelor și privind comportamentul uman, a subliniat că datele arată clar că abilitățile cognitive au început să stagneze și chiar să slăbească în jurul anului 2010. „Explicația [pentru acest declin] se referă la instrumentele pe care le folosim în școli pentru a susține învățarea. Datele arată că, odată ce țările adoptă pe scară largă tehnologia digitală în școli, performanța scade semnificativ”, a declarat Horvath pe 15 ianuarie, în Senatul SUA

Acesta nu este progres, ci capitulare.

Potrivit acestuia, Statele Unite nu sunt singura țară afectată de acest declin cognitiv. Cercetările sale au acoperit 80 de țări și au arătat o tendință, înregistrată de-a lungul a șase decenii, de scădere a performanțelor școlare pe măsură ce tehnologia a devenit tot mai prezentă în sălile de clasă. În SUA, datele din cadrul National Assessment of Educational Progress (Programul Național de Evaluare a Progresului în Educație) au arătat că atunci când statele au introdus pe scară largă programul „un dispozitiv pentru fiecare elev”, rezultatele la învățătură s-au plafonat sau au scăzut brusc.

Cu toate că datele de-a lungul secolelor arată că Generația Z a deviat de la traiectoria dezvoltării umane constante, Horvath susține că mulți adolescenți și tineri de astăzi nu sunt conștienți de dificultățile cu care se confruntă în realitate, ba chiar sunt mândri de presupusa lor inteligență. „Majoritatea acestor tineri își supraestimează nivelul de inteligență. Cu cât se cred mai inteligenți, cu atât se dovedesc, în realitate, mai puțin inteligenți”, remarcă el. Un alt fapt îngrijorător pe care l-a subliniat este că Generația Z a devenit atât de obișnuită să consume informații în afara clasei din texte scurte și clipuri video, cu impact redus asupra atenției (pe platforme precum TikTok), încât multe școli au cedat și au ajuns să predea acum în același mod. „Ce fac copiii pe computere? Parcurg informația superficial. Astfel că, în loc să stabilim ce vrem să facă elevii și să structurăm educația în funcție de acest obiectiv, noi redefinim educația pentru a o face să se adapteze mai bine instrumentului. Aceasta nu înseamnă progres, ci capitulare”, a avertizat Horvath.

Experții în educație care au participat la audierea din ianuarie au recomandat să fie cât mai mult amânată oferirea de smartphone-uri copiilor și adolescenților și adoptarea unor măsuri la nivel național pentru limitarea utilizării tehnologiei în școli. Grupul de experți a descris această problemă care afectează Generația Z drept o „urgență la nivel societal” și a cerut legislatorilor federali să ia în considerare exemple precum interdicțiile aplicate în țările scandinave asupra utilizării EdTech.

„Flagelul” ecranelor, o problemă de sănătate publică

Țările nordice iau tot mai multe măsuri pentru a combate „flagelul” ecranelor, considerând utilizarea excesivă a ecranelor o problemă de sănătate publică. miniștrii Sănătății din cele cinci țări nordice și-au exprimat îngrijorarea profundă privind efectele nocive ale acestora asupra sănătății și bunăstării copiilor și au decis crearea unui grup de lucru comun pentru introducerea de restricții urgente[5].

În Danemarca este în curs de implementare o lege pentru interzicerea smartphone-urilor și a tabletelor în școli, inclusiv în pauze. În 2025, parlamentul a ajuns deja la un acord pentru a transforma școlile în „spații fără telefoane”. Legea va deveni obligatorie la nivel național și intră în vigoare din anul școlar 2026-2027. „Telefoanele mobile în școli și în activitățile extrașcolare creează perturbări și stres în viața de zi cu zi a copiilor. Mă bucur că luăm acum măsuri, pentru a ne putea concentra pe ceea ce contează cu adevărat – învățarea, comunitatea și echilibrul psiho-emoțional și mental al copiilor noștri”, a spus Mattias Tesfaye, Ministrul Educației din Danemarca[6]. De asemenea, din 2026, școlile vor fi obligate să blocheze accesul la site-urile care nu au legătură cu procesul educațional, cum sunt platformele de comunicare virtuală, site-urile de jocuri, streaming și comerț online. În multe școli au fost introduse deja aceste restricții chiar înainte de implementarea legii.

De asemenea, guvernul din Suedia promovează de ceva timp ideea „de la ecran la caiet” și a impus o interdicție la nivel național, care urmează să intre în vigoare în august 2026 și se va aplica atât pe durata orelor în clasă, cât și în cadrul programelor after-school[7]. Aproximativ 80% dintre școlile primare și gimnaziale din această țară au deja introduse reguli proprii (telefoanele interzise în clasă).

În Norvegia, deși nu există încă o lege națională strictă, a fost emisă, în februarie 2024, o recomandare oficială de interzicere a telefoanelor în școli, inclusiv în pauze. Un an mai târziu, s-a raportat că 96% dintre școlile primare și 64% dintre licee au introdus interdicția.[8]

Acum 10-15 ani, în țările nordice, digitalizarea educației era considerată un obiectiv în sine și automat un semn benefic de „progres”. Ulterior a avut loc o modificare de direcție și un pas înapoi conștient de la digitalizarea continuă, după ce mai multe cercetări au relevat cauzele clare ale scăderii performanțelor. Drept consecință, s-a decis întoarcerea la manualele tipărite, prioritizarea scrisului de mână și investiții masive în cărțile fizice, în locul tabletelor și laptopurilor.

Educația în România, sector prioritar pentru utilizarea IA

Spre deosebire de aceste țări, România ține cu orice preț să accelereze digitalizarea, pe care o echivalează automat cu „progresul”. Componenta Inteligenței Artificiale face parte dintr-un cadru mai larg de politici publice, urmărindu-se astfel chiar depășirea digitalizării „clasice”, prin trecerea la o educație augmentată de IA. Astfel, în documentul guvernamental Strategia Națională pentru Inteligență Artificială 2023-2027, educația este definită ca sector prioritar pentru utilizarea IA[9], obiectivul fiind integrarea IA în procesul de predare, evaluare și management educațional. În acest sens, se propune introducerea de instrumente bazate pe IA, de asistenți virtuali de instruire dezvoltați prin învățarea automată, livrarea de conținut prin AR/VR (Realitatea Augmentată, Realitatea Virtuală) și evaluarea automată a eseurilor și a răspunsurilor din partea elevilor.

Pentru acest obiectiv, considerat o „prioritate” în România, sunt propuse investiții masive prin Planul Național de Redresare și Reziliență, pentru dotarea școlilor cu laptopuri, tablete, table interactive, pentru dezvoltarea de platforme digitale și crearea de laboratoare smart. Totodată, prin utilizarea de platforme educaționale digitale (Google Classroom, Moodle etc.), de manuale digitale, resurse video și „interactive”, se urmărește mutarea unei părți însemnate din procesul educațional în mediul online sau în sistem hibrid.

Graba cu care se pregătește implementarea la noi, fără niciun temei științific, a unei modificări digitale radicale a sistemului educațional, aflat deja în colaps în urma a 35 de ani de reforme nepotrivite, este cu totul nejustificată, mai ales în contextul crizei economice accentuate în care a fost adusă țara noastră. Motivul real nu poate fi decât crearea unei piețe în România pentru produsele corporațiilor din sfera Big Tech, achiziționate cu fonduri considerabile din partea statului, chiar dacă aceasta implică a-i supune pe copiii noștri unui experiment cu efecte dezastruoase, totul în beneficiul unor interese private. Semnificativ este că printre principalii „experți” care alcătuiesc așa-zisul „Consiliu Științific și de Etică în Inteligență Artificială” este Maria Axente, care lucrează pentru corporația PricewaterhouseCoopers (PwC), unde pare să fie implicată în promovarea și comercializarea aplicațiilor și tehnologiilor IA către clienții companiei.[10]

Comparativ cu țările nordice și cu țări din Europa Occidentală și de Sud, precum Spania, Italia, Franța sau Germania, România nu manifestă niciun grad de prudență, care este cu atât mai necesar în contextul apariției în ultimii ani a numeroase cercetări despre riscurile supraexpunerii la ecrane și ale dependenței de tehnologie. Acum 10-15 ani, țările nordice adoptau tehnologia pe scară largă în planul educațional, iar în prezent tendința clară este precauția și corectarea excesului necugetat. În loc să învățăm din experiența unor țări semnificativ mai dezvoltate, preferăm să ne lăsăm copiii să devină victimele unei inginerii sociale prin digitalizarea rapidă și puternic finanțată, prin integrarea IA și a automatizării în procesul educațional. În acest fel, ne iluzionăm că atingerea unui asemenea obiectiv ar fi un motiv de mândrie națională, precum și indicatorul unei dezvoltări accelerate, în detrimentul uneia mai lente (dar organice, fundamentate pe metode tradiționale de predare și învățare, verificate în timp, și nu înlocuite prin reforme continue și inadecvate).

Experiența unor țări dezvoltate, care au impus limite ferme utilizării ecranelor în școli, arată că progresul în educație nu are legătură cu adoptarea într-un mod necritic a inovațiilor care nu răspund nevoilor reale ale elevilor. Digitalizarea procesului educațional, pe care unele țări, printre care și România, o accelerează inconștient, nu conduce la performanță, ci la o deteriorare certă și alarmantă a capacităților cognitive fundamentale. Prin urmare, adevărata miză nu este cât de rapid implementăm tehnologii tot mai avansate de dragul „progresului”, ci a nu ne pierde luciditatea și a înțelege dacă o asemenea măsură contribuie realmente la formarea intelectuală și umană a noilor generații, sau dacă, dimpotrivă, rezultatul este mai degrabă un regres fără precedent.

Autoare: Irina Bazon

Note:

[1] https://www.commerce.senate.gov/wp-content/uploads/media/doc/Horvath_Written%20Testimony.pdf.
[2] https://www.dailymail.co.uk/sciencetech/article-15520263/Gen-Z-intelligent-neuroscientist.html.
[3] https://nypost.com/2026/02/07/us-news/gen-z-the-first-generation-officially-dubbed-dumber-than-the-last/
[4] https://www.lmeglobal.net/free-resources,
[5] https://www.thelocal.com/20250228/how-the-nordic-countries-are-tackling-the-scourge-of-screens.
[6] https://euroweeklynews.com/2025/10/02/denmark-says-goodbye-to-smartphones-in-schools-from-2026/
[7] https://europeanconservative.com/articles/news-corner/swedish-government-proposes-nationwide-school-smartphone-mobile-ban/.
[8] https://www.thelocal.com/20250228/how-the-nordic-countries-are-tackling-the-scourge-of-screens.
[9] https://www.edupedu.ro/profesorii-vor-include-inteligenta-artificiala-in-predare-la-nivel-preuniversitar-ei-si-elevii-vor-fi-evaluati-cu-ajutorul-unor-instrumente-ia-iar-domeniul-va-fi-abordat-in-discipline-optionale-la-l/.
[10] https://www.qmagazine.ro/romania-robotizata-sau-descolarizarea-digitala/

Citiți și:
Andrei Marga: Educația națională în perspectivă istorică
România robotizată sau deșcolarizarea digitală

 

yogaesoteric
25 iunie 2026