Este Zelenski la capătul drumului?

Un punct de vedere de Thomas Röper

Consiliul pentru Relații Externe (Council on Foreign Relations) cere, de facto, înlăturarea lui Zelenski.

Chiar dacă presa germană – și, în bună măsură, și cea românească – trece sub tăcere conflictul deschis dintre Volodimir Zelenski și susținătorii săi occidentali, acest conflict există. Un articol apărut în revista americană Foreign Policy arată acum că președintele ucrainean ar putea fi vizat direct.

De luni de zile relatăm despre tensiunile dintre Zelenski și Uniunea Europeană. Se pare că nemulțumirea față de el crește și în Statele Unite. Motivele sunt mai multe.

Deși UE a decis cu luni în urmă să acorde Ucrainei un împrumut de 90 de miliarde de euro, amână plățile de care Kievul are nevoie urgentă. În schimb, cere modificarea a aproape 20 de legi ucrainene, prin care intenționează să preia controlul asupra autorităților de securitate și de aplicare a legii – adică, de facto, controlul asupra țării. Zelenski a refuzat până acum, și acesta este primul mare punct de dispută.

Al doilea punct de dispută este cazul lui Mihailo Fedorov, fostul ministru al Apărării, pe care Zelenski l-a demis acum o lună și jumătate împotriva voinței Occidentului. Fedorov devenise prea puternic și prea popular, deci un pericol pentru menținerea președintelui la putere. Decizia irită și Washingtonul. Fedorov a zburat demonstrativ în Statele Unite acum câteva zile, după ce acceptase un post de consilier pe lângă Ministerul Apărării din Italia. Ambele gesturi arată că europenii și americanii îl susțin deschis. Fedorov îl atacă acum public pe Zelenski, îl acuză de corupție și cere alegeri anticipate.

Se joacă, așadar, un poker politic. UE îi reține lui Zelenski banii de care are nevoie urgent. Zelenski mizează totuși pe faptul că, până la urmă, Bruxelles-ul va vira fondurile, pentru că vrea să continue războiul împotriva Rusiei și să evite prăbușirea Ucrainei din lipsă de bani. Președintele de la Kiev se crede, evident, în poziție de forță, deși, în realitate, el este cel care cere ajutor.

Occidentul mai are însă un atu: l-ar putea scoate pe Zelenski din funcție în orice moment, folosind acuzații de corupție – sau o mulțime de alte pârghii și intrigi. Varianta nu mai pare exclusă. În Foreign Policy, publicație influentă de politică externă din Statele Unite, a apărut un articol îndreptat clar împotriva lui Zelenski, care se încheie, în fond, cu îndemnul de a-l înlătura. Am tradus textul tocmai pentru că astfel de analize nu au circulat până acum în presa germană – și nici, de regulă, în cea românească.

Începutul traducerii:

Modificare de atitudine în Ucraina

Opinia publică se întoarce împotriva lui Zelenski, pe fondul acuzațiilor de corupție și al unui război care durează de ani de zile.

Pe tot parcursul președinției sale, mai ales de când Rusia a declanșat războiul pe scară largă, alegătorii ucraineni l-au susținut în bloc pe Volodimir Zelenski. Îl vedeau ca pe un pilon al rezilienței și al unității naționale. Pe bună dreptate: a fost un lider eficient în vreme de război și a contribuit decisiv la mobilizarea lumii democratice în favoarea Ucrainei.

Acum, însă, după mai bine de șapte ani în funcție, patru ani și jumătate de război cu Rusia și o serie de scandaluri care lovesc echipa sa de conducere și cercul de prieteni apropiați, Zelenski pare să fi pierdut sprijinul politic al națiunii. Sondajele publicate la începutul lunii august arată o schimbare semnificativă a opiniei publice. Mulți ucraineni și-au pierdut încrederea în el și l-ar revoca din funcție la prima ocazie.

Schimbarea s-ar putea adânci odată cu un nou scandal care vizează colaboratorii cei mai apropiați ai președintelui. Din păcate, Zelenski nu s-a pronunțat aproape deloc asupra presupuselor abateri ale acestora. El subliniază că nu există nicio anchetă a autorităților anticorupție împotriva sa – o afirmație înșelătoare, pentru că Constituția ucraineană interzice acestor instituții să ancheteze sau să pună sub acuzare un președinte în exercițiu.

Lipsa de busolă morală este cu atât mai izbitoare cu cât, în campania din 2019, Zelenski a promis că va pune sub acuzare și va obține condamnarea funcționarilor corupți în câteva luni de la preluarea mandatului. Între timp, peste o duzină de deputați din partidul său, numeroși miniștri și colaboratori ai biroului prezidențial au fost acuzați sau trimiși în judecată pentru corupție și îmbogățire ilicită.

Sondajele recente ale institutului ucrainean SOCIS arată că ucrainenii consideră acum corupția o problemă mai gravă decât războiul însuși, între altele pentru că leagă soarta țării pe câmpul de luptă de corupția din vârful statului. Nu mai puțin de 90% dintre ucraineni cred că corupția a atins un nivel ridicat sau extrem de ridicat. Cel mai revelator semn al schimbării: aproape 57% îl consideră pe Zelenski responsabil pentru corupția generalizată – aproape de două ori mai mulți decât în sondajul SOCIS din aprilie 2025. Același institut estimează că, într-un tur decisiv, trei rivali diferiți l-ar învinge zdrobitor, fiecare cu un raport de circa doi la unu.

Căderea de popularitate este, în mare parte, propria sa vină. Este rezultatul unei filosofii de guvernare bazate pe un grup restrâns de funcționari aleși pentru loialitatea personală. Ani de zile, Zelenski a apărat acest sistem extrem de centralizat, în care aproape toate deciziile pornesc de la Președinție. În decembrie 2023 a spus, celebru, că se bazează pe o echipă de cinci-șase manageri-cheie. O astfel de centralizare, deși încălca Constituția, a fost acceptată multă vreme de opinia publică ca o necesitate de război.

Anul trecut, însă, numeroase scandaluri din anturajul Biroului Prezidențial au zguduit încrederea publicului. Sistemul de guvernare prin apropiați este în ruine. Patru dintre managerii de vârf ai lui Zelenski sunt vizați de acuzații de activități ilegale.

Andrei Smirnov, fost director adjunct al Administrației Prezidențiale, a fost trimis în judecată la Curtea Superioară Anticorupție pentru îmbogățire ilicită și spălare de bani. În ianuarie, Rostislav Șurma, fost director adjunct pentru probleme economice în Biroul Prezidențial, a primit o citație sub suspiciunea unei fraude de milioane de grivne legată de „tarifele verzi” de stat, de care ar fi beneficiat instalațiile solare ale fratelui său. Locuiește acum în Germania și nu s-a întors în Ucraina.

Oleg Tatarov, director adjunct al Administrației Prezidențiale și, probabil, cel mai influent consilier al lui Zelenski, ar fi beneficiat de mutarea unui dosar de mită de la Biroul Național Anticorupție (NABU) la Parchetul General, controlat ferm de loiali ai președintelui.

Există, desigur, și cazul notoriu al lui Andrii Iermak, fostul șef de cabinet al lui Zelenski, acuzat în mai de NABU și de Parchetul Specializat Anticorupție (SAP) de spălare de bani. I se reproșează că ar fi făcut parte dintr-un grup care spăla fonduri ilegale și folosea o parte din ele pentru construcția de imobile de lux. Este în libertate, eliberat pe cauțiune.

Pe 19 august, Irina Mudra a fost demisă din funcția de adjunct al șefului Biroului Prezidențial. Motivul: ancheta NABU din operațiunea „Forrest Gump”, privind o presupusă spălare de bani de 3,3 milioane de dolari, efectuată printr-o bancă de stat pentru a constitui cauțiunea unui fost ministru.

Cazul Mudra are implicații mai largi, pentru că urmele par să urce în ierarhie. Anchetatorii au prezentat interceptări în care ea spune că, la instrucțiunile „șefului” ei, a facilitat obținerea ilegală a cauțiunii. Mulți jurnaliști ucraineni presupun că „șeful” ar fi Kirilo Budanov, șeful Administrației Prezidențiale, care ar fi cerut fondurile necesare cauțiunii la ordinul președintelui Zelenski.

În plus, Timur Mindici – partener important al companiei de producție cinematografică și de televiziune a lui Zelenski și partener de afaceri al lui Serghei Șefir – este implicat într-un mare scandal de corupție. După preluarea mandatului, Zelenski l-a însărcinat pe Șefir cu administrarea unei părți din averea sa. Interceptările și acuzațiile autorității anticorupție sugerează că Mindici ar fi făcut parte dintr-o organizație infracțională din care ar fi făcut parte un fost ministru al Justiției și al Energiei, un fost viceprim-ministru și șeful de cabinet al lui Zelenski. Grupul ar fi practicat șantajul, ar fi profitat de favoritismul de stat și s-ar fi îmbogățit din veniturile instituțiilor publice. Interceptările sugerează, de asemenea, că Rustem Umerov, numit recent de președinte la conducerea serviciului de informații externe, ar fi promovat interesele private ale lui Mindici.

Când a izbucnit scandalul Mindici, guvernul lui Zelenski s-a folosit, se pare, de procurorul general și de Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) pentru a deschide peste o duzină de anchete împotriva unor anchetatori NABU și pentru a-i aresta pe unii dintre ei sub acuzația de trădare și colaborare cu inamicul. Unele acuzații i-au vizat pe ofițerul de poliție judiciară Viktor Husarov și pe Ruslan Mahamedrasulov, înalt funcționar anticorupție; amândoi anchetau cercul de prieteni, apropiați și consilieri ai lui Zelenski. Atacurile, văzute de unii ca o încercare de a discredita instituțiile anticorupție, au fost însoțite de inițiative legislative ale Biroului Prezidențial și ale partidului lui Zelenski, menite să pună capăt independenței NABU și SAP.

După o săptămână de proteste de masă și sub presiunea donatorilor occidentali, Zelenski a cedat. Acuzațiile de trădare împotriva lui Husarov au fost retrase, iar Mahamedrasulov a fost eliberat. Majoritatea activiștilor anticorupție consideră acuzațiile nefondate.

Scăderea popularității a fost alimentată și de politica imprevizibilă de personal. Prima lovitură serioasă a venit în februarie 2024, odată cu demiterea generalului Valeri Zalujnîi, comandantul-șef popular și de succes al Forțelor Armate. A urmat demiterea lui Dmitro Kuleba, ministrul de Externe de facto, iar recent, la mijlocul lunii iulie, după doar șase luni de mandat, demiterea ministrului Apărării Mihailo Fedorov, care a contribuit decisiv la digitalizarea Ucrainei și la trecerea la un război bazat pe inteligență artificială și drone. Toți cei demiși se bucurau de încredere publică ridicată.

Schimbările frecvente au slăbit și ele sprijinul pentru Zelenski. În timpul președinției sale au existat opt miniștri ai Apărării și șapte miniștri ai Economiei. Prim-miniștrii au avut o soartă ceva mai blândă: cinci în total, dintre care trei s-au comportat discret și supus față de președinte și de cercul său.

În trecut, Zelenski și-a revenit după căderi de popularitate – de pildă după demiterea lui Zalujnîi și după disputa publică de la Casa Albă cu președintele american Donald Trump și cu vicepreședintele J.D. Vance. Din vara trecută încoace, însă, nemulțumirea față de acuzațiile de corupție din cercul său și demiterea recentă a lui Fedorov au consolidat distanțarea populației.

Alegătorii ucraineni înțeleg, desigur, că organizarea de alegeri în plin război, cu atacuri rusești continue asupra orașelor și țintelor civile, ar fi dificilă. Există motive serioase pentru care Constituția amână toate alegerile pe durata stării de război. Totuși, aproape două treimi dintre cei chestionați de SOCIS se pronunță pentru alegeri anticipate rapide în cazul unui armistițiu sau al unui acord de pace.

Zelenski păstrează o bază solidă de susținători, de peste 20% din alegători. Puțini dintre votanții altor candidați l-ar sprijini însă dacă favoritul lor nu ar ajunge în turul al doilea. Nu este de mirare că SOCIS îl plasează pe Zelenski învins într-un tur decisiv în fața lui Zalujnîi (34% la 66%), a lui Fedorov (36% la 64%) și a lui Budanov (38% la 62%).

Ce consecințe are această cădere de popularitate până la un eventual scrutin?

Sondajul SOCIS arată că 55% dintre ucraineni consideră guvernarea lui Zelenski ineficientă. În același timp, există un consens puternic că el este necesar să fie susținut în continuare ca suprem comandant al națiunii în timp de război, chiar dacă politica internă și stilul de guvernare sunt respinse.

Nu tot efortul de război al Ucrainei depinde însă de Zelenski și de stat. Reziliența și spiritul inovator al ucrainenilor au fost decisive pentru schimbările de pe front. Societatea civilă a răspuns primului apel la mobilizare și a dat un nou elan rezistenței. Un grup restrâns, format în principal din activiști din organizații neguvernamentale, a instruit la început mii de luptători în folosirea dronelor și a creat astfel o piață pentru dronele militare, finanțată mai întâi prin crowdfunding, apoi de stat.

Impopularitatea ridicată a președintelui aduce totuși riscuri. Nemulțumirea față de conducere poate afecta moralul pe front. Ucraina se confruntă deja cu refuzul serviciului militar. Cinismul tot mai mare față de putere ar putea agrava problema. La fel de îngrijorătoare este intensificarea atacurilor asupra țintelor civile. Iarna care se apropie va pune la încercare moralul: Rusia, profitând de lipsa sistemelor de apărare antiaeriană, va lovi probabil dur alimentarea cu energie electrică și încălzirea. Întreruperile prelungite de curent și distrugerea tot mai mare a infrastructurii civile cer curaj civic și o conducere capabilă – ca în trecut – să inspire rezistența. Nu este clar cât timp va mai putea Zelenski să joace acest rol și cât de eficient o va face.

Există două căi. Prima, alegeri în timpul războiului, nu are sprijin în rândul populației, este extrem de complicată logistic și, deocamdată, ilegală. A doua: o reformă fundamentală a sistemului de guvernare, prin reducerea influenței președintelui asupra politicii interne, formarea unui guvern de unitate națională și deschiderea accesului pentru funcționari capabili și integri din partidele rivale, precum și pentru numeroșii demnitari competenți pe care Zelenski i-a demis pentru că îi considera potențiali rivali.

Din păcate, nimic nu arată că Zelenski ar fi dispus să facă un astfel de pas. A avut întotdeauna încredere absolută în propriile decizii și s-a înconjurat de o echipă de loialiști care rareori îi pun la îndoială judecata. Epoca guvernării centralizate printr-un grup restrâns de favoriți a apus. Șefii de stat și de guvern occidentali, ca și propriul său popor, ar fi necesar să-l îndemne, la fiecare ocazie, să asigure unitatea națională și o guvernare eficientă. Viitorul său politic este în ruine. A venit momentul să facă ceva nou. O Ucraină aflată în război nu cere mai puțin.

Sfârșitul traducerii

Autor: Thomas Röper

Thomas Röper, născut în 1971, a ocupat, ca expert pe Europa de Est, funcții în consilii de administrație și de supraveghere ale unor companii de servicii financiare din Europa de Est și din Rusia. Locuiește astăzi la Sankt Petersburg, orașul său de adopție. Trăiește de peste 15 ani în Rusia și vorbește fluent rusa. Temele principale ale activității sale, critică față de presă, sunt imaginea mediatică a Rusiei în Germania, modul de relatare al mass-mediei occidentale în general, precum și geopolitica și economia.

Citiți și:
Războiul din Ucraina: Occidentul agravează situația
The Spectator: Ucraina pierde războiul

 

yogaesoteric
17 septembrie 2026