Organizația de Cooperare de la Shanghai – ultima speranță pentru pace?

La 1 septembrie 2026, a 26-a reuniune a Consiliului Șefilor de Stat (CSO) al Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS) a avut loc la Sala de Congrese Yrys-Ordo din Bișkek, Kârgâzstan, sub președinția președintelui Republicii Kârgâzstan, Sadyr Japarov. Deși aceasta a fost a 26-a conferință a șefilor de stat ai OCS, summitul de la Bișkek a sărbătorit cea de-a 25-a aniversare a organizației. Summitul va fi amintit nu doar pentru șefii de stat de înalt calibru prezenți, ci mai ales pentru că este prima dată când o forță politică și economică pare să indice în mod clar viitorul unei lumi multipolare și, în același timp, să dea semne clare ale unui Occident în declin continuu. Cu toate acestea, se cuvine menționat că este vorba de un Occident care nu va dispărea peste noapte și care nu va părăsi scena mondială fără o luptă majoră.

Una dintre agresiunile continue ale Occidentului asupra populației sale este un atac multifațetat asupra cetățenilor săi din toate părțile, cu un singur scop, acela de a reduce masiv populația lumii (pe baza primului raport major al Clubului de la Roma din 1972, „Limitele creșterii”), o reducere masivă începând cu așa-numita populație occidentală. De ce? Pentru că odată ce populația occidentală este redusă la minimum, iar gândirea este preluată în mare măsură de inteligența artificială (IA) și roboți, controlul și gestionarea fără opoziție a Occidentului, care se presupune că este încă lider economic și militar, vor fi floare la ureche, ca să spunem așa.

Aceasta este gândirea generală a imperiului occidental egocentric și autoproclamat. Dar oare va fi așa? Mulți se îndoiesc că această schemă de dezvoltare proiectată va avea succes, inclusiv o serie de analiști occidentali. Ipoteza occidentală se bazează încă pe gândirea liniară, în timp ce lumea este dinamică, imprevizibilă, iar forțele, atât economice, militare, cât și științifice (cercetare), se modifică rapid. Acest fapt pare să le scape așa-zișilor lideri occidentali. În detrimentul lor.

Să revenim la summitul SCO al celor zece țări membre, la care au participat China (membru fondator); Rusia (membru fondator); Kazahstan (membru fondator); Kârgâzstan (membru fondator); Tadjikistan (membru fondator); Uzbekistan (a aderat în 2001); India (a aderat în 2017); Pakistan (a aderat în 2017); Iran (a aderat în 2023); Belarus (a aderat în 2024). Blocul are, de asemenea, două state observatoare, Mongolia și Afganistan, precum și 15 parteneri de dialog, inclusiv Turcia, Arabia Saudită și Egipt, fără drept de vot deplin. Pentru informare, printre participanții de mare calibru ai reuniunii s-au numărat președintele Belarusului, Aleksandr Lukașenko; prim-ministrul Indiei, Narendra Modi; președintele Republicii Islamice Iran, Masoud Pezeshkian; președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev; premierul Pakistanului, Shehbaz Sharif; președintele Federației Ruse, Vladimir Putin; președintele Tadjikistanului, Emomali Rahmon; președintele Uzbekistanului, Shavkat Mirziyoyev; precum și secretarul general al OCS, Nurlan Yermekbayev, și directorul Comitetului Executiv al Structurii Regionale Antiteroriste a OCS, Ularbek Sharsheev. De asemenea, a fost prezent secretarul general al ONU, Antonio Guterres.

Perspective privind o viitoare ordine mondială

Cele zece state membre ale SCO acoperă în prezent aproximativ un sfert din suprafața terestră a lumii, reprezintă peste 42% din populația acesteia și generează peste 23% din PIB-ul global. Aproximativ jumătate din locuitorii lumii au fost reprezentați la Bișkek. Prezența simultană a liderilor Chinei, Rusiei și Indiei reprezintă, prin ea însăși, cele mai mari țări din lume ca suprafață, al doilea bloc economic ca mărime, iar cele două din urmă, China și India, sunt cele mai populate națiuni de pe glob.

Împreună cu ceilalți membri ai SCO, aceștia formează un bloc demografic, de resurse, industrial și politic fără de care orice discuție serioasă privind remodelarea ordinii internaționale este acum imposibilă.

Cu toate acestea – și este posibil ca subiectul să fi fost menționat în spatele ușilor închise sau deloc, deoarece este cunoscut de toți – grupul rămâne extrem de divers din punct de vedere cultural, al autonomiei financiare, al localizării geografice, precum și al afilierii politice consecvente. O analiză veritabilă a summitului SCO este necesar să includă acest aspect. Este un punct care necesită eforturi serioase pentru o unificare mai strânsă; întrucât aceasta nu este posibilă din punct de vedere geografic, este necesară (și este necesar să fie posibilă) cel puțin o aliniere mai strânsă în materie de politică, economie, finanțe și politică monetară.

SCO este o platformă de pe care se presupune că va apărea un nou echilibru de putere prin întâlniri regulate între lideri, coordonarea securității, decontări în monede naționale, noi coridoare de transport (implementarea și extinderea inițiativei „Belt and Road”), cooperarea în domeniul energetic și dezvoltarea treptată a unor mecanisme independente de creștere.

Summitul din Kârgâzstan ar fi necesar să fie privit ca fiind mai mult decât o simplă înregistrare în calendarul diplomatic. Acesta a încercat să demonstreze – și a reușit parțial – că multipolaritatea nu mai este o formulă abstractă, ci începe să capete o formă instituțională clară.

Cu toate acestea, analizând îndeaproape independența economică și financiară a membrilor SCO, mulți dintre aceștia au încă un drum lung de parcurs pentru a ajunge la o autonomie suficientă și la suveranitate economică și comercială, pentru a gravita treptat către un nou tip de suveranitate politică comună a SCO. În același timp, se înțelege totuși că membrii SCO își vor menține suveranitatea națională, atât legislativă, cât și financiară, dar vor fi mai strâns aliniați între ei.

Summitul s-a concentrat pe aspecte ale cooperării multilaterale într-o gamă completă de domenii: politică, securitate, comerț, investiții, energie, industrie, ecologie, turism și noi tehnologii.

Agenda

Sub titlul „25 de ani de la înființarea SCO: Împreună pentru pace, dezvoltare și prosperitate durabile”, au fost combinate teme de securitate cu priorități economice și de conectivitate.

Acestea includ securitatea deoarece, având în vedere atitudinea agresivă a Occidentului, securitatea reprezintă o prioritate pentru a urmări agenda de menținere a păcii și de consolidare a acesteia, precum și agenda de dezvoltare economică:

Conectivitatea economică și comerțul: coridoarele de transport (în special calea ferată China-Kârgâzstan-Uzbekistan), care face parte, de asemenea, din planul „Belt and Road”.

Securitatea energetică: Cooperarea în domeniul sistemelor energetice și propuneri precum un Consorțiu Energetic al SCO, alături de negocierile bilaterale privind conductele (de exemplu, „Power of Siberia” între Rusia și China).

Finanțarea dezvoltării și de-dolarizarea: un impuls reînnoit pentru înființarea unei Bănci de Dezvoltare a SCO și a unor mecanisme de decontare în monede naționale, în vederea reducerii dependenței de dolarul american.

După cum s-a menționat mai sus, adevărul este că majoritatea țărilor BRICS, dintre care unele sunt și membri importanți ai SCO, precum și țările asociate, nu sunt încă libere de dolar. Multe dintre ele (în special Brazilia și India) au încă legături puternice cu Wall Street și cu FMI/BM, care mențin „fluxul de dolari”. Cu alte cuvinte, hegemonia dolarului controlează în continuare majoritatea țărilor BRICS (cu excepția Chinei și a Rusiei).

Acest aspect ar putea deveni o problemă majoră pentru o lume cu adevărat multipolară și ar putea face obiectul unui summit al SCO complet separat; din punct de vedere politic nu este ușor, dar cu China și Rusia în frunte are toate șansele să fie posibil.

Dezvoltare durabilă: Măsuri climatice, tehnologie verde în favoarea protejării resurselor de apă, asigurându-se că apa, ca drept al omului, nu este privatizată în mod sistematic, ceea ce se petrece deja în tăcere, deoarece oamenii nu acordă atenție acestui aspect.

Contextul geopolitic: Declarația comună a condamnat acțiunile SUA și ale Israelului împotriva Iranului, precum și sancțiunile occidentale impuse unor membri, în timp ce liderii au discutat, de asemenea, despre războiul din Ucraina, instabilitatea din Afganistan și rolul SCO într-o ordine multipolară.

Ceea ce lipsește este o condamnare clară a genocidului în curs de desfășurare comis de Israel în G

Ceea ce lipsește este o condamnare clară a genocidului pe care Israelul îl comite în prezent în Gaza, în Palestina în general, și care se extinde rapid în Liban, Siria – și, în curând, în Sudan și Irak; precum și a extinderii treptate, dar din ce în ce mai rapide, către „Marele Israel”, cu prețul vieților a milioane de cetățeni.

Această scurtă analiză a Conferinței SCO aruncă totuși o rază de speranță pentru pace asupra unui viitor incert.

Citiți și:
Putin a avertizat de la Summitul BRICS din India că orice desfășurare de forțe militare europene în Ucraina va echivala cu un război direct împotriva Kremlinului. SRS: Confruntarea BRICS – Occidentul colectiv
Marea Strategie a Statelor Unite în lumea multipolară și rolul acordat Europei

 

yogaesoteric
21 septembrie 2026