Dileme etice în medicină

Reflecția etică și gândirea etică reprezintă o dimensiune esențială a profesiei medicale. Ce este adecvat să fac într-un anumit context, cum este indicat să fac „binele”?, constituie întrebări care au marcat practica medicală de la începuturile ei.

Etica medicală reflectă aspectul moral și valorile, care călăuzesc profesia medicală. Dirijează luarea deciziilor, ghidează practica medicală, educația medicală și cercetarea. În decursul timpului, baza eticii medicale s-a concentrat pe Jurământul Hipocratic (și alte legăminte asemănătoare), care defineau comportamentul unui profesionist. Timp de două milenii, această „reglementare” a fost suficientă pentru a impune etica în medicină.

Odată cu „secularizarea” medicinei, determinată de iluminismul francez, au existat tot mai multe abateri de la Jurământ, care au culminat cu abuzurile, atrocitățile și încălcarea drepturilor omului din prima jumătate a secolului XX la care unii medici au fost părtași. Era necesară, deci, o definire foarte clară și detaliată a obligațiilor etice ale profesioniștilor din medicină.

În acest sens, în 1949, având la baza principiile hipocratice, World Medical Association (WMA) a adoptat Codul internațional de etică medicală. Ulterior, fiecare Consiliu/Colegiu Național al medicilor a aprobat un cod de conduită, care să ghideze practica medicinii în țara respectivă. Acestea sunt un set de reguli, regulamente și orientări care guvernează medicii în îndeplinirea sarcinilor lor.

Codurile etice/deontologice se concentrează pe relațiile care există între medic și pacient, din care decurg ulterior implicațiile deontologice, administrative, juridice.

Rolurile Codurilor (implicit a eticii medicale) sunt:

1. Oferă standarde etice în relația profesională dintre medic și pacient, prin urmare oferă orientări în prevenirea litigiilor.
2. Oferă valorile morale necesare pentru a oferi soluții la dilema etică.
3. Promovează diligența și abilitățile adecvate de formare în rândul profesioniștilor din domeniul sănătății.
4. Impune abnegația, empatia, compasiunea și confidențialitatea în relația medic-pacient.
5. Promovează deciziile care respectă demnitatea, dreptatea și responsabilitatea.
6. Ajută la prevenirea practicilor neetice, cum ar fi neglijența și malpraxisul.
7. Determină creșterea capitalului social în relația ce se stabilește cu membrii comunității.
8. Reglementează relațiile dintre profesioniștii domeniului medical.

Etica medicală este implementată atât de către medic, cât și de pacient. Controversele și conflictele etice apar în practica medicinei, în special în procesul decizional. Rar, aceste conflicte apar în luarea deciziilor comune, deoarece astfel de conflicte apar atunci când deciziile medicilor și ale pacienților contravin principiilor etice medicale.

Aproape în fiecare zi un medic se confruntă cu o dilemă etică.
Dilema este definită ca un raționament cu două soluții, dintre care este necesar să fie aleasă una, deși ambele duc la aceeași concluzie sau alternativă, care pune în dificultate persoana (DEX). Dilema etică constă într-un tip de răspuns la o problemă etică. O dilemă etică este o problemă morală dificilă, care implică două variante principale de acțiune ce se exclud reciproc și care, aparent, sunt egale moral. Dilema etică a fost descrisă de Organizația Mondială a Sănătății ca o confruntare între diferite valori, care sunt văzute ca fiind necesare în special în cazuri și circumstanțe care sunt în conflict. Dar poate să apară și atunci când toate remediile posibile pentru o îngrijire clinică vor duce la încălcări morale.

Când apare o dilema etică, aceasta poate fi rezolvată folosind abordarea individualistă, deoarece nu există principii generale în abordarea ei. Stabilirea unui cadru etic cuprinzător și a unui cadru legal va ghida lucrătorii medicali în soluționarea dilemei etice. Dilemele etice sunt legate de fapte medicale (istoricul pacientului, rezultatele diagnostice, riscurile, complicațiile și intervenția anterioară asociată bolii de care suferă pacientul), caracteristici personale ale pacientului (valori, cultură, religie, relații și experiențe anterioare) și factori ce țin de medic (valori, cultură, religie, facilitatea logistică, interesele concurente, rivalitate interprofesională etc.).

Progresul tehnologiilor și rezultatele cercetării în medicină duc la acutizarea dilemelor etice. În medicina modernă, ele pot fi găsite în telemedicină, inteligență artificială, testarea obligatorie, internarea non-voluntară, vaccinare, gestionarea îngrijirii aproape de sfârșitul vieții, testarea prioritară, biotehnologie, educația medicală, e-sănătate etc. Un exemplu este telemedicina.

Telemedicina înseamnă „consult și vindecare de la distanță” și pentru unii este foarte benefică și ar constitui viitorul medicinei. Telemedicina a devenit populară în acest moment al pandemiei covid-19 din cauza nevoii de distanțare fizică. Totuși, ea nu poate rezolva toate problemele medicale ale unui pacient. Atât Codul etic al WMA, cât și cel al Colegiului Medicilor din România consideră că practica curentă medicală are suport în contactul direct cu pacientul. Codul de deontologie medicală alColegiului Medicilor din România precizează în mod expres:
„Investigația ori intervenția medicală la distanță, în oricare dintre formele și modalitățile existente, este permisă numai în situația în care pacientul este asistat nemijlocit de către medicul său, iar scopul investigației și procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul să determine diagnosticul, să stabilească tratamentul sau să întreprindă orice altă măsură medicală necesară finalizării actului medical sau a intervenției medicale în cazul operaților. Excepție fac situațiile de urgență.”

Care este rațiunea acestei prevederi? În primul rând, faptul că actul medical are și o încărcătură psihologică și că rezultatele terapeutice sunt influențate de relația directă între medic și bolnav, care se construiește pe încredere. Limbajul non-verbal are importanță în anamneză și examinarea clinică. În timpul telemedicinei, este posibil să nu se obțină o istorie adecvată și să nu se efectueze o examinare fizică cuprinzătoare. Apoi, pentru că se pot încălca principii etice fundamentale cum ar fi confidențialitatea și dreptatea socială. Și, în sfârșit, absența contactului personal anulează empatia și transformă pacientul într-un simplu obiect.

Dilema etică apare în telemedicină din cauza conflictului între eficiența consultului și confidențialitatea pacientului, care nu poate fi garantată. Acest aspect este mai grav dacă se folosește și inteligența artificială. Cu alte cuvinte, telemedicina este acceptată doar ca o a doua opinie, dialogul fiind între doi medici, și anume cel care a examinat direct bolnavul și cel aflat la distanță, ci nu între pacient și medicul aflat la distanță. Este normal să fie așa, deoarece pacientul nu are pregătirea de a decela semnele patognomonice ale unei boli și nu poate colecta date semnificative cu privire la funcționarea trupului său. Situațiile de urgență se referă strict la afecțiuni care pun în pericol imediat viața și sănătatea pacientului și niciun medic nu este disponibil pentru a examina direct. În timpul consultării, folosind telemedicina, aceasta este necesar să fie făcută într-un mod sigur, astfel încât informațiile medicale electronice să nu fie difuzate. Aceleași argumente sunt valabile și pentru consultațiile telefonice introduse administrativ în actuala pandemie.

Soluționarea dilemelor/conflictelor etice este, în general, individuală. Odată ce am stabilit anumite fapte, ne putem pune următoarele întrebări:
– Ce valori sunt afectate?
– Ce beneficii și ce vătămări va produce fiecare curs al deciziei și implicit al acțiunii?
– Ce opțiuni vor conduce la cele mai bune consecințe pentru pacient?
– Măsurile sunt în concordanță cu valorile pacientului, nu sunt stigmatizante, discriminatorii și autoritariste?
– Acceptă pacientul decizia?

În răspunsurile la aceste întrebări constă rezilierea conflictului etic sau rezolvarea dilemei. Cu o condiție esențială, care este necesar să fie respectată și care derivă din medicina hipocratică: interesele legitime ale pacientului sunt deasupra intereselor medicilor sau ale colectivității.

În concluzie, dileme/conflicte etice au existat, există și vor exista în medicină. Ele se vor înmulți odată cu progresul tehnic. Important este ca medicii și pacienții să le identifice și să găsească o soluție etică.

Dr. Vasile Astărăstoae

Citiţi şi:

Etica medicală… în pandemie

Dictatura medicală versus etica medicală

yogaesoteric
25 februarie 2021