Ce sunt visele
Freud spunea despre vise că ele reprezintă calea regală spre inconştient. Dar inconştientul este ca un sac fără dimensiuni precise şi, în consecinţă, este imposibil des spus unde conduce această cale regală. Imaginile lumii viselor diferă de cele ale gândirii creatoare, ale imaginaţiei, reveriei, hipnozei sau drogurilor. Toate acestea din urmă sunt legate, într-un fel sau altul, de conştiinţă. Dar nu şi visul. C. G. Yung privea visul ca pe o aventură într-o lume primordială arhetipală, un fel de inconştient colectiv, în care acţionează simboluri comune tuturor religiilor şi mitologiilor.
Anumiţi teoreticieni consideră că activitatea conştientă creează în creier unele toxine, pe care visele urmăresc să le dizolve şi să le elimine. Pentru alţii, visul serveşte la debarasarea creierului de reziduurile depuse în timpul zilei. Stimulii interiori şi exteriori formează un fundal pe care se ţes majoritatea viselor oamenilor. O persoană care doarme şi ale cărei picioare ieşite de sub pătură sunt supuse frigului nopţii, va visa poate că se află într-o expediţie în Antarctica.
Freud credea că visele protejează somnul şi încearcă să satisfacă parţial cele mai secrete dorinţe ale noastre, care în starea de veghe sunt cenzurate şi reprimate de mentalul conştient. Dar visele mai au şi alte funcţii. Pe de o parte, ele ajută la dezvoltarea creativităţii, iar istoria literaturii, muzicii, artelor plastice şi ştiinţelor abundă în exemple de moduri în care inspiraţia poate veni sub formă de vis, aproape similar mesajelor divine în care credeau cei din vechime. Un rol important al viselor ar mai fi şi acela că pe perioada visării, corpul astral al fiinţei se reîncarcă energetic, ceea ce face din vis un instrument absolut necesar regenerării structurilor subtile ale fiinţei umane.