Religia fricii (II)

Despre iubire, libertate și normalitate în vremea pandemiei

Citiți prima parte a articolului

Viața autentică se trăiește întru comuniunea de dragoste, respect sau prietenie a unor oameni liberi. Pentru a fi fericit și împlinit, e nevoie să dezvolți – la orice vârstă – relații armonioase în ritmuri firești, care presupun tactilitatea, contactul nemijlocit, zâmbetul sau grimasa, gestul tandru sau mimica teatrală, vorbirea-n dodii ori perorația structurată, pasiunea pentru adevăr, precum și tot ceea ce angajează deplin conștiința, inima și trupul.

Gândiți-vă la un Romeo din zilele noastre, acel îndrăgostit care află că Julieta lui are covid. Credeți că ar vrea să-i vorbească printr-un perete de sticlă? Ce va face? Care să fie sublimul vieții acestui îndrăgostit? Se va ascunde în spatele unui gard sau va alege, cu orice riscuri, îmbrățișarea iubitei?

Sunt întrebări pe care diriguitorii noștri le consideră ficțiuni literare. De ce? Pentru că ne-am obișnuit cu panourile de plexiglas, cu distanțarea socială, cu zidurile și gardurile. În anumite țări ce au fost supuse unui sever lockdown, îndrăgostitul își vedea iubita doar la… magazin.

Am ajuns să considerăm firești fapte aberante, care nu s-au petrecut nici măcar pe vreme de război. Martori credibili ai secolului trecut, precum Mircea Eliade, Camil Petrescu ori Dinu Pillat, ne spun că, deși expuși teribilei conflagrații mondiale, oamenii încă se iubeau, aveau sentimente și visau libertatea.

Deși sufocat de atrocități, veacul XX încă mai tolera acte de umanitate: mergeai fără mască ca să aprinzi lumânarea pentru cei adormiți într-o biserică, îți îngropai morții la cimitir și îi jeleai cu familia, păstrând și doliul cuvenit. În 2020, în schimb, prim-ministrul Olandei ne-a spus că și-a lăsat mama să moară singură-n spital, de teama de a nu lua virusul. Religia fricii, așadar, în plină splendoare.

Înainte de 1989 ni se părea un abuz din partea Miliției orice interpelare sau verificare a hârtiilor aflate-n buzunarul unor inși slobozi. Ni s-a părut intolerabil ca armata sau poliția să fie asmuțită împotriva propriului popor.

Or, scenele filmate prin Țările de Jos, Australia, Austria, Germania sau chiar România ne arată că jandarmii pot să trântească oameni la pământ doar pentru că nu au documente de identificare sau mască. Recensământul abuzurilor puterii la adresa oamenilor simpli va fi făcut, cândva, pentru a înțelege că violența reprezintă o funcție corozivă și letală a fascismului instituțional.

Vă reamintim formula lui Benito Mussolini: „totul în cadrul statului, nimic în afara statului, nimic împotriva statului”. Mai întâi, puterea judecătorească și puterea legislativă sunt subordonate puterii executive. Apoi, mașinăria de propagandă invocă starea generală de panică și nevoia imperativă a unor măsuri de siguranță. Totul în numele confortului și al salvării de vieți (mai puțin a copiilor avortați fără dileme etice sau reproșuri morale).

Italian cunoscător al istoriei patriei sale, Umberto Eco a vorbit despre un fascism incipient, un fascism primordial, care declară război unui dușman invizibil și invocă isteric urgența măsurilor excepționale. Psihoza colectivă promovează cultul acțiunii de dragul acțiunii. Așa s-a decis, în România, că bolnavii operați de boli osoase în spitalul Foișor București erau moralmente inferiori bolnavilor covid-19. Cine a decis? Comandantul Arafat. Cum? Prin dictat și impunitate.

Să mutăm pacienții unde avem chef; să închidem granițele de Paști sau Crăciun; să anulăm dezbaterile parlamentare; să suspendăm prevederile constituționale; să refuzăm trupurile potențial infectate și, la rigoare, trupurile sănătoase care n-au ștanța unui pașaport verde.

Odinioară dușmanii purității rasiale erau marcați cu un stigmat: comandanții de lagăre era necesar să știe sigur cine sunt evreii, țiganii, slavii. Astăzi, dușmanul sănătății publice este, culmea, omul sănătos, dar mai puțin docil: cel care refuză să poarte la vedere masca, codul QR ori vaccinul.

Noua orânduire sanitară cunoaște doar utilitatea ordinelor executive. Cine declară starea de excepție față de normalitate? Suveranul. În cazul nostru, Comandantul Acțiunii: dr. Raed Arafat. Critica rațională, interogația socratică, rezerva sau prudența au ajuns să fie tratate drept gesturi de nesupunere civilă față de autorități. Faucismul medical are o viscerală ură față de orice diferență. De aici și obsesia controlului exprimată-n limbajul conducătorilor.

Se află oare Occidentul la prima sa abdicare majoră de la un sfânt ideal, libertatea? Nicidecum.

Se împlinesc douăzeci de ani de când noi am renunțat la vechi drepturi fundamentale în numele luptei antiteroriste – vezi cazul controalelor din aeroporturi. Asistăm la un mecanism de control al vieții noastre intime ieșit din comun.

Ideologia fascistă vrea să mențină populația într-o stare de agitație și permanent război psihologic. Există mereu un dușman care refuză să se predea. Nu vorbim aici doar despre virusul care suferă mutații la fiecare anotimp, ci de adversarul ideologic al fascismului: conservatorismul libertarian.

Creștinii ar avea motive să reflecteze la abdicările de la chemarea către eroism. Sigur, omul duhovnicesc este chemat să dea lupta cu păcatul. Evident, Biserica va oferi consolare și celor vaccinați și celor nevaccinați. Totuși, există confrați care au înlocuit deasa împărtășanie cu deasa vaccinare. Sub presiunea ideologică exercitată-n forum, unii prieteni de-ai noștri au ales de rușine un anumit tratament medical, nu din convingere și nici măcar din nevoie.

În „Evanghelia după Bill Gates” nu există un păcat mai mare decât acela de a nu fi vaccinat. Iată de ce și creștinii sunt controlați prin noul limbaj public despre bine și rău: newspeak. Nu poți deplânge absența unor medicamente antivirale din farmacii, nu poți critica starea deplorabilă din spitalele pline de boli nosocomiale. Acceptă doar monologul lui Raed Arafat ca izvor de drept.

Libertatea de expresie este tot mai șubredă, tirania birocraților se exercită prin tehnologie iar jurnalismul se ghidează după sloganuri, fără să investigheze relațiile de complicitate între puterea politică și marile companii.

Nu suntem prea departe de varianta omicron a fascismului medical. Dincolo de retorica naționalistă, militaristă și rasială a lui Mussolini, a existat în Italia interbelică și-a revenit astăzi o perversă practică corporatistă: mariajul între economia națională și marile companii scutite de vicisitudinile pieței libere. Termenii contractului între Uniunea Europeană și producătorii de vaccinuri au fost ascunși într-un seif strict secret. Corespondența Whatsapp între Președinta Comisiei Europene și reprezentanții Pfizer s-a șters imediat. Totul după principiul transparenței și al onestității.

Să remarcăm, în sfârșit, și epidemia de cenzură din mediul academic. Cazurile de miocardită se cuvin ascunse. Tratamentele reușite cu ivermectină, aplicate-n țări civilizate precum Japonia, au fost denigrate, cenzurate sau ridiculizate. Nenumărați medici și cercetători, cum ar fi și doctorul Cosmin Săndulescu din Philadelphia, au remarcat climatul lipsit de onestitate al discuțiilor din breasla specialiștilor.

Nu putem trece neobservată propaganda asumată de mediul artistic.

Celebritățile și influencerii vin astăzi să ne dea un ultimatum în legătură cu ce să gândim, ce să facem, ce să tolerăm ori să acceptăm. Scepticismul filozofic a ajuns o erezie pentru care este necesar să plătești. Câștigă doar prozeliții, predicatorii vehemenți ai certitudinilor ideologice, cruciații luptei pentru tratamente medicale obligatorii prin convertirea întregii populații la procentul uluitor de 100% (considerat implauzibil chiar și de către Emil Bobu în anii de glorie ai socialismului dinastic).

În 1989, România avea circa 4,5 milioane de membri cu carnet de partid dintr-o populație de 23 milioane. Acum, Uniunea Europeană vorbește despre procentul de 95%-100% țintă de vaccinare, care vizează și copiii. Dacă nu ești de acord cu viziunea biopolitică totalitară a statului secular, atunci ești nevoit să treci printr-un purgatoriu sau oprobriu public.

Te putem scoate din iadul marginalizării doar dacă pleci capul și, după ce faci o poză că te-ai vaccinat, devii cetățean onorabil. Până atunci, degeaba produci valoare, naști companii profitabile, dai salarii, îți plătești taxele, respecți legea, mergi la muncă, îți hrănești familia și n-ai datorii. Nimic nu contează, cu adevărat, dacă nu te-ai vaccinat.

Deși drepturile pacientului vorbesc despre respectarea vieții private și obligativitatea consimțământului în cazul oricărui tratament medical, politica guvernamentală nu poate fi criticată. O nouă etică s-a inventat sub ochii noștri. Binele și răul sunt astăzi nu categorii morale, ci concepte medicale.

La finele anului 2021, peste 150 de milioane de cetățeni europeni erau priviți de autorități ca cetățeni de „rangul II”. Așa cum în Evul Mediu mărturisirea nu era un act individual de conștiință, ci un ritual public de conformare la exigențele puterii locale, așa astăzi spovedaniile publice sunt făcute sub presiunea celor din jur. Operațiunea de tip bullying primește încuviințarea Guvernului. Nu doar copiii pot fi hărțuiți, ci o întreagă societate copleșită sub exercițiul servituții voluntare.

Dacă pe vremuri Sfânta Împărtășanie pecetluia destinul tău veșnic, azi sfântul vaccin pecetluiește destinul tău terestru. Am transformat raportarea noastră la pandemie într-o veritabilă religie civilă. Sacramentele nu sunt fabricate de Biserica liturgică, ci de Pfizer SRL.

Școlile de cateheți recită pretutindeni dogmele noii Ortodoxii în materie de bio-securitate. Sacerdoții îți spun, la fiecare val, când ești cu adevărat vrednic să aparții comunității celor salvați, nu damnați. „Sfânta ungere” o primim prin multiple rapeluri, ad nauseam. Certificatul de botez (sau bună purtare) este, firește, pașaportul verde.

Comandantul Acțiunii joacă rolul de Suveran Pontif care emite bulele papale de penitență prin lockdown (sau dezlegare prin carnaval). Noua Inchiziție (numită la noi DSP) este chemată să te bage-n carantină chiar de-ai fi perfect sănătos și testat. Instituții militarizate știu să te urmărească, eventual prin mișcările GPS ale telefonului, și să te amendeze pentru orice abateri de la norma seculară.

Iată, pe scurt, noua religie a fricii care funcționează perfect în Statul milițienesc unde virusul covid-19 a fost și inventat: Republica Populară Chineză.

Autor: Mihai Neamțu

Citiți și:
Fiecare țară a avut un Fauci, un Arafat al ei
Cine aste de fapt Arafat? Episodul 2: Arafat, legătura cu OMS, STS, BM, SRI şi Global Donors Forum
Dictatura este patima nulităților. Frica nu este starea naturală a omului civilizat

yogaesoteric
5 mai 2022