Global Research: SUA sunt principalul instigator al conflictului din Ucraina. Faptele istorice

În mijlocul tulburărilor și controverselor, este util să trecem în revistă cele mai importante evenimente precedente și să analizăm cum s-au petrecut. În cele ce urmează vom trece în revistă câteva evenimente cheie și fapte istorice care au condus la criza actuală din Ucraina.

Fapt 1. În februarie 2014, o lovitură de stat a răsturnat guvernul ucrainean, care ajunsese la putere în urma unor alegeri certificate de OSCE (Organizația pentru Securitate și Cooperare). Președintele Viktor Ianukovici a fost forțat să fugă pentru a-și salva viața.

Această situație a fost analizată la acea vreme de către Seumas Milne, care a scris: „Încercarea de a introduce Kievul în tabăra vestică prin înlăturarea unui lider ales a făcut ca acest conflict să devină unul sigur. Ar putea fi o amenințare pentru noi toți.”

Faptul 2. Lovitura de stat a fost promovată de oficialii Statelor Unite. Neo-conservatorii precum Victoria Nuland și John McCain au susținut activ protestele. După cum s-a confirmat într-un apel telefonic înregistrat în secret, Nuland a stabilit compoziția guvernului după lovitura de stat cu săptămâni înainte. Mai târziu, Nuland s-a lăudat că a cheltuit 5 miliarde de dolari în această campanie timp de două decenii. Înainte ca lovitura de stat să fie „moșită”, Nuland a respins cu hotărâre un posibil acord de compromis european care ar fi condus la un guvern de compromis. „La dracu’ cu UE!”, a spus ea. Nuland a reușit lovitura de stat, dar vicepreședintele Biden a fost cel care s-a aflat în vârful acțiunii. După cum spune Nuland în apelul telefonic, Biden a reprezentat nivelul cel mai înalt de la care liderii puciști au primit laude. Ulterior, fiul lui Joe Biden a beneficiat personal de lovitura de stat. Victoria Nuland are și mai multă putere acum ca subsecretar de stat pentru afaceri politice. Serviciile secrete americane, cum ar fi Agenția Centrală de Informații CIA, cu siguranță au fost și ele implicate.

Faptul 3. Guvernul instaurat după lovitura de stat a acționat imediat cu ostilitate față de cetățenii săi vorbitori de rusă. Pentru aproximativ 30% dintre cetățenii ucraineni, limba rusă este limbă maternă dar, în prima zi de la preluarea puterii, noul regim a acționat pentru ca limba rusă să nu mai fie o limbă oficială de stat. Au urmat apoi și mai multe acțiuni ostile. După cum se documentează în videoclipul „Crimele naziștilor Euromaidan”, un convoi de autobuze care se întorcea în Crimeea a fost atacat. În Odesa, peste treizeci de oponenți ai guvernului loviturii de stat au murit când au fost atacați iar clădirea Camerei de Comerț din Odesa a fost incendiată.

Faptul 4. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când germanii au invadat Uniunea Sovietică, au existat simpatizanți naziști în vestul Ucrainei. Această simpatie continuă și astăzi sub forma lui Svoboda și a altor partide naționaliste de extremă dreapta. Guvernul ucrainean a adoptat chiar o legislație care îi face eroi pe colaboratorii naziști, în timp ce înlătură statuile ridicate în cinstea patrioților antinaziști. Situația a fost descrisă în urmă cu trei ani într-un articol „Neo-naziștii și extrema dreaptă sunt în marș în Ucraina”. Autorul a întrebat de ce SUA sprijină aceste evoluții. Sub președintele Poroșenko (2014-2019), naționalismul a crescut și chiar și Biserica Ortodoxă s-a despărțit.

Faptul 5. Secesiunea Crimeei, Donețk și Lugansk este un rezultat direct al loviturii de stat din 2014. În Crimeea, un referendum a fost organizat rapid. Cu 83% prezență la vot și 97% votând pentru, locuitorii din Crimeea au decis să se separe de Ucraina și să se reunească cu Rusia. Crimeea făcea parte din Rusia din 1783. Când administrația Crimeei a fost transferată Ucrainei în 1954, toți făceau parte din Uniunea Sovietică, transferul făcându-se atunci fără consultarea populației.

Nota autorului: Am vizitat Crimeea în 2017 și am discutat cu diverși oameni, inclusiv cu oficialii consiliului municipal ales de cetățeni. Nu există nicio îndoială cu privire la sprijinul copleșitor pentru reunificarea cu Rusia.

În provinciile Lugansk și Donețk de la granița cu Rusia, majoritatea populației vorbește limba rusă și nu au nimic împotriva Rusiei. Regimul instaurat de lovitura de stat de la Kiev a fost ostil și a implementat politici cu care aceștia nu au fost deloc de acord. În primăvara anului 2014, Republicile Populare Lugansk și Donețk și-au declarat independența față de regimul de la Kiev.

Faptul 6. Acordurile de la Minsk din 2014 și 2015 au fost semnate de Ucraina, rebelii ucraineni, Rusia și alte autorități europene. Ele au fost concepute pentru a opri vărsarea de sânge din estul Ucrainei și pentru a păstra integritatea teritorială a Ucrainei, acordând în același timp o oarecare autonomie provinciilor Luhansk și Donețk. Acest fapt nu este unul neobișnuit, existând 17 zone autonome în Europa. Acordurile au fost ulterior respinse de guvernele de la Kiev și Washington, fapt care a condus la decizia Rusiei din 21 februarie 2022 de a recunoaște Republicile Populare Donețk (DPR) și Luhansk (LPR).

Dar nu este cumva ilegală secesiunea, conform dreptului internațional? SUA și NATO nu prea au credibilitate să se opună secesiunii, deoarece au promovat destrămarea Iugoslaviei, secesiunea Kosovo de Serbia, secesiunea Sudanului de Sud de Sudan și eforturile secesioniste kurde în Irak și Siria etc. Secesiunea Crimeei este justificată de istoria sa unică și sprijinul popular copleșitor. Secesiunea Lugansk și Donețk poate fi justificată de lovitura ilegală de stat de la Kiev din 2014.

Intervenția SUA, atât deschisă, cât și secretă, a fost un factor major al evenimentelor din Ucraina. SUA au fost principalul instigator al conflictului.

Autor: Rick Sterling

Citiţi şi:
Planul B al „Marii Resetări” a globaliștilor: Războiul din Ucraina. Analiza unui important analist politic american
Ce legitimitate are Ucraina să pretindă Crimeea?
Oroarea din Ucraina despre care presa internațională nu vorbește: copiii-soldați antrenați pe modelul ISIS!

yogaesoteric
15 mai 2022