A fost descoperită Sodoma biblică? Dovezi ale unei catastrofe supranaturale au stârnit ample controverse științifice

Toată lumea este de acord că ceva neobișnuit s-a petrecut la Tall el-Hammam, o așezare antică din apropierea Mării Moarte. Într-un strat de pământ antic, arheologii susțin că au găsit dovezi ale unui eveniment apocaliptic:

• acoperișuri topite
• ceramică dezintegrată
• modele neobișnuite în formațiunile stâncoase care pot fi asociate cu o căldură intensă.

Timp de încă trei până la șase secole după 1650 î.Hr., cei 100 de acri ai așezării au stat în paragină.

Dar când Steven Collins, arheologul principal de la Tall el-Hammam, a luat în considerare dovezile oamenilor de știință într-un articol publicat anul trecut în respectabila revistă științifică Nature, a susținut că incinerarea se potrivea cu locul și momentul relatării biblice despre Sodoma și Gomora. Această afirmație a atras asupra sa ceea ce în cercurile academice ar putea fi numit focul iadului.

Povestea Sodomei și a orașului său înfrățit Gomora este una dintre cele mai cunoscute povești din Biblie. Avraam îl roagă cu Dumnezeu să cruțe Sodoma ‒ chiar și atunci sinonimă cu păcatul ‒ pentru a-i salva pe puținii săi locuitori neprihăniți. Domnul nu a fost de acord. „Atunci Domnul a plouat cu sulf arzător peste Sodoma și Gomora”, spune Cartea Genezei. Avraam se uită înapoi și vede „un fum dens care se ridica din cetate, ca fumul dintr-un cuptor”. Posibilele legături cu Tell el-Hammam sunt ușor de observat.

Conduși de Steven Collins, decanul Colegiului de Arheologie de la Universitatea Trinity Southwest, 21 de experți de la 19 instituții de cercetare au analizat rămășițele de la Tall el-Hammam, concluzionând că natura distrugerii sugerează o explozie masivă în aer sau o cometă.

„Explozia aeriană care probabil a avut loc a fost mai mare decât explozia din 1908 de la Tunguska, Rusia, unde un bolid de 50 de metri lățime” ‒ un meteorit care explodează în aer ‒ „a detonat de 1000 de ori mai multă energie decât bomba atomică de la Hiroshima”. Cercetătorii, mai mult de jumătate cu posturi științifice, au mai susținut că „matricea de distrugere”, pe care o plasează în jurul anului 1650 î.Hr. „este foarte neobișnuită și atipică pentru straturile arheologice din întregul Orient Apropiat Antic”.

Ceea ce nu seamănă cu distrugerile provocate de cutremure sau războaie sunt cioburi de ceramică cu suprafețele exterioare topite, prefăcute în sticlă, unele având bule ca și cum ar fi fost fierte, „bolborosind” și cărămida de construcție și tencuiala topite, sugerând un eveniment necunoscut de temperatură înaltă. Obiecte din viața de zi cu zi, bucăți carbonizate de grinzi de lemn, cereale carbonizate, oase și pietricele de calcar erau arse până la o consistență asemănătoare cretei.

Dar de curând, Steven Jaret, cercetător postdoctoral la Muzeul American de Istorie Naturală, și R. Scott Harris, cercetător spațial la Fernbank Science Center din Atlanta, au contestat aceste concluzii ale celor 21 de cercetători, tot în revista Nature, sugerând practic că grupul lui Collins a confundat procesele obișnuite de topire și de olărit cu căldura produsă de o explozie aeriană.

Un grup în creștere de oameni de știință sunt de acord cu cei doi, făcând mare caz de faptul că școala lui Collins este „un colegiu biblic neacreditat”. Paul Braterman, care scrie pe blogul Primate’s Progress, și-a intitulat opinia „o explozie de aer de credulitate”.

„Cu siguranță ridică suspiciuni atunci când un arheolog face afirmații dramatice de felul «acest sit este Sodoma biblică» și acea persoană nu este acreditată așa cum ne așteptăm”, a declarat James Hoffmeier, profesor emerit de arheologie a Orientului Apropiat și Vechiul Testament la Trinity Evangelical Divinity School, într-un interviu acordat pentru Religion News Service.

Dar Hoffmeier a adăugat: „După cum bine știm, totuși, există arheologi foarte calificați ale căror presupoziții minimaliste trag concluzii nefaste scandaloase despre Biblie, iar munca lor este rareori supusă unei evaluări critice”.

În comentariile pentru RNS, Collins a precizat că majoritatea celor 21 de autori ai lucrării sunt colegi cercetători care au lucrat „șase ani” pentru a-și produce concluziile. Dar el a recunoscut că „chiar dacă afirmațiile celor doi critici sunt valabile în ceea ce privește neîndeplinirea criteriilor de cristalizare pentru materia extraterestră, nici măcar nu se atinge de ceramica topită, de ipsos, de oameni etc.”

El și-a reiterat acordul cu constatările autorilor lucrării originale, făcând un pas mai departe și afirmând că este o dovadă sigură a relatării biblice despre căderea Sodomei. Într-unul dintre numeroasele sale clipuri video, el susține că trece prin poarta de cărămidă de lut a orașului: „Intrăm acum în Sodoma!”.

Dar pe lângă cauzele distrugerii, legătura lui Tall el-Hammam cu evenimentele biblice mai are o altă probă poate mai greu de dovedit ‒ data. Organizația de supraveghere a cronologiei biblice Answers in Genesis, alături de mulți alții, cum ar fi Bryant Wood, editorul revistei Bible and Spade, sunt destul de sinceri în a plasa căderea Sodomei la aproximativ două secole distanță.

În plus, alte detalii ale narațiunii biblice creează probleme. Simon Turpin, director executiv al organizației Answers in Genesis-U.K., afirmă: „Singura modalitate prin care susținătorii Tall el-Hammam pot să o sincronizeze cu Sodoma biblică este să revizuiască data biblică a Exodului, să adopte o scurtă ședere a israeliților în Egipt și să reducă semnificativ durata de viață a patriarhilor”.

Collins a câștigat atenție, cel puțin în mass-media, iar câțiva oameni de știință și unii cercetători ai Bibliei îi spun să continue să caute. Tall el-Hammam, cel mai mare oraș cunoscut al epocii sale din regiune, este cel mai bun candidat care a ieșit la suprafață.

Dar criticile intense din partea unei comunități mai largi de oameni de știință includ afirmații potrivit cărora unii dintre autorii lucrărilor originale au fost prea rapizi în trecut în identificarea exploziilor de meteoriți giganți. Science Integrity Digest a subliniat că opt dintre cei 21 de autori sunt fondatori ai Comet Research Group, care a urmărit „să demonstreze că orașele antice au fost frecvent distruse de comete”.

Dar Hoffmeier ne reamintește că dezbaterea științifică poate continua fără a-i ridiculiza pe cei cu care nu suntem de acord. „Walter Rast și Tom Schaub, în anii ’70-’80, au avansat ideea că Bab ed-Dra și Numeira au fost asociate cu Sodoma și Gomora”, a spus el. „Ideea lor a fost evaluată de experți și respinsă. Cred că lui Collins și echipei sale ar fi binevenit să li se acorde o astfel de curtoazie”.

Citiți și:
Descoperire deosebită în zona unde era localizat în Antichitate orașul biblic Sodoma!
Confruntări armate cu bombe atomice în antichitate: mit sau realitate? Citește și convinge-te singur!

yogaesoteric
12 noiembrie 2023

Also available in: Français