Adunaţi-l pe Stelică de pe jos – Ministrul Justiţiei Stelian Ion a fost băgat în perfuzii în şedinţa în care Plenul CSM a avizat negativ desfiinţarea SIIJ (III)

Gabriela Baltag: „Ce am greşit noi să v-avem pe dvs. ministru? Am nimerit din rău în mai rău”.
Evelina Oprina: „«Aşa-zisele abuzuri» au fost confirmate în instanţă prin achitări definitive pe «fapta nu există»”.
Lia Savonea: „N-aţi înţeles nimic, fiindcă băteaţi la tobe”.
Victor Alistar: „Dacă un student mi-ar fi spus asta, l-aş fi picat”.

Citiţi a doua parte a articolului

Victor Alistar:

Este o ocazie ca acele perspective şi inexactităţi care s-au prezentat în spaţiul public să poată să fie precizate la acest moment. Şi plec de la ideea că independenţa justiţiei, a judecătorului, nu este un beneficiu personal, ci este o garanţie personală în beneficiul justiţiabilului. O garanţie că se află în faţa unei instanțe imparţiale, obiective, care nu este supusă niciunui fel de presiuni, de orice natură, atunci când îşi îndeplineşte atribuţiile de serviciu.

Cu privire la acest aspect: setup-ul actual al SIIJ e de natură să creeze două pârghii de garanţii. O garanţie că ar exista controlul judiciar pe care o are judecătorul (fie că vorbim de judecătorul de drepturi şi libertăţi, cel de cameră preliminară sau chiar judecătorul învestit cu soluţionarea fondului). Pe lângă controlul judiciar, apare şi controlul administrativ. Pentru că noi am observat situaţii în care au fost magistraţi suspendaţi din funcţie, lăsaţi fără salarii o perioadă lungă de timp, după care s-a dat clasare, nu s-a făcut trimitere în judecată. Numai ameninţarea, numai spectrul unei asemenea situaţii este de natură a afecta până la urmă independenţa instanţelor.

Şi dacă ne uităm la acest fapt, putem să vedem de asemenea că modul de numire şi de revocare a procurorului-șef, a celui adjunct şi a procurorilor de execuţie din SIIJ este realizat printr-un mecanism care asigură preponderența judecătorilor (pentru că în Constituţie vedem independența judecătorului şi stabilitatea procurorului) în ceea ce priveşte modul în care o structură judiciară care i-ar putea presa funcţionează. Adică acele practici administrative. Hotărârea noastră 225 a arătat nenumărate asemenea situaţii. Este la îndemâna acestei pârghii de control pe actualul setup pe care l-a creat SIIJ de a rezolva acest risc, al hărțuirii de natură administrativă, până se ajunge la filtrul 2 – şi anume: controlul judecătorului asupra dosarului din cauzele penale. E bine să se clarifice: proiectul pe care-l avem acum nu pune în niciun fel la loc vreun instrument de acest gen.

S-a mai spus, de asemenea, că ar putea să fie o problemă legată de faptul că la SIIJ unii beneficiază de imunitate de jurisdicţie. Eu vă spun în calitate de cadru didactic: dacă aveam un student în faţa mea care ar fi spus o asemenea chestiune, l-aş fi picat la examen. Imunitatea de jurisdicţie se defineşte altfel (slavă Domnului – avem dicţionare juridice pe această chestiune). Nici gând de aşa ceva. Există posibilitatea de a se repartiza la un alt magistrat. Există alte mecanisme pe care sistemul nostru de drept le are.

O altă chestiune a fost legată de faptul că SIIJ merge cu procurori de judiciar în faţa instanţei. Este foarte bine aşa, tocmai ca procurorul care pledează în faţa judecătorului să nu aibă competența de a face urmărire penală împotriva membrilor completului. Până la momentul în care cauza se soluţionează, reprezintă un factor de presiune. Am avut asemenea exemple. Este în interesul justiţiabilului să ştie că judecătorul învestit cu soluţionarea cauzei nu este cu spectrul ameninţării deasupra capului. Pentru că repet: independența este o necesitate pentru ca justiţia să fie funcţională.

Un alt aspect care s-a menționat a fost acela că s-ar încălca prin SIIJ principiul separării carierelor. Este necesar să facem o ierarhizare între principiile care guvernează organizarea judiciară într-un stat democratic. Principiul independenţei justiţiei primează întotdeauna. Explicaţia pentru care, de pildă, preponderent judecătorii sunt cei care ar putea să sancţioneze conduita administrativă derapantă a organului judiciar care investighează magistraţii este evidentă de la sine.

Există, de asemenea, în jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, principiul neregresiunii în materia organizării judiciare. Or, proiectul pe care îl avem astăzi pe ordinea de zi nu răspunde sub nicio formă acestei obligaţii de aliniere. Orice modificare în organizarea judiciară este cazul să fie temeinic justificată, are nevoie de studii şi analize de impact serios realizate – fapt care nu s-a făcut, raportat cel puţin la Hotărârea 225 a CSM. Justificarea că poate alţii au făcut-o mai bine sau mai rău sau n-au făcut-o sau au făcut rău sau au făcut bine… De aceea, putem şi noi să iniţiem un proiect de act normativ fără studiu de impact? Este absolut inacceptabil. De aceea, cred că pe această chestiune aspectele sunt tranşate.

S-a mai discutat despre consultarea şi opinia colegilor magistraţi din sistem. Sigur: este important, pentru că independența şi aparenţa de independenţă sunt chestiuni de percepţie. Dacă te simţi sau nu cu sabia lui Damocles deasupra capului. Ei bine, şi aceste consultări faimoase au fost făcute în mod succesiv, extrăgându-se de fiecare dată ce anume a convenit, în funcţie de cine a făcut consultările – ca să nu pun totul pe umerii ministrului de Justiţie, care este în mandat de puţin timp. Aceste consultări însă au relevat următorul aspect: că majoritatea judecătorilor de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi de la curţile de apel (adică acolo unde se dă soluţia finală) a fost pentru păstrarea mecanismului existent şi pentru păstrarea garanţiilor câştigate după practicile consemnate de Hotărârea 225/2019 a CSM.

De asemenea, s-a mai spus despre riscul de politizare. Ce risc de politizare să fie, când din comisia de numire a conducerii SIIJ fac parte în mod exclusiv membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, care au atribuţia (conform articolului 133 din Constituţie) să apere independenţa justiţiei şi doar acei membri care sunt aleşi de către colegii lor. Adică judecătorii şi procurorii din cadrul CSM. Nu membrii societăţii civile, nu membrii de drept. În condiţiile în care acelea sunt numirile, orice paliativ că ascultăm de părerea secţiei cutare sau a Plenului este irelevant în context, dat fiind că, oricum, dacă ei nu propun, n-au ce părere să-şi dea. Şi oricum: şi aşa, ar fi consultativă – cel puţin la momentul la care există legea acum. Or, proiectul pe care îl avem pe masă nu analizează holistic problema şi elementele care presupun implicaţii. Merge doar cu o mutare de plăcuţă. Mutarea de plăcuţă, în condiţiile actuale, înseamnă în general că conducerea marilor parchete este făcută cu o preponderenţă a factorului politic. Şi atunci riscăm să spunem că există risc de politizare a justiţiei prin setup-ul actual? Proiectul de act normativ nu răspunde la această chestiune.

O altă idee este aceea că nu au fost anchetate fapte de corupţie privind magistraţi. La punctul 6 pe ordinea de zi, am avut un raport în care se arată că au fost 38 de cauze soluţionate anul trecut care au avut ca obiect de incriminare art. 13/2 din Legea 78/2000 privind descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie. Soluţiile au fost cele care s-au degajat din analiza cauzei respective. Deci în anul 2020 am avut 38 de dosare cu acest obiect. Este necesar să ne uităm la obiectul care s-a trimis în judecată, pentru că acolo se discută mai multe fapte. Pe lângă represiune nedreaptă, sunt şi aspecte reţinute de Legea 78/2000. Deci sunt o serie întreagă de elemente incorect precizate.

S-a spus pe bună dreptate că e nevoie de principiul specializării. Noi n-am ocupat posturile – cu cine să facem specializare? Fostul serviciu (Serviciul de combatere a corupţiei din justiţie, ce funcţiona în cadrul DNA înainte de înfiinţarea SIIJ), care era făcut în afara unui cadru de lege organică (prin ordin), avea un număr de 5 procurori. La SIIJ, avem 8 posturi vacante. De unde ştim că nu am fi putut să mergem şi acolo pe o zonă de specializare? Candidaţii care vin de la parchete de pe lângă curţi de apel şi care erau specializaţi pe omoruri, accidente auto etc. să rămână cu acele specializări. Cei care erau cu aspecte de crimă organizată să rămână pe zona aceea. Cei care sunt pe corupţie să rămână pe corupţie… Deci noi nu am ocupat posturile şi invocăm că nu e specializare? Cum să faci specializare în şapte oameni?

S-a mai spus pe bună dreptate în expunerea de motive ca nu există capacitate şi s-a invocat şi chestiunea legată de structurile teritoriale. Ce ne opreşte să ambiţionăm SIIJ pentru că ea să funcţioneze? Pentru că da: cetăţenii percep că în justiţie sunt şi situaţii de încălcare a legii în exercitarea atribuţiilor de serviciu. Şi da: cred că este necesar să existe o secţie puternică, utilată cu tot ce are nevoie, pentru a verifica şi a da un răspuns oamenilor cu privire la sesizările pe care le fac. Însă chestiunea aceasta să fie strict legată de garanţiile de independenţă, care sunt un beneficiu pentru cetăţean; nu sunt un spor personal la statutul magistratului. Este o obligaţie pentru un magistrat să-şi apere independența şi o garanţie pentru justiţiabil.

În momentul în care s-a discutat despre legile justiţiei (care iată că acum se caută a fi reparate), a existat o confuzie foarte gravă între dorinţa de a elimina mecanisme de răspundere şi instrumentul creat ca atare. La momentul acela, s-au pus în discuţie prelungirea vechimilor pentru promovare, chestiunea cu răspunderea materială a magistratului, chestiunea cu mecanismul de răspundere pentru abuz de putere în exercitarea atribuţiilor judiciare. Şi aici a fost o reacţie generală de «nu». Dar în niciun caz nu putem să punem egal între acel rezultat, acea percepţie a categoriei profesionale, şi mecanismul care să se întoarcă la ce a fost. Pentru că este o discuţie care nu rezolvă pe fond problema. De aceea, din punctul meu de vedere, avizul pe care o să-l dau o să fie categoric unul negativ, pentru că legiuitorul nu a fundamentat corect. Rămân coerent cu opinia exprimată: că s-a adoptat Hotărârea 102/2020, care la punctul III făcea critică cu privire la justificarea proiectului de act normativ – justificare care iată că nu este un autoplagiat, pentru că este un proiect identic, cu mici ajustări.

Ca atare, din acest punct de vedere, votul va fi negativ. Nu încerc să conving pe unii dintre colegi să-şi schimbe opinia pe care o au. Probabil că polarizarea este atât de mare, încât nu mai avem tăria să ne aplecăm pe soluţii de fond şi de durată. Însă spun clar că modul în care va funcţiona SIIJ şi nevoia ca SIIJ să funcţioneze sunt în interesul societăţii. Dacă se mută înapoi la status quo ante este în detrimentul societăţii, care se va confrunta cu ceea ce se petrecea pe vremuri.

Poziţia mea nu este aceea de a nu răspunde magistraţii; ba dimpotrivă, dar în condiţii de securitate juridică şi de evitare a hărțuirilor administrative. Imaginaţi-vă situaţii în care, într-un litigiu civil, una dintre părţi este la Doi şi un Sfert sau are o rudă foarte apropiată la Doi şi un Sfert. Iacătă ce s-ar putea petrece mai departe, pe instrumentările date, dacă nu există un control administrativ al modului în care structura judiciară valorifică sau nu valorifică. Şi am avut o serie întreagă de exemple de acest gen. Tocmai pentru a crea pentru unii magistraţi o lesă mai lungă, iar pentru alţii o lesă mai scurtă. Este inacceptabil.

Proiectul de act normativ nu rezolvă problemele, ba dimpotrivă: încalcă principiul non-regresiunii, statuat de CJUE, şi este de asemenea de natură a afecta beneficiul cetăţeanului de a avea o justiţie independentă. Şi, da, vreau să rezolvăm problema legată de capacitatea SIIJ, ca să aibă capacitatea să verifice tot ce spun oamenii.”

Reacţia judecătoarei Adriana Stoicescu, după şedinţa CSM

În țara lui Papură Vodă, condusă de jumătăți de om călare pe jumătăți de iepure șchiop, hoțul strigă hoții

Într-un dispreţ halucinant la adresa evidenţei şi adevărului, hăulind prin munţi şi vai de dor de cătuşe, nişte hobiţi, adunaţi parcă din toate colţurile pământului, mint cu neruşinare, cu încăpăţânare, cu convingere. Mint cu fețe senine, cu miere otrăvită pe buze, cu aerul că ne fac nouă, proştilor un mare bine.

Cât puteţi, fraţilor, minţi? Cât puteţi jigni? Cât de mici puteţi fi ca să ne insultaţi tuturor inteligența?

De zece ani ţara asta e guvernată, parcă, doar prin puterea cătuşelor. De zece ani judecătorii sunt vânaţi precum hoţii de cai, în căutarea gloriei unora care au descoperit plăcerea puterii de a dispune de vieţile altora. Azi aveţi tupeul să veniţi să minţiţi din nou. Ce fel de putere este asta, care va dă aripi? Puterea de a rezista nemişcaţi, ţinuţi în picioare doar de minciună… Ce fel de zeu vă călăuzeşte? Cum vă puteţi privi în oglindă, ştiind că tot ce spuneţi este o mare minciună?

Azi, o mână de muieri, aşa cum le catalogaţi voi şi fanii-adulatori ai minciunii, conştiinţe înguste şi suflete mici, bieţi roboţei, azi, aceste femei v-au dat o lecţie de demnitate, un cuvânt pe care mă îndoiesc că îl înţelegeţi. Suntem puţini, poate prea puţini în fața hoardelor de mincinoşi, dar, vă asigur, ca ăştia care suntem vom lupta până la ultima picătură de sânge pentru adevăr. Pentru a arăta lumii întregi adevărata voastră faţă, mâncată de cangrena minciunii.

Minţiţi cât vreţi. Noi suntem aici să spunem adevărul pe care şi voi îl cunoaşteţi. Biete suflete mici, aveţi obligaţii, ca orice argat… ştim asta. Noi nu avem. Decât faţă de Cel în faţa Căruia am jurat să aplicăm şi apărăm Legea şi Constituţia. Şi, mai ales, să apărăm oamenii de cei ca voi.

Citiți și:
Judecătoarea Adriana Stoicescu: Justiţia a fost folosită în scop politic, oamenii minţiţi constant, magistraţii ameninţaţi şi şantajaţi…
«Creaturi fără principii, fără umbră de cultură, având numai instincte rele, jucând pe reprezentanţii voinţei suverane a ţării…»

yogaesoteric
24 iunie 2021