Alexandra Henrion-Caude : „Utilizarea moleculei mARN la oameni sănătoși este nebunie curată. Suntem într-un experiment total!” (I)

Într-un interviu excepţional pentru TV Liberté, Alexandra Henrion-Caude, genetician expert în ARN, avertizează asupra pericolelor reale la care este supusă omenirea prin acest efort accelerat de vaccinare în masă, pe care îl consideră un experiment total.

Reporter: Invitatul meu în această săptămână, o veți recunoaște, este Alexandra Henrion-Caude, geneticiană, specialist în ARN, director de cercetări la Inserm, fondator al Institutului SimplissimA și membru al Comitetului Etic pentru Ile de France. Mai sunt încă multe alte titluri, am ales doar câteva. În decursul emisiunii vom aborda diferite subiecte și vom face referire la studii pentru care găsiți link-uri sub clip.

Alexandra Henrion-Caude, ne-am întâlnit în iulie anul trecut pentru a discuta despre această criză sanitară, am realizat un interviu ce a circulat extrem de mult pe rețelele sociale, sunt un milion și jumătate de vizionări pe YouTube. De ce acum, după șase luni, doriți să reveniți pe TV Liberté?

Alexandra Henrion-Caude: Am trăit o aventură mediatică nu neapărat dorită anul trecut, e foarte preocupant când vezi că se petrece aceasta cu o necunoscută ca mine – nu pentru mediul științific internațional, ci pentru publicul general – și care nu caută notorietatea. Țin să precizez că nu mă aflu în niciun fel de conflict de interese, e important să subliniez. Sunt în continuare multe de spus pe tema covid. Am văzut ce poate face statul protector și a venit momentul să înțelegem că avem o responsabilitate personală pe care este necesar să ne-o exercităm în relație cu ceea ce ni se petrece. De aceea am dorit să ne revedem.

Rep.: Mai este și problema libertății.

A H-C: Da, m-a atras numele canalului dvs, TV Liberté, căci consider că libertatea este în mare pericol astăzi, așa că este important să reafirmăm cu putere acest principiu al libertății, care pe multe căi este subminat. Sunt mai multe proiecte de lege în curs de dezbatere.

• Avem proiectul de lege nr. 3714 instituind un regim peren de gestionare a urgențelor sanitare, ce este absolut execrabil, demn de un regim totalitar.
• Apoi este proiectul de lege privind bioetica, ce operează o veritabilă ruptură antropologică, o răsturnare completă a modului în care ne referim la ființa umană.
• În ceea ce privește funcționarea democratică, proiectul de lege nr. 3714, depus pe 21 decembrie și despre care nimeni nu a vorbit, este o amenințare serioasă la adresa libertății fiecărei ființe umane.

Cred că este foarte important să deschidem o dezbatere pe această temă. Discuția noastră precedentă a suscitat atenția altor canale media, cum ar fi ziarul Libération, pe care îl apreciam și care mi-a luat un interviu, a verificat informațiile pe care le-am prezentat, dar apoi nu a mai considerat că este cazul să publice nici interviul, nici informațiile. Deci este necesar să redăm libertatea cuvântului cât mai mult posibil.

Rep.: Au avut loc multe evoluții. Avem sentimentul că din ce în ce mai mult dezbaterea a fost confiscată. Ne-ați dat exemplul cu acest interviu în final nepublicat pentru că ofereați prea multe răspunsuri la problemele ridicate. Aveți cumva sentimentul, ca om de știință, că dezbaterea științifică a atins apogeul?

A H-C: Dezbaterea științifică există, ca de obicei, există discuții pasionante pentru că vedem lucrurile diferit, mai ales că avem un experiment ce se desfășoară la talie globală și în timp real, cu alte cuvinte teste clinice masive, uriașe, ce au loc pe populații întregi, de o magnitudine niciodată întâlnită înainte. Și avem un cortegiu uluitor de măsuri – carantină, mască, vaccin – pe care le aplicăm la scară reală asupra populației.

Rep.: Această dezbatere are loc deci la nivel științific, însă în sfera publică…

A H-C: Este necesar să fim extrem de prudenți, extrem de echilibrați, să privim situațiile cu atenție, să diferențiem. Ar fi bine să ne organizăm în rețele internaționale de specialiști care să fie mult mai reactive decât sunt de obicei congresele medicale și care să permită un schimb mult mai rapid de informații la nivel mondial.

Rep.: Avem, însă, sentimentul că în dezbaterea publică nu acești specialiști sunt cei chemați să ia cuvântul. Au toți același acces la media, le lipsește curajul, ce se petrece?

A H-C: Da, cred că în media vedem doar vârful aisbergului, sunt mereu aceiași cei care monopolizează discuția, care nu-i lasă pe alții să se exprime. Am avut bucuria de a fi intervievată de dl Morandini (gazdă tv), de dna Mabrouk (jurnalist), buni profesioniști, ce păreau interesați cu adevărat de ce aveam de spus – mulțumesc lui Dumnezeu. Consideram că, dacă sunt invitată, e pentru cunoștințele mele științifice, nu pentru opiniile personale. Deși a existat o atmosferă agreabilă, am dezbătut elegant, apoi s-a tăiat firul, nu a existat o continuare a acelor discuții, nu am mai fost invitată.

Este, totuși, extrem de îngrijorător să văd asta, pentru că experți în ARN, care să-și fi dedicat întreaga activitate de cercetare din ultimii doisprezece ani acestui subiect, sunt foarte puțini în Franța. Și nu-i auzim deloc, este curios. Singura dată am auzit recent un expert care a reușit o prezentare destul de bună, deși nu explica foarte corect anumite aspecte – este adevărat că este dificil – ceea ce arată cât de important este ca întotdeauna când prezinți ceva să indici și sursa informației. Eu întotdeauna indic sursa atunci când susțin ceva. Așa că ceea ce francezii aud reprezintă doar vârful unui aisberg a cărui parte scufundată este cea mai mare, dar și mai vie și incluzând opinii divergente.

Ceea ce ajunge la ei este doar o spălare pe creier pentru susținerea unui șir de măsuri care se succed. E trist, iar ei simt asta, de aceea există această stare de nemulțumire pe care toți o au și și-o exprimă. Îmi spun și mie că au nevoie să audă opinii diferite, dar se și plâng apoi că oamenii de știință nu pot cădea de acord. Ce bine că este așa, iar aceasta pentru simplul motiv că nimeni nu este deținătorul adevărului. Este important să spunem aceasta. Nivelul de înțelegere evoluează în permanență. Putem doar spune: în acest moment al evoluției științei, aceasta este ce putem afirma. Bogăția, fascinația vieții, minunea inteligenței, interacțiunea cu virusuri și bacterii, toate ne arată că este bine să fim foarte smeriți.

Rep.: Am văzut, însă, că au existat dezbateri ce au avansat cât de puțin. Când am discutat data trecută, am vorbit despre originea virusului, am văzut că poate să fi fost rezultatul unei zoonoze sau că ar fi putut scăpa în urma unei manipulări umane. Pe atunci, acest gen de dezbatere era practic interzis. Între timp, situația a evoluat.

A H-C: Da. Am văzut că de fiecare dată când m-am exprimat pe un subiect, aceasta a făcut ca acea discuție să evolueze. Informațiile privind originea virusului reprezintă un exemplu foarte bun. Am fost împroșcată cu critici, dar aceasta deoarece am atins un subiect sensibil. Dar de ce să deranjeze că ne punem întrebări legate de originea virusului? Iar originea virusului rămâne o problemă deschisă.

Rep.: Și nu a deranjat doar răspunsul, căci în final s-a formulat doar o ipoteză, ci chiar simpla formulare a întrebării. Enunțarea problemei că nu știm care este originea.

A H-C: Am formulat un aviz de genetician. Am spus că, în prezent, nu avem cum să avem o certitudine – situație valabilă și astăzi – și am discutat cu mai mulți colegi virologi, geneticieni și biochimiști ce au studiat acest virus care au concluzionat că structura sa este compatibilă cu o creație în laborator, deci ar putea să-și aibă originea acolo. Apoi revista Consiliului Național de Cercetare Științifică (CNRS) a publicat un articol și dezbaterea a fost puțin redeschisă asupra acestei „dogme” potrivit căreia „toți oamenii de știință susțin… originea animală”.

Desigur, veți găsi câțiva care să susțină că provine de la pangolin sau de la liliac, dar s-a discutat și despre vaccinarea în Africa de Sud care ar fi putut fi la origine, despre care nu avem informații și care era în curs în acel moment și continuă până azi. Este interesant că africanii se plângeau și protestau pentru că erau tratați ca niște cobai pentru un test vaccinal. Iar azi ce vedem? Suntem în mijlocul unui test clinic și orice persoană aflată oriunde în lume și care este vaccinată cu vaccinul Pfizer ce se inoculează acum devine subiectul unui protocol biomedical. De ce?

Pentru că testul pentru vaccinul Pfizer se va termina abia în 2022. Așa că toți cei care se vor vaccina până atunci pot fi numiți cobai. Este bine să știm acest aspect, să nu ne jucăm cu cuvintele. Poate că statul a dat o așa-numită autorizație provizorie de folosire a produsului, dar nu aceasta este discuția, e vorba de un limbaj tehnocratic aici. Eu nu vorbesc în limbaj tehnocratic, ci în sens real – este în curs un test clinic, faimoasa eficiență de 95% reprezintă doar o cifră intermediară la care s-a ajuns urmărind alt obiectiv decât cel ce se aplică studiului pe doi ani până în 2022…

Rep.: Obiectivul în prima etapă era de a limita cazurile grave, nu?

A H-C: Da, doar că în final acest obiectiv nu a putut fi evaluat, pentru că au existat cazuri severe în fiecare din cele două grupuri – cel vaccinat și cel de control. Iar protocolul de testare nu a fost elaborat în acest sens. Deci nu este exact să se tragă concluzia că protejează de cazurile severe, pentru că nu au existat suficienți bolnavi de covid. Poate că și acest ultim aspect ar merita subliniat.

Rep.: Poate că ar fi bine să ne întoarcem puțin asupra stadiului epidemiei. Unde suntem azi?

A H-C: Suntem la începutul lui 2021 [interviul a avut loc în luna februarie, n.n.], așa că putem să facem un bilanț. Am adunat datele pe care am reușit să le recuperăm de la Institutul Național de Statistică (INSEE), care dispăruseră pentru perioada de după 1946, deci vă fac un cadou de început de an acum. Am publicat aceste date ce arată mortalitatea din 1946 până azi. Există mai multe reprezentări, una anuală ce permite observarea mortalității în exces din 2020 prin comparație cu anii precedenți, mergând până în 1964. Veți vedea că a existat o mică mortalitate în exces fără a arăta cauza. Dacă aș privi ca istoric, nu mi s-ar părea justificat niciunul dintre traumatismele colective pe care le-am impus societăților noastre, niciunul dintre sacrificiile la care am fost forțați.

Rep.: Dacă aș juca rolul avocatului diavolului, aș putea argumenta că mortalitatea în exces a fost limitată datorită măsurilor luate.

A H-C: Dacă sunteți de acord, vom răspunde la această întrebare puțin mai târziu. Problema măsurilor merită o discuție separată. Revenind, dacă priviți graficul de jos, este vorba de o relativ mică creștere a mortalității determinată de o cauză sau alta. Dar ceea ce este interesant, este că vecinii noștri germani nu s-au confruntat cu o asemenea creștere a mortalității.

Apoi dacă privim graficul an cu an, am raportat numărul de morți la populația totală a vremii lună cu lună începând cu 1946 și am realizat un nou grafic pe care vedem oscilații cu amplitudini comparabile celor din ultimii ani și mult mai puțin dramatic decât la începutul perioadei studiate. Este nevoie să avem această perspectivă, pentru că simt multă panică în rândul populației, avem impresia că asistăm la sfârșitul lumii și nu este chiar așa dacă luăm puțin distanță și privim în ansamblu.

Rep.: Să revenim la întrebarea mea despre impactul măsurilor care au fost luate. Efectiv, se poate considera că supra-mortalitatea a fost redusă datorită măsurilor care au fost luate.

A H-C: Vă voi răspunde cu această diagramă circulară pe care v-o arăt aici, și care arată în partea stângă și în partea dreaptă că cele două treimi ale supra-mortalității au intervenit în perioada de carantină.
• albastru: carantina aprilie;
• roşu: carantina noiembrie;
• galben: canicula august+mască;
• verde: celelalte luni ale anului

Rep.: Într-un fel, este logic. Izolezi în momentul în care cei mai mulți oameni ajung la reanimare.

A H-C: Este logic, dar două treimi e cam mult, totuși. E un fapt. În stadiul ăsta nu fac niciun comentariu, doar vă arăt cum este situația. Este totuși uimitor că pentru a înțelege efectul carantinei la nivel național nu avem mijloacele necesare. În orice caz, eu n-am înțeles, colegii mei n-au înțeles nici ei. Am început să înțeleg oarecum în momentul în care am văzut profilul din Statele Unite și când am văzut că e secvențial: epidemia venea și provoca un vârf mai mult sau mai puțin înalt.
Vârfurile foarte înalte – alpine, aș spune –, ei bine, vârfurile acestea nu au apărut decât în țările care au avut carantină.

Singurul loc unde am văzut un vârf diferit, care nu semăna cu un vârf alpin, este Suedia. Adică o formă [sinuoasă] pe care ne-o desenase Ministrul Sănătății, dl Veran, spunând că asta vrem. Asta au avut ei, nu noi! Și e interesant dacă te uiți la fiecare departament în parte, pentru că așa vezi ce se petrece în timp real. Astfel vedem că după ce am avut un mare vârf epidemic, nu se mai petrece nimic, sau doar un ricoșeu, oarecum de așteptat mai ales în marile orașe, câteva cazuri mici care revin, niște salturi nesemnificative ca amplitudine. Aceasta este o primă posibilitate.

A doua, nu avem niciun deces în regiune în momentul de vârf al epidemiei și brusc avem un vârf înalt care a survenit în noiembrie-decembrie. Se vede foarte clar și este foarte interesant, suntem surprinși că acesta este primul lor vârf epidemic, și după ce vedem cifrele, spunem că este un al doilea val. De fapt este tot primul val cu consecințele sale de carantină.

Rep.: Doar că nu survine în același loc și nu se comportă la fel, în funcție de măsurile luate.

A H-C: Exact. Și a treia posibilitate, caz-școală (bun de studiu), avem puține decese în vârful epidemiei, intrăm în carantină, nu se mai petrece nimic, și pe urmă vine din urmă, ceea ce face să avem o curbă în „U”. Acestea sunt cele trei profiluri care există. Am vrut să mergem mai departe, uitându-ne la diferite orașe din lumea întreagă și am observat aceleași configurații. Adică există trei posibilități: ori un vârf foarte mare și pe urmă mai nimic, doar câteva mici amplitudini, ori nimic și apoi un vârf înalt, ori curba în „U”.

Asta este foarte interesant, și e nefericit că am trecut prin măsuri totalitare ca să avem acces la datele acestea. Pentru mine, cuvântul carantină, izolare, nu este potrivit. Cred că am fost consemnați la domiciliu și îmi place să-l citez pe Camus care ne spunea: „Să denumești greșit lucrurile, aspectele, înseamnă să contribui la nefericirea lumii”. Și cred că este ceea ce am trăit în timpul acestei crize și vom trăi, dacă vom continua pe aceeași pantă periculoasă denumind greșit entitățile, lucrurile, sporind astfel nefericirea concetățenilor noștri și a lumii în general.

Așadar, consemnarea noastră la domiciliu a arătat că atunci când pui capacul pe o oală în fierbere – asta este consemnarea la domiciliu! – mai devreme sau mai târziu va da pe dinafară. Este foarte interesant pentru noi, pentru mine, care nu cunoșteam acest fenomen, dar suntem obligaţi să constatăm că în orice caz va exista o recuperare. E ca și cum virusul trebuia să circule. Și ne întrebăm dacă nu cumva asta se petrece cu Slovenia care nu fusese atinsă deloc până acum și iată că a trăit un vârf epidemic. Este un aspect interesant pentru că, din punctul meu de vedere, conduce la niște concluzii uimitoare:
• Prima este că degeaba vă zbateți, natura este mai puternică, fapt pe care-l știm dintotdeauna, deci virusul trebuia să circule.
• Al doilea aspect este că noțiunea de „imunitate colectivă” este totuși un fenomen datorat fie imunității, fie faptului că virusul nu mai este așa de agresiv, dar de facto, odată ce acesta a circulat bine, populația nu mai este supusă niciunui risc. Și aceasta este o concluzie fenomenală pentru episodul impunerii de măsuri totalitare țării noastre.

Rep.: Aș dori să revin asupra chestiunii testelor RT-PCR despre care s-a vorbit mult în Franța încă de la începutul acestei crize. La început, pentru că nu aveam, ca și în cazul măștilor. Acum avem o mulțime și suntem aproape convinși că rezultatele nu sunt întotdeauna fiabile pentru că vorbim uneori de zeci de procente de rezultate fals-negative mai ales. Există alternative mai eficace în primul rând? În al doilea rând, incertitudinea rezultatelor n-a lăsat cumva să se infiltreze anumite convingeri legate de cazurile de asimptomatici?

A H-C: Tocmai ați folosit un cuvânt greșit: cuvântul caz. Pentru că până la urmă RT-PCR se sprijină pe ideea că din moment ce sunteți RT-PCR pozitiv, sunteți un „caz”. Este o problemă denumirea greșită a diferitelor aspecte. Este o problemă că i s-a atribuit unei tehnici – faimosul RT-PCR – capacitatea de diagnostic pe care nu o are, pe care n-a avut-o niciodată. CDC – Centrul de Control al Bolilor, după OMS, care și-a impus autoritatea asupra lumii întregi de parcă ar fi literă de Evanghelie –, ne spune că testele PCR nu sunt avizate pentru diagnostic. De ce? Pentru că dacă vă fac un test PCR, este necesar să-l secvențiez ca să fiu sigură că am amplificat ceea ce cred că am amplificat și să văd dacă e mutant sau nu, și un întreg cortegiu de observații care nu s-au făcut.

Rep.: Vă întrerup aici, pentru că este ceva foarte interesant. De curând auzim vorbindu-se despre secvența genomică în special din cauza variantelor despre care se vorbește, britanică, sud-africană, dar dumneavoastră îmi explicați, cred, că virusul SARS-Cov-2 nu a fost izolat.

A H-C: S-a spus că a fost izolat. Specialiștii – eu nu fac parte din acea categorie de oameni de știință, ascult ce-mi spun, sunt totuși niște grei, le trimit e-mail-uri pentru că suntem în legătură directă – explică efectiv că modul în care s-a făcut izolarea virusului este foarte criticabil deoarece nu respectă exigența protocolului lui Koch. Dacă aveți un bolnav nou și suspectați un agent infecțios, atunci izolați „supa” cu agentul infecțios ca să vedeți dacă are legătură cu un model animal, de exemplu – în plus știam și cu care, nu înțeleg de ce chinezii n-au făcut-o, doar aveau pangolinul și liliacul la îndemână. Deci era necesar să se demonstreze că acel agent infecțios era capabil să provoace boala.

Rep.: Se procedează invers ca să validezi că el este responsabilul.

A H-C: Să poți spune că el este responsabilul, că îl privești la microscopul electronic etc. Deci efectiv specialiștii spun că aceasta nu s-a făcut nici până acum, că suntem în așteptare. Suntem în așteptare în fața unui hău căscat într-o istorie științifică. Ca să poți trasa istoria naturală a lui covid-19 sau a lui SARS-Cov-2 ai nevoie de acest element lipsă. O lipsă gravă! Rămânând în scenariul poveștii despre caz pe care am trăit-o, ni s-a spus: „Da, da, PCR pozitiv pentru că sunteți asimptomatic”. Toată povestea cu „asimptomaticul” a făcut să curgă multă cerneală și apoi, deodată, avem în sfârșit răspunsul la această întrebare…

Rep.: Pe undeva, povestea asta declanșează frica în oameni. Pentru că îți spui că îi poți infecta pe apropiații tăi fără să știi că ești bolnav.

A H-C: Evident. Când sunteți pe stradă cu masca etc., fiecare gândește că e un potențial contaminant.

R: Și că celălalt este și el un contaminant.

A H-C: Exact, că poate contamina pentru că este asimptomatic. E un articol foarte frumos în revista Nature despre 10 milioane de ființe umane, în ocurență chinezi din Wuhan, care explică faptul că asimptomaticii nu sunt purtători de virus. Deci, tot ce trăim noi acum în termeni de traumatism – sau cine știe, dacă mi s-ar explica că chinezii sunt așa de diferiți etnic, încât atunci când sunt asimptomatici ei nu sunt contagioși, însă noi da, ceea ce ar fi foarte curios de altfel, însă vedeți până unde împing onestitatea intelectuală, urmăresc mereu să găsesc ipoteze – în fine, din partea mea, povestea asta cu asimptomaticii nu ține.

E simplu. Dacă sunt PCR pozitiv înseamnă că am un anumit număr de particule virale în salivă ca să fiu contagios și logic, dacă organismul meu are multe particule, reacționează într-un fel sau altul și deci am câteva simptome. Poate fi puțină febră, o mare oboseală, semne dermatologice, cortegiul de semne de covid-19 pe care le cunoașteți și care pot fi foarte, foarte diverse.

Rep.: Mai e o chestiune, evocată mai ales de către profesorul Didier Raoult, chestiunea apelor uzate. S-au făcut multe studii despre apele uzate pentru a vedea situația epidemiei la un moment dat într-o zonă. Mi-ați explicat că e foarte interesant deoarece oferă o imagine mult mai precoce decât testele RT-PCR masive, de exemplu.

A H-C: Vă atrag atenția asupra faptului că în 11 noiembrie 2020, Curtea Portugaliei, suntem totuși în Europa, a invalidat metoda RT-PCR ca metodă de diagnostic. Mai este și articolul din Nature despre faimoșii asimptomatici. Acestea duc la invalidarea de facto a testului RT-PCR. Dacă nu, după aceea să se facă secvențierea. Din fericire există un nou test care se folosește, EasyCov-2, cu salivă. Nu am acțiuni la EasyCov-2, dar în orice caz, pentru că l-au dezvoltat de la bun început, colorimetria era foarte sensibilă, era un test foarte drăguț și n-am înțeles niciodată de ce nu a fost folosit. Nu era costisitor, era ușor de folosit, pe bază de salivă, deci o mulțime de avantaje și mult mai puține necazuri.

În legătură cu apele uzate, Franța a făcut ceva extraordinar: a instalat două observatoare pentru a colecta efectiv apele uzate ca să vadă concentrația virală. S-a dovedit a fi un instrument remarcabil. Avem de ce să strigăm „cucurigu!”, am făcut o descoperire importantă care ne permitea chiar să anticipăm momentul în care se declanșau simptomele la oameni. Este foarte interesant, pentru că dacă am pune asta la ieșirea fiecărui [membru] EHPAD, am avea instrumentele necesare să anticipăm, să vedem, fără să-i agasăm pe oameni.

Ce înseamnă „apele uzate”? Este important ca oamenii să înțeleagă. Înseamnă că, mă iertați, „faceți pipi cu ARN de SARS-Cov-2”. Îmi pare rău, dar așa e! Și aceasta ridică o nouă întrebare: ce se va petrece după vaccin până la urmă? Deci acești ARN sunt suficient de stabili pentru a putea fi găsiți apoi în apele uzate, și dau un marcher înainte să fiți bolnav, înainte să aveți simptome, chiar de la începutul infectării. De aceea este un marcher extraordinar care în termeni de sănătate publică este necesar să fie stabilit, validat pe scară largă, să se țină cont de el și să definească o politică sanitară reală. Nu o urgență, ci o politică.

Citiți partea a doua a articolului

Citiţi şi:
Sub imperiul necesităţii: „noua normalitate” a epocii post-corona (I)
«Este ca și cum ar fi fost conceput să infecteze oamenii»

yogaesoteric
18 iunie 2021