Alexandru Racu: „Orice stat preocupat de propria supraviețuire și-ar dori să aibă arme nucleare dacă ar fi la fel de încolțit de mai marii planetei”

[…….] Despre Iran nu știu dacă vrea să își facă bombă nucleară sau nu. Dacă ar fi să ne luăm după declarațiile lui Netanyahu, ar fi trebuit să aibă bombă nucleară de acum douăzeci de ani. Și dacă o să și-o facă, o să fie o self fulfilling prophecy, în condițiile în care obiectivul lui Bibi nu a fost să oprească nuclearizarea Iranului, altfel n-ar fi încercat să saboteze acordul lui Obama, ci să convingă SUA – sub pretextul presupusei nuclearizări a Iranului – să distrugă regimul de la Teheran prin intervenție militară, așa cum au distrus și regimurile neprietene ale lui Saddam și Bashar.

Altminteri, e de înțeles de ce Iranul și-ar dori arme nucleare în condițiile în care a fost atacat cu arme chimice furnizate de Occident în timpul războiului cu Irakul, SUA i-a invadat recent doi vecini, l-a inclus în axa răului, nu și-a respectat angajamentele diplomatice, pentru că mai nou totul se schimbă de la o administrație la alta, în timp ce Israelul are arme nucleare și dreptul sacru, garantat de cele mai înalte foruri democratice, de a lupta cu Hamasul până la ultimul civil palestinian, așa că nu văd de ce nu i s-ar găsi justificări euroatlantice pentru utilizarea armelor nucleare împotriva unui stat care, spre deosebire de Hamas, mai are și capacitatea de a-i provoca pagube destul de serioase, un stat a cărui armată Israelul a decapitat-o, peste noapte, la pachet cu diplomații care tocmai negociau o alternativă pașnică la noua demență în care urmează să fie aruncată întreaga regiune.

Orice stat, preocupat de propria supraviețuire, și-ar dori să aibă arme nucleare dacă ar fi la fel de încolțit de mai marii planetei. Și asta e lecția pe care o învață statele mici din pățaniile victimelor agresiunilor imperialiste, americane sau rusești, din ultimii 25 de ani: că doar proștii mai cred în nobilele idealuri ale nonproliferării, plătind foarte scump această naivitate (cel mai bun exemplu rămâne Ucraina, care a renunțat la arsenalul său nuclear în schimbul unor garanții de securitate scrise pe o bucată de hârtie igienică).

Euroatlanticii ne tot repetă că dușmanii democrației nu înțeleg decât limbajul puterii. O altă self-fulfilling prophecy (genul de „realism” care își creează propria realitate) care contribuie la schimbarea lumii într-un balamuc hobbesian al autodistrugerii colective. În cele din urmă, vom afla ce minunată e viața într-o lume în care nimeni nu mai înțelege decât limbajul puterii.

Autor: Alexandru Racu

Citiți și:
Filiera Mosaic: Cum a fost lucrat Trump pe la spate de Palantir și Israel
„Vin iranienii!”

 

yogaesoteric
5 iulie 2025

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More