Ameninţarea Israelului din zilele noastre şi adevărul despre Hiroshima şi Nagasaki

 

Cine reprezintă cu adevărat cea mai mare amenințare nucleară din lume? Iranul, care este membru al Tratatului Nuclear de Neproliferare și care cooperează cu Agenția Internațională a Energiei Atomice? Sau Israelul, care refuză să semneze Tratatul și care refuză până și să admită că deține armament nuclear?

Să luăm în considerare armamentul pe care se crede că Israelul îl deține: până la 400 de bombe atomice și cu hidrogen, în care sunt incluse și armele termonucleare și cele din clasa megatonă A, în care intră și sistemele bombelor cu neutroni, bombele nucleare tactice, mecanismele de livrare nucleară la pachet, rachetele intercontinentale balistice Jericho cu o rază de acoperire de 11.500 km și facilitățile de atac nuclear din larg, folosind lansatoare nucleare submarine – arsenalul nuclear formidabil al Israelului intră în mod drastic în contrast cu armamentul nuclear inexistent al Iranului. În timp ce Iranul a respins dezvoltarea armamentului nuclear în mod consecvent, Israel a amenințat lumea în repetate rânduri cu rezerva lor nucleară. Israel operează o strategie cunoscută ca Opțiunea Samson, o politică prin care oricui amenință Israelul i se răspunde înapoi cu represalii nucleare masive. Samson este figura biblică care a distrus templul filistenilor, omorându-se pe el și alte câteva mii de filisteni.

În cartea Opțiunea Samson, autorul Seymour Hersh citează o declarație șocantă a unui oficial israelian: „Încă ne mai amintim mirosul Auschwitzului și Treblinkăi. Data viitoare vă luăm pe toți cu noi”.

Generalul Moshe Dayan, un promotor renumit al programului nuclear israelian, a afirmat: „Israel trebuie să fie ca un câine turbat, prea periculos ca să-l deranjezi”.

Martin van Creveld, profesor israelian de Istorie Militară la Universitatea Ebraică din Ierusalim, a spus: „Majoritatea capitalelor europene sunt vizate de forţele noastre (israelite) aeriene… Suntem capabili să scufundăm întreaga lume odată cu noi. Şi vă pot asigura că aceasta se va petrece, înainte ca Israel să piară.”

Avertizorul Integrității israeliene a pretins că Israel șantajează lumea cu abilitatea sa de a „bombarda orice oraș de pe suprafața lumii, nu numai cele din Europa, dar și cele din Statele Unite.”

Amenințările Israelului de a ataca alte țări au crescut încă de când Iranul a început să își sporească resursele de uraniu pentru programul său de energie nucleară. În timp ce este puțin probabil ca Israelul să creadă cu adevărat că Iranul i-ar ataca – Iranul cunoaște faptul că ar fi ras de pe fața pământului dacă ar îndrăzni să atace Israelul cu orice fel de armament – Israelul nu poate tolera existența unui Iran armat cu facilități nucleare.

Orice provocare la adresa hegemoniei nucleare a Israelului i-ar putea slăbi acestuia abilitatea de a folosi amenințarea nucleară, în misiunea lui de păstrare a teritoriului pe care i l-a furat Palestinei. Un Iran bine înarmat ar putea susține ca cetățenii israelieni să părăsească teritoriile ocupate. Investițiile ar putea decădea, reducând astfel finanțele necesare subvenționării și susținerii expansiunii nelegitime a Israelului.

Rezerva vastă de armament nuclear a Israelului – împreună cu realitatea faptului că o serie de oficiali israelieni au declarat că sunt pe cât se poate de pregătiți să se folosească de aceasta dacă sunt amenințați – ar trebui să îngrijoreze pe toată lumea. Israelul, braț la braț cu aliații lor neoconservatori și sioniști din guvernul SUA (și a tuturor celorlalte țări), reprezintă un pericol mult mai mare decât Iranul, când vine vorba de pacea globală.

Hiroshima şi Nagasaki – un experiment evreiesc

Hiroshima înainte de bombardament 

Hiroshima după bombardament

„Publicul american a aflat de eforturile japonezilor de a pune capăt conflictului, numai după ce războiul a luat sfârșit. Spre exemplu, Walter Trohan, un reporter al Chicago Tribune, a fost forțat de cenzura din timpul războiului să nu scoată la iveală una dintre cele mai importante povești de război.

Într-un articol care a fost publicat în sfârșit în data de 19 august 1945 pe prima pagină a ziarelor Chicago Tribune și Washington Times-Herald, Trohan a dezvăluit că pe 20 ianuarie 1945 – cu două zile înainte de a decola pentru întâlnirea de la Yalta cu Stalin și Churchill – președintele Roosvelt a primit un memorandum de 40 de pagini de la generalul Douglas MacArthur, subliniind cinci capitulări în avans venite de la oficialii japonezi de grad înalt. (Întregul articol al lui Trohan se găsește în Winter Journal 1985-86, paginile 508-512.)

Această notă arăta că japonezii ofereau termeni de capitulare pe cât se poate de identici cu cei care, în cele din urmă, au fost acceptați de americani la ceremonia oficială de predare de pe 2 septembrie: adică predarea completă, sub toate aspectele, cu excepția împăratului. Și anume, termenii de pace au inclus:
– Capitularea completă a tuturor forțelor și armelor japoneze de acasă, de pe insulele deținute și din țările ocupate;
– Ocuparea Japoniei și a posesiunilor acesteia de trupele Aliaților, sub conducere americană;
– Renunțarea japonezilor la toate teritoriile cucerite în timpul războiului, cum sunt Manciuria, Coreea și Taiwan;
– Reglementarea industriei japoneze pentru a sista producerea oricărui fel de armament sau unelte de război;
– Eliberarea tuturor prizonierilor de război și a răniților;
– Capitularea criminalilor de război.” – articolul A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic, de Mark Weber, publicat de Institute for Historical Review.

Puțini oameni pot înțelege gradul terorii care rezultă din folosirea armelor nucleare. Civilii din Hiroshima au fost atacați dimineața devreme. Civilii se pregăteau de lucru, copiii se pregăteau de școală și nimeni nu era conștient de ceea ce urma să se petreacă. Când colonelul Tibbits a aruncat bomba, unda de șoc a fost atât de intensă încât a împins avionul. Zona în care a căzut bomba a fost atât de fierbinte ca suprafața Soarelui. Oamenii au fost topiți împreună cu pereții caselor; tot ceea ce a rămas din ei au fost umbrele rămășițelor lor carbonizate. Condiția supraviețuitorilor a fost cu mult mai rea. Pielea s-a cojit de pe oasele multora care au rămas în viață. Părul le-a căzut de pe cap în smocuri. Fetușii au căzut pur și simplu din abdomenele femeilor însărcinate. Mulți au suferit arsuri de gradul III și efecte oribile pe termen lung, cum sunt cicatricile cheloide.

„Președintele Truman a apărat cu fermitate folosirea bombei atomice, afirmând că aceasta «a salvat milioane de vieți» deoarece a pus capăt războiului în mod rapid. Justificându-și decizia, acesta a mers până acolo încât a declarat: «Lumea va nota faptul că prima bombă atomică a fost aruncată peste Hiroshima – o bază militară. Aceasta a avut loc deoarece, în primul atac, am dorit pe cât de mult posibil să evităm uciderea civililor.»”

Președintele Harry S. Truman

Aceasta a fost o declarație absurdă. De fapt, aproape toate victimele au fost civili, iar Expertiza Bombardamentului Strategic SUA (eliberat în 1946) a afirmat în raportul său oficial: „Hiroshima și Nagasaki au fost alese ca ținte datorită concentrației activităților și populației din aceste două orașe.
Dacă aruncarea bombei atomice avea menirea de a impresiona conducătorii japonezi cu puterea imensă de distrugere a unei noi arme, atunci aceasta putea fi aruncată peste o bază militară izolată. Nu era necesară distrugerea unui oraș mare. Și indiferent care este justificarea bombardării Hiroshimei, este mult mai greu să aperi aruncarea celei de-a doua bombe atomice, de data asta peste Nagasaki.”

După distrugerea cu bombe de foc a Hamburgului în 1943, după holocaustul din Dresden din mijlocul lui februarie 1945 și după asaltul cu bombe de foc asupra capitalei Tokyo și a altor orașe japoneze, conducătorii americani – după cum consemnează generalul Leslie Groves al Armatei SUA – „erau deprinși cu uciderea în masă a civililor” (A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic, de Mark Weber, articol publicat de Institute for Historical Review).
 
„Experimentul a fost un succes copleșitor”, le-a spus președintele Harry S. Truman camarazilor lui, după ce a fost informat că armata SUA a aruncat bomba atomică peste Hiroshima.

„După bombardament, realizatorii japonezi de filme au încercat să documenteze oroarea pe care bomba atomică a lăsat-o în Japonia. Văzând acest act ca pe o posibilă amenințare, armata SUA a confiscat toate înregistrările japonezilor și a dat un ordin prin care interzicea filmări de orice fel.” – A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic, de Mark Weber.

Hiroshima și Nagasaki. Minciună și adevăr:

„Minciună: Japonezilor din aceste orașe le-au fost aruncate pliante prin care civilii erau avertizați să se evacueze.
Adevăr: Pliantele au fost aruncate după bombardarea orașelor Hiroshima și Nagasaki.

Minciună: Utilizarea bombelor atomice a scurtat războiul.
Adevăr: Japonezii căutau să facă pace când aceștia s-au întors de la Conferința de la Potsdam, pe 3 august 1945, cu trei zile înainte ca armata SUA să bombardeze Hiroshima.

Minciună: Hiroshima a fost bombardată pentru că era o importantă bază militară japoneză.
Adevăr: A fost bombardat centrul orașului Hiroshima, care avea o populație de 350.000 de oameni (civili).
Adevăr: Numai patru din cele 30 de ținte erau, în fapt, de natură militară.” (A fost necesară Hiroshima? De ce ar fi putut fi evitat bombardamentul atomic, de Mark Weber)

 Hiroshima

De fapt, bombardarea atomică a orașelor Hiroshima și Nagasaki au fost experimente orchestrate și susținute de evrei. Nu guvernul american a cerut savanților descoperirea unei super arme, ci savanții au cerut guvernului construirea ei. Majoritatea savanților care și-au adus aportul la construirea bombei atomice, în cadrul Proiectului Manhattan, au fost evrei: Albert Einstein, Robert Oppenheimer, Niels Bohr, Isidor Isaac Rabi, Victor Frederick Weisskopf, David Joseph Bohm, Rudolf Ernst Peierls, Otto Robert Frisch. Încă din anii 1930, Rockefeller Foundation a început o masivă aducere în America a evreilor bine pregătiți sau cadre universitare din Europa.

„S-ar putea ca niciodată să nu trebuiască să folosim armamentul nuclear în operațiuni militare, întrucât simpla amenințare a folosirii lui va determina orice oponent să ni se predea.” – Chaim Weizmann [evreu]

Citiți și:

Ascensiunea la putere a lui Hitler nu a fost o întâmplare, el a fost finanțat de către Federal Reserve și Bank of England

Familia Rockefeller, Noua Ordine Mondială şi Guvernul Mondial (I)

 

yogaesoteric
3 noiembrie 2018