Amintirile din vremea simplității și a naturalului sunt valori reale

Toxicitatea vine de la anihilarea libertății

Singurele valori reale care au mai rămas pe lumea asta sunt amintirile din vremea simplității și a naturalului – amintirile, nu vestigiile, nu arhivele. Amintirile unor vremuri trăite personal și rememorate cu tot cu stările de atunci. De-asta sunt așa de importanți cei care au prins etapele respective, cu condiția să le fi traversat conștient, pentru că numai ei pot înțelege brutalitatea contrastului cu toxicitatea complexității fără sens de acum, denumită progres, nu se știe în baza cărei definiții și raportat la ce repere.

Calitatea sau toxicitatea unei perioade sunt date nu atât de evenimentele concrete de care este marcată, ci de stările/emoțiile pe care le intensifică. Dacă simplitatea din alte vremuri umaniza, întărind legăturile interpersonale, complexitatea actuală accentuează ura și nervozitatea, polarizând permanent și punând o presiune continuă, nefirească, în scopuri care nu țin de îmbunătățirea calității vieții ființei umane, ci dimpotrivă, induc zbaterea acesteia de a supraviețui în pofida tendinței societății de a o strivi pretinzând că o „reglementează” pentru a o „integra”.

Conceptul de „integrare” are în zilele noastre un singur înțeles: anihilarea libertății. De acolo vine și toxicitatea!

Progresul, o sursă de boli psihice?

Față de vremurile când agresivitatea era manifestată prin violență fizică din necesitatea supraviețuirii, ceea ce vedem noi acum este trecerea societății pe ansamblu la agresivitatea ca stare, cu excepții care nu fac decât să accentueze atmosfera predominantă dând măsură contrastului. Este o stare de agresivitate gratuită, care nu aduce beneficii de niciunele celor care o manifestă, nici imediate, nici de perspectivă – dimpotrivă, le paralizează capacitatea de concentrare asupra aspectelor importante, le consumă energia complet aiurea și le scade productivitatea, ca să nu mai vorbim că le face inaccesibilă starea de liniște. (Medicii spun că le scade și activitatea sistemului imunitar, dar asta este o problemă pentru cei cu pregătire în domeniu).

Dacă așa arată oglinda progresului, în alte cuvinte, urmările confortului dobândit, înseamnă că progresul și evoluția fie sunt noțiuni incompatibile în sine, eventual chiar de sens contrar, fie au mers o vreme concurent spre un optim (ceea ce pare mai probabil), după care graficul evoluției a luat-o la vale, deși progresul a continuat accelerat (sau poate chiar din această cauză).

Nu știm (sau cel puțin nu știu eu) care dintre atributele progresului a tâmpit lumea în sensul înrăirii, confortul sau complexitatea – poate fiecare în felul său, confortul anihilând solidaritatea, iar complexitatea dând o stare de nervozitate generală prin aglomerația de stimuli cărora ne expune și prin multitudinea de parametri care produc impact asupra noastră. Și tare mă tem că iar ajungem la excesul de reglementare, ca urmare a necesității de a gestiona complexitatea – cu apetența consecutivă de a o controla, mergând până la patologie.

Mi-e să nu ajungem până la urmă la concluzia că progresul este o sursă de boli psihice.

Mi-ar plăcea să-i înțeleg

Cei care susțineți „măsurile drastice împotriva Rusiei”, ați putea să îmi explicați simplu, în cuvinte puține și clare, la ce vă gândiți, la nivel de conexiuni logice? Când cereți aceste măsuri, oare în mod real nu înțelegeți că nu există o Rusie abstractă și că măsurile acelea lovesc direct în niște cetățeni care nu au absolut nicio putere decizională în privința acțiunilor militare? (la fel în UE, la fel în România – n.r.). Sau înțelegeți aceasta, dar vă gândiți că ar putea foarte bine să-i strângă de gât pe Putin și pe ai lui pentru a opri intervențiile militare din Ucraina? Sau nu e nici una, nici cealaltă dintre variante, ci pur și simplu simțiți în adâncul vostru că rușii nu sunt oameni și nu contează ce se petrece cu ei? Ați afirmat că nevaccinații nu sunt oameni (?), pentru că au ales să nu se vaccineze, dar rușii? Ei n-au ales să fie ruși, n-au ales ca Putin să invadeze Ucraina și nimic din ce se petrece acum nu e în mâna lor. Vreau să mă ajutați să vă înțeleg, cum anume au avut loc conexiunile logice din creierul vostru ca să ajungeți la concluzia că „este necesar să fie luate măsuri drastice împotriva Rusiei”? (Să ne răspundă și „marele” șef de stat al țării din sectorul estic ce conexiuni ilogice au avut sinapsele sale când a suprasolicitat astfel de măsuri).

Dezumanizarea ambelor tabere

Încă n-am terminat-o definitiv cu prostia segregării covide și deja vedem același fenomen, cu aceeași agresivitate, pe tema războiului. Că apucăturile dictatoriale și scelerate ale celor care au ajuns să ceară moartea „putiniștilor” dau în sfera medicală, am mai spus, însă asta nu scuză reacțiile cinice ale unora din tabăra opusă, care își permit să ducă în derizoriu dezastrul din viețile cetățenilor ălora sacrificați pentru meciurile celor care se joacă de-a supremația peste capetele noastre. Pentru o societate care intră în panică dacă rămâne fără internet cinci minute, cred că glumele proaste la adresa unor oameni care s-au trezit cu țara preschimbată în arenă sportivă pentru campionatele unor bolnavi psihic, de ambele părți, chiar nu-și găsesc locul. Părerea mea e că vor veni și peste noi vremuri limită, cu sau fără bombardamente, și veți avea ocazia să vă întrețineți propriul moral cu umor negru…

Autor: Anca Radu

Citiți și:
Războiul cognitiv (I)
NEW LIES ORDER (Noua Ordine a Minciunilor). Din Circul cu viroza, direct în Teatrul de război
Planul B al „Marii Resetări” a globaliștilor: Războiul din Ucraina. Analiza unui important analist politic american

yogaesoteric
23 iunie 2022