Analist de top: criza guvernamentală va dura până la prăbușirea economică. Ori până dă Vestul un semnal!

Sunt peste o sută douăzeci de zile de când România nu are un guvern cu puteri depline și clasa politică mai degrabă simulează preocuparea decât acționează real. O sută și ceva de zile e un record și, spre deosebire de alte recorduri românești, ăsta chiar nu merită sărbătorit. Economistul Lucian Croitoru, consilier pe probleme de politică monetară al guvernatorului BNR, scrie o analiză fierbinte despre acest blocaj. Iar concluzia nu e prea plăcută: România pare condamnată la blocaj politico-guvernamental până se va produce fie o prăbușire economică, fie va veni un semnal clar dinspre Occident, care să funcționeze ca „far călăuzitor” pentru politrucii faliți care conduc țara.

Teoria lui Croitoru, pe scurt

Ideea de bază: democrațiile mature oscilează lent între două fețe – una „respectabilă”, tehnocrată și internaționalizată, și una „iliberală”, suveranistă și național-populistă. Democrațiile tinere din Europa Centrală și de Est, spune Croitoru, nu inventează propriul drum, ci imită selectiv această oscilație occidentală, folosind rezultatul ei ca sursă de legitimitate.

Problema e că, în acest moment, marile democrații occidentale n-au tranșat nimic.

Blocajul românesc nu e rezultatul unui plan. Nimeni nu și-a propus, explicit, să paralizeze țara, spune Croitoru. E, mai degrabă, suma a trei calcule separate, fiecare perfect logic din perspectiva celui care îl face.

PSD nu vrea să guverneze exact acum, când economia intră probabil în recesiune și cineva inevitabil va plăti politic pentru măsurile de austeritate. AUR n-are, deocamdată, mandatele necesare pentru o majoritate proprie. Iar restul spectrului – PNL, USR, UDMR – refuză, cel puțin la început, o alianță cu AUR. Fiecare joacă pentru sine. Rezultatul, luat împreună, e paralizia – un blocaj pe care nimeni nu l-a „ales”, dar din care nimeni nu are, luat separat, un motiv suficient de puternic să iasă.

Croitoru merge mai departe și explică diferența dintre a bloca și a construi. Ca să blochezi o majoritate, ai nevoie doar de interese comune, o coordonare minimă și destule voturi – exact ce au demonstrat PSD și AUR o singură dată, la moțiunea din mai. Ca să construiești o guvernare, în schimb, ai nevoie de un program comun, de asumarea vizibilă a măsurilor nepopulare și de o împărțire a funcțiilor între parteneri cu interese diferite. E mult mai scump. Și, spre finalul lui august, doar UDMR părea dispus să plătească acest preț alături de PSD, dar nu cu prea mult entuziasm.

Semnificativ este și ce nu se petrece: PSD și AUR nu urmăresc să transforme capacitatea lor comună de veto într-o guvernare comună. Croitoru scrie negru pe alb care e motivul: „singura cale prin care PSD poate accepta guvernarea rămâne una care îl separă public de AUR, nu una care-i unește”. Cu alte cuvinte, PSD poate bloca împreună cu AUR, dar nu poate guverna vizibil cu el – fără să-și submineze propria legitimitate.

Ce ar putea sparge, de fapt, blocajul

Prima variantă: o deteriorare economică suficient de severă încât să modifice calculul unuia dintre cei trei actori – probabil PSD, care ar prefera oricum să nu poarte singur costul recesiunii, dar ar putea fi forțat de circumstanțe s-o facă. A doua variantă: apariția unui semnal occidental suficient de clar – o victorie tranșantă a uneia dintre fețele oscilației, în Germania, Franța sau oriunde altundeva care contează pentru imitația românească – încât amânarea să nu mai fie strategia optimă pentru nimeni. A treia, deja vizibilă spre finalul lui august: găsirea unui partener – UDMR, în scenariul actual – dispus să suporte, alături de PSD, costul vizibil al guvernării, fără ca PSD să fie nevoit să se alieze deschis cu AUR. Doar că UDMR nu prea pare dispus să achieseze la asemenea variantă.

Concluzia îngrijorătoare, după parcurgerea analizei lui Croitoru, e că nu ne rămâne decât să urmărim ce va veni primul: mult doritul semnal dinspre Occident, ori marea prăbușire economico-socială.

Citiți și:
George Simion condamnă din nou cenzura și cere revenirea la democrație: „CNA seamănă din ce în ce mai mult cu un stat totalitar, nu cu un stat democratic”. Conferință de presă AUR: 120 de zile de dezastru
N-ai cu cine…….
Analiză: România ar putea avea soarta Greciei în maxim 2 ani

yogaesoteric
7 septembrie 2026