Analiza comparativă a declaraţiilor contradictorii ale martorei Luminiţa Stoenescu dovedeşte că minciuna in-justiţiei are picioare scurte

de Decebal Avramescu
 

După cum spune vorba din popor, „Minciuna are picioare scurte” şi ca urmare… adevărul o ajunge repede din urmă. Iată că acesta este şi cazul declaraţiilor senzaţionaliste date în urmă cu câteva luni la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de Stoenescu Luminiţa, care afirma cu aplomb că „yoghinii de la MISA fac sex pe morminte” şi că ea a fost obligată de către Gregorian Bivolaru să mănânce tămâie. Bineînţeles, mulţi ziarişti dornici să mai lovească în imaginea MISA au preluat cu aviditate aceste „ştiri”, fără a face nici cele mai elementare verificări ale acestor afirmaţii şi prezentându-le ca „adevăruri zguduitoare”. Dacă ar fi făcut câteva minime verificări, jurnaliştii respectivi ar fi descoperit cu uşurinţă că Stoenescu Luminiţa minte de îngheaţă apele. Aceasta pentru că – aşa cum  este de obicei – mincinoşii sunt uşor de demascat chiar prin intermediul propriilor cuvinte, care ajung să se contrazică între ele. Astfel, în declaraţiile date de Luminiţa Stoenescu în fazele anterioare ale procesului, s-au constatat contradicţii flagrante, care pun cu claritate în evidenţă faptul că ea nu spune adevărul şi că are anumite intenţii ascunse şi necinstite.

Mai exact, Luminiţa Stoenescu a dat trei declaraţii în următoarele situaţii: în anul 2004 în faza de urmărire penală, în faţa unui reprezentant al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti; în anul 2008 în faza de cercetare judecătorească a fondului, la Tribunalul Sibiu; în anul 2012 în faza rejudecării după casare, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Din compararea celor trei declaraţii pe care le-a dat în trei momente diferite, devine evident că ea a minţit în mod intenţionat, a exagerat, a distorsionat aşa-zisele fapte, a ticluit noi afirmaţii mincinoase pe care le-a inserat de la o declaraţie la alta, pentru a apărea în postura de victimă. Dar ea a pierdut din vedere un lucru: acela că mincinosul are întotdeauna nevoie de o memorie excelentă, deoarece altfel riscă să se demaşte şi să fie tras la răspundere pentru faptele sale. 

Având în vedere toate minciunile sfruntate pe care Stoenescu Luminiţa le-a declarat, care deopotrivă sunt calomnii grave, Gregorian Bivolaru a formulat o plângere penală împotriva acesteia. În Plângerea sa, domnul Bivolaru a arătat că „Cele trei declaraţii mincinoase au fost date cu intenţia clară de a periclita libertatea şi demnitatea subsemnatului fiind făcute, aşa cum voi arăta în cele ce urmează, în scop de răzbunare”. Mentorul MISA a arătat că în perioada în care Stoenescu Luminiţa era înscrisă la cursurile de yoga, ea i-a trimis (domnului Bivolaru) două scrisori al căror conţinut evidenţia dorinţa acesteia de a avea o relaţie de intimitate amoroasă cu dumnealui. Cum domnul Bivolaru nu a luat în considerare respectivele avansuri erotice, aceasta a creat în Stoenescu Luminiţa o stare de ură şi dorinţă de răzbunare. „Acesta este motivul pentru care, atunci când procurorii i-au propus să dea declaraţii împotriva mea, martora a văzut în acest demers o oportunitate de a se răzbuna şi a decis să facă declaraţii mincinoase referitoare la fapte pe care în realitate nu le-am săvârşit niciodată. Tot ceea ce ea a declarat sunt invenţii, fiind în totalitate rodul propriei sale imaginaţii răutăcioase, răuvoitoare şi evidenţiază această dorinţă a ei evidentă de a se răzbuna pe mine, dată fiind conjunctura tragică a acestui proces în care sunt acuzat pe nedrept de trafic de minori şi act sexual cu un minor.” a scris domnul Gregorian Bivolaru în plângerea sa.

De altfel, atitudinea răuvoitoare a martorei transpare din toate consideraţiile pe care ea le face referitor la împrejurările menţionate. De exemplu, martora Stoenescu Luminiţa Elena afirmă în declaraţia dată în anul 2004: „Chiar de la începutul cursului mi s-a spus cǎ mişcarea MISA este condusǎ de cǎtre Bivolaru Gregorian, care mi-a fost prezentat de cǎtre instructori ca fiind guru, maestrul spiritual”. Referitor la această afirmaţie a martorei, mentorul MISA a precizat următoarele: „În cadrul cursurilor de yoga organizate de Asociaţia MISA nu am fost niciodată prezentat ca fiind un „guru” sau „maestru spiritual” de către cei care ţin aceste cursuri. De asemenea, nici eu personal nu m-am prezentat niciodată de-a lungul timpului sub această titulatură”. Acest aspect poate fi confirmat de către toţi cei care au fost în apropierea domnului Bivolaru. Tocmai de aceea, faptul că o parte a mass-media a folosit timp de foarte mulţi ani (şi încă mai foloseşte) termenul de „Guru” se explică în mod evident tocmai prin efortul sistematic şi insidios realizat de către jurnaliştii şi procurorii care au dorit cu tot dinadinsul să îl discrediteze pe Gregorian Bivolaru.

De asemenea, martora Stoenescu Luminiţa relatează în una dintre declaraţiile sale: „Se foloseau de mici adevăruri pentru a ascunde mari rătăciri, cum ar fi îndepărtarea de familie, descurajarea căsătoriei”. Referitor la aceasta, domnul Bivolaru a menţionat că „Toate acestea sunt minciuni şi sunt infirmate de însuşi faptul că într-un număr imens de cazuri subsemnatul am fost invitat să fiu naş la nunta unor persoane de la curs care s-au căsătorit. Există chiar înregistrări video ale respectivelor cununii care au fost realizate în biserică.” „Este firească atunci întrebarea: pe ce se bazează Stoenescu Luminiţa atunci când spune că: «se foloseau de mici adevăruri pentru a ascunde mari rătăciri, cum ar fi îndepărtarea de familie, descurajarea căsătoriei»? A fost ea spre exemplu îndepărtată de familie pe parcursul cursului pe care l-a urmat? Evident că nu. A fost ea sfătuită să nu se căsătorească? Evident că nu”.

În linia generală a declaraţiilor pe care le-a dat, Stoenescu Luminiţa mai afirmă că în anul 1993 a început să frecventeze cursul de yoga la Petroşani, oraşul ei natal. În anul 1994 a venit la Bucureşti, unde a locuit la un „ashram” al yoghinilor. Aici ar fi avut o experienţă „traumatizantă”, motiv pentru care a plecat după două săptămâni de acolo şi apoi s-a retras de la cursul de yoga. Detaliile acestor declaraţii sunt însă foarte contradictorii, elementele de la o declaraţie fiind adeseori diferite în aspecte majore faţă de elementele din celelalte declaraţii, ceea ce anulează credibilitatea acestora.

Astfel, la Sibiu, în anul 2008, Stoenescu Luminiţa a declarat că a venit în Bucureşti pentru că ar fi primit un bilet de la Gregorian Bivolaru. Pe de altă parte, în anul  2012, la ÎCCJ, a spus că a venit în Bucureşti pentru că aşa ar fi îndemnat-o instructorul ei, Călin Gârlea.

În legătură cu perioada cât a locuit în ashram împreună cu yoghinii, martora insinuează prin unele dintre declaraţiile sale că persoanele care locuiau acolo erau indirect forţate, ba chiar sechestrate, şi că nu li se permitea sub nicio formă să plece acasă. În acest sens, în anul 2004 ea a afirmat că atunci când a vrut să plece acasă, Gregorian Bivolaru i-ar fi interzis acest lucru. Însă, în anul 2008, atunci când a fost întrebată dacă era împiedicată în vreun fel să plece, Stoenescu Luminiţa a recunoscut că nici nu a încercat să plece şi din acest motiv nu ştie dacă uşa de acces era blocată sau nu. De altfel tot în anul 2008 la Sibiu, martora a declarat că toţi cei care locuiau în ashram puteau pleca oricând la cumpărături. Şi tot la Sibiu ea a recunoscut că în realitate nu a plecat acasă pentru că… nu avea bani. În mod firesc, Tribunalul de la Sibiu a considerat că faptele reclamate de Stoenescu Luminiţa nu există, aşa cum de fapt a constatat şi în cazul celorlalte aşa-zise „victime” ale lui Gregorian Bivolaru. Şi iată acum ce spunea Stoenescu Luminiţa la ÎCCJ, în septembrie 2012, despre perioada cât a locuit în ashram: „Nu am fost obligată să fac ceva împotriva voinţei mele la ashram, dar am fost obligată să rămân”. Considerăm că ambiguitatea şi lipsa de logică din această afirmaţie sunt semnificative prin ele însele, ca să nu mai vorbim de modul cum s-ar putea corela această afirmaţie cu cele din anii precedenţi. Referitor la aceasta, mentorul MISA spune: „Având în vedere principiul terţului exclus, care presupune că orice propoziţie aflată într-un raport de opoziţie cu o altă propoziţie este sau adevărată, sau falsă, a treia variantă fiind în mod obligatoriu exclusă, din această afirmaţie ne putem da seama de minciunile flagrante pe care Stoenescu Luminiţa le declară”.

În declaraţiile sale, martora relatează apoi că ar fi fost în apartamentul domnului Bivolaru. Elementele pe care le afirmă se contrazic însă de la o declaraţie la alta. Astfel, din declaraţia dată în aprilie 2004 se înţelege că ar fi fost doar o dată. În martie 2008 îşi mai „aminteşte” că ar mai fi fost de încă două ori! Ajungem acum la afirmaţiile senzaţionaliste ce au făcut deliciul presei de scandal. Aşadar, în anul 2008 ea le-a spus judecătorilor de la Sibiu că fiind singură cu Gregorian Bivolaru, acesta i-a oferit ceai şi biscuiţi. Ei bine, în anul 2012, la Înalta Curte, Luminiţa a dorit probabil să fie mult mai impactantă şi a schimbat „meniul” spunând că „Bivolaru mi-a dat să mănânc tămâie”. În Plângerea formulată împotriva declaraţiilor martorei mincinoase Stoenescu, domnul Bivolaru a scris despre acest aşa-zis episod: „Cu privire la afirmaţia falsă că subsemnatul i-aş fi dat martorei să mănânce tămâie, consider că aceasta a inventat această minciună tocmai pentru a se victimiza. Astfel, martora a considerat că este cu atât mai senzaţional să afirme într-un mod fantasmagoric că în cadrul uneia dintre întâlniri, la apartamentul lui Bivolaru, în care ea susţine că a fost singură cu inculpatul, i s-a dat să mănânce tămâie şi chiar pretinde că a mâncat tămâia pe care acesta i-a dat-o. Dacă este analizată cu luciditate şi bun-simţ această afirmaţie aberantă, transpare absurdul şi neverosimilitatea ei, deoarece – chiar dacă ar fi să luăm, prin reducere la absurd, ca reală o astfel de situaţie – martora nu precizează pentru ce anume subsemnatul i-aş fi dat, zice-se, să mănânce tămâie şi nu oferă nicio explicaţie pentru ce ea ar fi admis totuşi să mănânce tămâie. De altfel, orice fiinţă umană cu capul pe umeri nu ar fi admis să mănânce tămâie pentru că aşa îi spune cineva, şi fără a i se oferi o explicaţie prealabilă. Acest aspect arată o dată în plus o nouă minciună pe care Stoenescu Luminiţa a inserat-o în declaraţia ei din dorinţa de a se victimiza şi pentru a oferi o tentă cu totul senzaţională cazului ei”.

Un alt şir de afirmaţii care nu se leagă absolut deloc în delaraţiile „victimei” este cel în care  – în conformitate cu ceea ce a declarat în septembrie 2012 – martora afirmă că ar fi ajuns să fie nudă în prezenţa lui Gregorian Bivolaru, dar cu toate acestea ea nu dorea să facă „sex” cu dumnealui. Întrebarea firească ar fi: „Atunci cum a ajuns în acea ipostază în care s-a dezbrăcat de bunăvoie ?”.  De asemenea, tot la ÎCCJ în anul 2012, Stoenescu Luminiţa a declarat că deşi nu dorea să aibă o relaţie sexuală cu Gregorian Bivolaru, nu i-a spus acest lucru. Şi totuşi, în anul 2008, în declaraţia dată la Sibiu, Luminiţa a avut o altă versiune şi cu acea ocazie a spus că a refuzat într-un mod explicit să facă dragoste. Observăm din nou din aceste contradicţii că afirmaţiile martorei nu se potrivesc una cu cealaltă, ceea ce evidenţiază cu claritate că nu spune adevărul.

În ceea ce priveşte faimoasa declaraţie a martorei cum că yoghinii ar face „sex pe morminte”, este de remarcat faptul că această afirmaţie nu se corelează cu nicio altă declaraţie din dosar. După cum relata în anul 2004 şi în anul 2012 Stoenescu Luminiţa, aceasta ar fi o practică des întâlnită printre yoghini şi atunci, dacă ea ar spune adevărul, ne-am aştepta ca acest gen de declaraţie să nu fie singulară. În legătură cu acest aspect domnul Gregorian Bivolaru a explicat că „În niciuna dintre mărturiile existente la dosarul penal nu mai apare o astfel de mărturie, acest aspect evidenţiind faptul că aceasta este o minciună abjectă pe care Stoenescu Luminiţa o spune. Este evident că dacă aceasta ar fi fost o practică în cadrul cursului de yoga ea s-ar mai fi regăsit şi în alte declaraţii ale martorilor Parchetului, ceea ce nu s-a petrecut. Ea este în realitate o invenţie a acestei martore, care s-a pretat să mintă în mod repetat pentru a mă discredita atât pe mine, cât şi cursul de yoga”.

Tot din perioada în care a fost în ashram, martora Stoenescu Luminiţa afirma în anul 2004 că deşi Gregorian Bivolaru locuia undeva într-un apartament la parterul unui bloc, situat la o distanţă considerabilă de casa în care locuia ea, totuşi dumnealui transmitea uneori printr-o staţie emisie/recepţie că Poliţia este în apropierea casei respective şi ca urmare cei de acolo să strângă repede „materialele pornografice”. În Plângerea sa, domnul Bivolaru precizează: „Minciunile pe care martora le spune sunt evidente în cazul de faţă. Cum ar fi putut subsemnatul, care locuiam în altă parte, într-un apartament, aşa cum afirmă Stoenescu Luminiţa, aflat la parterul unui bloc, să ştiu, zice-se, că poliţia se afla în apropierea imobilului respectiv? Aşa ceva era cu neputinţă, chiar dacă am admite că este reală această afirmaţie”. Cât despre „materialele pornografice” despre care face referire martora, este semnificativ că, în declaraţiile sale, în anul 2004 acestea erau nişte casete video pornografice, iar în anul 2012 acestea erau “fotografii cu femei goale şi casete video al căror conţinut nu îl cunosc”. Este evident şi în acest caz că minciunile pe care le spune Stoenescu Luminiţa sunt flagrante.

Despre plecarea ei din ashram, făcând referire şi la faptul că avea o situaţie materială precară, Luminiţa Stoenescu declară „după două săptămâni petrecute în ashramul respectiv am plecat acasă, nu înainte ca «Grieg» să-mi spună să vin săptămânal, oferindu-se chiar să-mi plătească drumul.” Am putea spune că este revoltător că fiind astfel ajutată, după cum se vede chiar din propriile sale declaraţii, tot ea după aceea a venit cu toate acele minciuni şi afirmaţii contradictorii prin care a încercat să „convingă” autorităţile de faptul că ar fi fost împiedicată să iasă din imobil şi să meargă acasă.

Referitor la perioada de după aceste evenimente, martora declară în anul 2012 la ÎCCJ că „după plecarea din ashram eu îmi sfătuiam cunoscuţii şi prietenii să renunţe la yoga” şi, de asemenea, în anul 2008 a spus că evenimentele din ashram au fost traumatizante şi au marcat-o sufleteşte. Cu toate acestea, tot din declaraţiile ei rezultă că după acele evenimente „traumatizante” a continuat de fapt să frecventeze cursul de yoga încă un an. Astfel, chiar Stoenescu Luminiţa afirma că a început cursul de yoga în anul 1993 şi a urmat cursul timp de trei ani, perioada celor două săptămâni petrecute în ashram fiind localizată de ea… în anul 1994! Făcând un calcul foarte simplu şi o deducţie elementară se poate foarte uşor sesiza că presupusa „traumă” nu este decât o altă invenţie neruşinată.  
De asemenea, Luminiţa Stoenescu a urmărit prin declaraţiile sale să discrediteze Asociaţia MISA afirmând că în cadrul acesteia s-ar desfăşura activităţi ilegale în sensul că taxele de la cursul de yoga erau direcţionate în interese particulare, fiind astfel încălcată legislaţia privitoare la evidenţele contabile. În legătură cu acest aspect domnul Bivolaru menţionează: „Această afirmaţie este deosebit de gravă. În realitate, Asociaţia MISA a avut mereu evidenţe contabile întocmite cu respectarea legislaţiei în materie, având mereu controale în acest sens de la autorităţile financiare ale statului, neexistând nicio dovadă a vreunei nereguli privitoare la încasarea taxelor la cursurile de yoga. Această minciună arată o dată în plus dorinţa martorei de a discredita cu orice preţ Asociaţia MISA, afirmând că în cadrul acesteia s-ar desfăşura activităţi ilegale.”

Martora a mai declarat într-un mod răuvoitor şi scandalos că „În cadrul cursurilor de yoga se spunea că Biblia şi credinţa ortodoxă sunt pentru cei mărunţi.” Este uşor să constatăm cât de lipsită de fundament este această afirmaţie dacă avem în vedere că domnul Gregorian Bivolaru a tradus, a scris şi a acordat o atenţie deosebită mai multor cărţi cu tematică creştină. Domnul Bivolaru a precizat în acest sens în Plângerea sa: „Învederez faptul că subsemnatul am scris şi chiar am tradus o mulţime de cărţi în care am promovat creştinismul, dintre care amintesc: „Marea Evanghelie a lui Ioan” – autor Jakob Lorber (7 volume), „Puterea Rugăciunii” – autor Alexis Carrel, „Taina dezvăluită a celor trei zile care au fost petrecute de Iisus la templu” – autor Jakob Lorber, „Evanghelia Păcii după Ioan”, „Yoga Creştină” – autor Părintele Dechanet sau „Urmele misterioase şi fascinante ale paşilor lui Dumnezeu în manifestare” – autor Gregorian Bivolaru. Mai mult decât atât, sunt promotorul unei grupări creştine ce este intitulată Mişcarea Charismatică Teofanică la care participă mii de oameni, atât din România cât şi din străinătate, mişcare care are ca idee forţă: „Cu Dumnezeu, pentru Dumnezeu, în Dumnezeu, întru Dumnezeu” şi în cadrul căruia se studiază şi se aprofundează chiar învăţăturile biblice”.

În încheierea Plângerii sale, domnul Bivolaru a scris „Îndrăznesc să sper că se va face dreptate şi că nu se va muşamaliza acest caz flagrant ale cărui dovezi clare sunt cuprinse în cele trei mărturii distincte pe care aşa-zisa martoră Stoenescu Luminiţa le-a dat în faţa organelor abilitate. Toate aceste fapte sunt cu atât mai grave dacă luăm în considerare că de fiecare dată martorei i s-a comunicat că dacă nu va spune adevărul săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă ce este pedepsită cu închisoarea de la 1 la 5 ani. Cu toate acestea martora a ignorat cu bună ştiinţă această punere în gardă a instanţei şi s-a hazardat să mintă, inventând de la o mărturie la alta fapte care în realitate nu au existat, sau modificând mărturiile mincinoase pe care le-a dat, făcând apoi să apară contradicţii grave, flagrante, care atestă, fără putinţă de tăgadă, că a minţit”.

Adevărul iese însă acum din ce în ce mai  mult la lumină asupra faptului că după evenimentele din 18 martie 2004, când fusese declanşată din comanda politică a fostului prim-ministru Adrian Năstase „cea mai mare acţiune a Poliţiei Române de după Revoluţie”, procurorii i-au „vânat” literalmente pe toţi cei care renunţaseră la cursul de yoga sau aveau orice mică nemulţumire legată de acesta. Această acţiune a Parchetului de a găsi „martori” prin orice mijloc şi cu orice preţ, a fost şi este în continuare motivată de tentativa disperată de a justifica acea campanie poliţienească aberantă şi ilegală din anul 2004, precum şi campania mediatică anti-MISA care constatăm că s-a desfăşurat neîntrerupt din acea perioadă până acum. Cu toate acestea, după nouă ani de minciuni, manipulări grosolane şi ilegalităţi flagrante realizate chiar de către cei care ar trebui să apere Legea, nici măcar o singură probă nu a fost găsită împotriva Şcolii de Yoga MISA şi a lui Gregorian Bivolaru. Aceasta pentru că, după cum au arătat cât se poate de clar instanţele de la Sibiu şi Alba-Iulia, aceste probe nu există. Chiar dacă în prezent asistăm la o culme a abuzurilor realizate la procesul ce se află pe rol la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – unde deciziile instanţelor mai sus amintite au fost casate într-un mod arbitrar – suntem încredinţaţi că picioarele scurte ale minciunilor din in-justiţia română se vor împotmoli curând, iar Adevărul va triumfa, ca întotdeauna.

Citiţi şi:

Procesul lui Gregorian Bivolaru la ÎCCJ, o batjocură şi o caricatură de justiţie (1)

Încă o decizie abuzivă a judecătorilor de la ICCJ în cazul Bivolaru

yogaesoteric
5 aprilie 2013