CNSAS a primit ordin să ascundă că Gelu Voican Voiculescu a fost turnător al Securității (II)

 

Citiți prima parte a acestui articol


Vom prezenta în continuare, pentru mai multă elocvență, diverse exemple de note informative furnizate Securității comuniste de către Gelu Voican Voiculescu. În același timp, vom urmări să evidențiem cine și de ce urmărește cu atâta încrâncenare să mistifice adevărul în acest caz.

Așa cum am menționat anterior, ascensiunea lui Voican în structurile Securității este indirect confirmată chiar și de documentele făcute publice despre acesta, dinainte de 1985. 
Astfel, într-o notă scrisă în anul 1983, Gelu Voican Voiculescu, alias „Sursa Călugăru”, se adresează în rapoarte de ca şi cum ar fi fost un superior al ofiţerilor de informaţii, spunând de exemplu despre activitatea acestora că „aş fi fost mai plăcut impresionat de mai multă detaşare în atitudine şi comportare în exerciţiul funcţiunii, precum şi dacă s-ar fi respectat mai riguros prevederile legale”. Într-o altă situație, pe care o vom descrie mai jos, el a fost văzut de mai mulți martori cum striga la ofițeri și le dădea indicații despre ce și cum să facă.
Explicaţiile pe care Voican le-a dat în anul 2010 ziariştilor referitor la acest ton de comandă pe care îl avusese sunt cu totul inconsistente. El spunea că „Am făcut-o pe nebunul”, în sensul că brava și se prefăcea. Mai ales pentru cei care au trăit acele vremuri, explicația este neverosimilă deoarece este bine ştiut faptul că în acei ani nimeni nu îşi putea permite să se joace sau să ia peste picior Securitatea. Pe atunci agenții Securității aplicau pedepse extrem de dure chiar şi pentru fapte mărunte (sau doar pentru fine aluzii) care puteau fi interpretate ca un afront adus Securității sau orânduirii socialiste.

Ca o dovadă evidentă a profilului său tipic de lucrător al Securității, din notele de informare date pe atunci de Voican se poate constata că el manifesta chiar un fel de … exces de zel în furnizarea rapoartelor! Într-o Notă de Analiză a Securității, din data 4 iulie 1979 se specifică despre Gelu Voican: „În prezent solicită sarcini pe linie SLOMR [Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, organizaţie înfiinţată în februarie 1979, care a fost supusă represiunilor şi în cele din urmă distrusă de Securitate], cunoscând nume şi adrese ale unor adepţi ai acestei grupări, menţionînd cu un ton de reproş că dacă nu-l folosim «cîndva se va retrage undeva la ţară şi va creşte păsări». Totodată, dacă i se cer informaţii despre unele persoane cu funcţii modeste menţionează că se simte umilit de asemenea sarcini.”
Un aspect deosebit de semnificativ care transpare din Notele informative făcute publice de CNSAS în 2010 cu privire la activitatea de informator a lui Gelu Voican este că o mare pondere a declaraţiilor sale s-a referit la activitatea din timpul regimului comunist a lui … Gregorian Bivolaru. Voican a informat sistematic Securitatea despre tot ce afla despre Gregorian Bivolaru, cu care de altfel, se prefăcea că este prieten. Pe ascuns însă, Voican raporta lucruri care pe vremea aceea erau strict interzise în România și ca atare erau aspru pedepsite.

Delaţiunile lui Gelu Voican despre Gregorian Bivolaru

Voican a dat o largă serie de informări referitoare la faptul că în anii ’80 tânărul Bivolaru practica yoga împreună cu anumite grupuri de persoane (yoga devenise interzisă din anul 1982 printr-o hotărâre a Partidului Comunist) sau că face schimb de xeroxuri și cărți de spiritualitate cu persoane din ţară şi din străinătate (ceea ce era considerat atunci a fi o încălcare a Legii Presei).
În urma declaraţiilor date de Gelu Voican despre cărţile deţinute de „prietenul” său, agenţii poliţiei politice au întreprins mai multe percheziţii care au condus la confiscarea acelor lucrări, multe dintre ele deosebit de rare. Au fost de asemenea confiscate mii de pagini de sinteze redactate de Gregorian Bivolaru despre filozofie, esoterism, yoga, astrologie, alchimie, şi multe altele. Toate acele materiale au fost interpretate de Securitate ca fiind ostile regimului politic comunist.

O Notă informativă foarte edificatoare dată de Gelu Voican despre Gregorian Bivolaru este cea din data de 26 aprilie 1984. Pe această Notă există și o adnotare a ofițerului de Securitate, care a scris că „Sursa Călugăru a furnizat nota în urma sarcinilor trasate”.

Având în vedere că nota respectivă îl descria pe Gregorian Bivolaru în termeni deosebit de mincinoși și depreciativi, avem deci o dovadă foarte concludentă atât că aceasta era direcția cerută de Securitate, cât și că Voican avea un angajament clar asumat cu securiștii, cu sarcini precise.

Referitor la „tehnicile” folosite de Securitate în acea perioadă, este cunoscut că era ceva obişnuit ca persoanele considerate indezirabile să fie supuse unor diverse înscenări în urma cărora să fie condamnate apoi pe nedrept folosindu-se în acest scop ca pretext infracţiuni de drept comun. Din notele date de Voican aflăm că el cunoștea foarte bine aceste lucruri și chiar a dat indicaţii ca lui Gregorian Bivolaru să i se „găsească” o infracţiune de drept comun pentru care să fie apoi judecat și condamnat! În plus, Voican a dat indicaţii că lui „G.” ar trebui să îi fie aplicate metode speciale de reeducare şi de detenţie.
Iată în acest sens un document din arhiva Securității care arată că „În Nota din data de 24.04.1984, întocmită şi semnată olograf de V.G.V., atribuită în antet sursei «CĂLUGĂRU», primită de Cpt. MOISĂ CONSTANTIN din cadrul Direcţiei a ll-a, privitoare la Gregorian Bivolaru”, Gelu Voican recomanda: „Acest caz poate fi tratat într-o manieră formală din exterior, printr-o simplă administrare de probe şi printr-o referire rutinieră, automată la prevederile legale în vigoare, care să constituie obiectul unei infracţiuni cuprinse în codul penal”.
Mai departe, Voican concluziona despre „G.” că „Practic ar fi greu recuperabil prin reeducare. Numai un stagiu militar, dar, făcut anume l-ar putea lecui, totodată avându-se grijă pentru a fi calificat într-o meserie. Dacă ar fi condamnat, detenţia trebuie asigurată în condiţii mai aparte. Într-un regim de muncă intensivă, dar nedistructivă (gen săpături) sub o supraveghere continuă, ar putea fi eventual reeducat.”

O altă Notă informativă, dată în 20.04.1984, arată că Gelu Voican era pe deplin avizat de o descindere care avusese loc în seara zilei de 17 aprilie 1984. Descinderea a avut loc la o casă unde se desfăşurase un curs clandestin de yoga sub coordonarea lui Gregorian Bivolaru şi unde Voican şi-a făcut la rândul său apariţia, ca din întâmplare. Trei zile mai târziu, Voican le transmitea ofițerilor de Securitate următoarele: „Părerea mea personală este că efectul de surpriză a fost ratat, descinderea având loc prea devreme, grupul fiind găsit luând notiţe sub dictarea lui ‹G.›, şi nu în posturile concrete yoga etc. Aceasta se poate verifica şi din fotografiile instantanee care s-au făcut pe loc în momentul intrării. Îmi exprim părerea că nici percheziţia nu s-a făcut cu maxim de rigoare. Atenţia a fost distrasă de tot felul de obiecte care nu aveau legătură cu cazul. Nervozitatea cu care s-a lucrat a permis unele neglijenţe, în acelaşi timp unii lucrători făcând mici confuzii din ignoranţă.”
Transpare cu claritate din acest raport atât poziția de superioritate a lui Gelu Voican, cât și constatarea că el avea acces la bazele de date unde erau stocate fotografiile efectuate în misiunile agenților. Cu privire la seara respectivă în care a avut loc descinderea, mai mulţi martori au relatat ulterior că Voican, îmbrăcat într-o geacă neagră din piele, le striga agenților să-i fotografieze și să-i surprindă pe practicanţi în poziţii de yoga.

În urma percheziţiei de atunci, Gregorian Bivolaru a fost arestat şi ulterior a fost condamnat la un an şi jumătate de închisoare pentru acuzația fabricată în stil securist de „deţinere de materiale cu caracter obscurantist şi sexual”. În închisoare a fost supus la nenumărate bătăi crunte şi torturi greu de imaginat. După executarea pedepsei a fost internat forţat în Spitalul de Psihiatrie Poiana Mare, unde securiştii plănuiseră – conform mărturiei doctorului care se ocupa de el – să îl „re-educe” prin injectarea cu puternice substanţe psihotrope. De altfel în rapoartele date de Voican se vede că el chiar indicase cu privire la Gregorian Bivolaru că „Sunt recomandabile teste de personalitate cu valoare clinică”. Această exprimare se referă exact la genul de „tratament” care era în mod curent aplicat deținuților politici care nu se lăsau „convinși” altfel decât prin transformarea lor în „legume”, prin intermediul unei medicații extrem de distructive.

Din studiul comparativ al Notelor date de Gelu Voican și al dosarelor ce i-au fost întocmite în acea perioadă lui Gregorian Bivolaru se poate face o observație aproape șocantă: pasaje întregi din rechizitoriul prezentat de procurori la 20 august 1984, prin care profesorul de yoga a fost trimis în judecată, se aseamănă până la identitate cu notele „Călugărului”. Aceasta dovedeşte cu prisosință că exact informaţiile furnizate de către Voican Voiculescu au stat la baza fabricării rechizitoriului ce a condus la condamnarea lui Gregorian Bivolaru și, pe cale de consecință, la gravele prejudicii pe care acesta le-a suferit în timpul detenției care a urmat.
Aceasta ne conduce la observația zguduitoare că aproape toate indicaţiile date de Gelu Voican Voiculescu în scopul distrugerii fizică şi psihică a lui Gregorian Bivolaru au fost îndeplinite întocmai, atât înainte de 1989, de către Securitate, dar și după aceea, de către autorităţile post-comuniste și de presă.

În ceea ce privește intenția autorităților și a presei de a îl distruge pe Gregorian Bivolaru în perioada ce a urmat după 1990, este util să evidențiem cercetarea deosebit de minuțioasă întreprinsă de către profesorul Gabriel Andreescu în lucrarea sa MISA – Radiografia unei represiuni. Gabriel Andreescu expune o serie întreagă de dovezi care arată că reprimarea mișcării yoga fondată de Gregorian Bivolaru în 1990 a început la puțin timp după înființarea acesteia printr-o abjectă campanie de presă, susținută de SRI. Iată în acest sens un citat semnificativ din cartea sa: „Un material care confirmă, fără dubii, legătura dintre SRI şi ziarele aflate în campania anti-MISA a fost publicat în cotidianul Ziua din 18 martie 1995. Este fotografia unui fragment din declaraţia pe care Gregorian Bivolaru a dat-o în timpul investigării sale de Securitate după evadarea din penitenciarul Rahova (semnată la 17 iulie 1984). Alături de citate, apare chiar imaginea textului olograf, parte din dosarul ajuns, după 2000, în arhiva CNSAS. Ceea ce înseamnă că în 1995 declaraţia fusese fotocopiată în arhiva SRI, în singura variantă posibilă: alimentarea ziariştilor de către ofiţerii Serviciului de Informaţii. Or, nu exista absolut nici un motiv legal pentru ca SRI să fi predat jurnaliştilor, din arhiva sa, fragmente cu date private ale instructorului yoga. Acest abuz de serviciu constituie, conform datelor cercetate până acum, dovada directă cea mai veche şi indiscutabilă a implicării SRI în campania contra MISA-Gregorian Bivolaru.”
Dacă avem în vedere că în acei ani Serviciile Secrete erau conduse de Gelu Voican Voiculescu, atunci toată campania acerbă de hăituire a yoghinilor și în special a lui Gregorian Bivolaru capătă în acest context o semnificație mult mai clară.

De asemenea, faptul că și în ultimii ani presa și autoritățile au urmărit adeseori să îl compromită pe Gregorian Bivolaru reiese chiar și din documentele făcute publice de către CNSAS în 2010 cu privire la notele informative date de Gelu Voican.  Aşa cum am mai menţionat anterior, dintre toate notele de informare date de Gelu Voican, CNSAS a pus preponderant accentul pe cele referitoare, într-un mod cât mai defăimător, la Gregorian Bivolaru. În legătură cu această situație, tot profesorul Gabriel Andreescu sublinia (vezi aici) că: „Este cu totul neobişnuită lunga prezentare a pieselor ce îl portretizează pe dl Gregorian Bivolaru. Nu cunosc nici un caz, din cel puţin vreo 20 citite, în care Colegiul CNSAS să fi făcut ceva asemănător: să fi reprodus pe larg pasaje pline de invective, de calificări şi interpretări degradante la adresa unei terţe persoane care apare în dosarele consultate. Stilul şi conţinutul a ceea ce a fost adus la cunoştinţa opiniei publice sugerează intenţia ca documentul CNSAS să fie folosit în campania dusă împotriva dlui Bivolaru şi a colegilor săi din MISA.”

Cu toate acestea, sesizăm că în notele informative publicate de CNSAS nu apar absolut deloc menţionate aşa-zisele „orgii”, „sexul în grup” sau „obsesiile sexuale” pe care presa i le-a atribuit peste 20 de ani lui Gregorian Bivolaru, afirmând că el ar fi avut acest gen de preocupări încă din timpul regimului comunist. Iată că nimic din toate acestea nu a fost vreodată declarat în numeroasele note de urmărire informativă care l-au avut ca obiectiv. Aceasta demonstrează o dată în plus că respectivele acuzaţii au mers exact pe linia indicațiilor care vizau (şi vizează în continuare!) instrumentarea unor dosare penale întocmite pe baza unor acuzaţii de faţadă cât mai bombastice, din categoria „drept comun”.

De altfel, caracterul politic al condamnărilor suferite de Gregorian Bivolaru în timpul regimului comunist a şi fost recunoscut oficial în anul 2011, printr-o decizie a Tribunalului Bucureşti ce a devenit ulterior irevocabilă. Remarcăm aici diferența față de solicitarea de același tip făcută de Gelu Voican, care a încercat, fără succes, să obțină o decizie în instanță conform căreia în anul 1985 ar fi fost și el, chipurile, persecutat politic. Faptul că Tribunalul București a stabilit că Gelu Voican nu a fost atunci condamnat din motive politice arată că el nici nu a fost obligat să dea respectivele note de informare Securității, ci a făcut-o de bunăvoie și nesilit de nimeni.

Menționăm în acest context că există suficient de multe exemple de persoane care s-au opus ferm presiunii de a deveni turnători ai Securității, atât în perioadele de libertate, cât și, eventual, în perioadele în care au fost arestați sau încarcerați. Printre alții, și Gregorian Bivolaru reprezintă un exemplu în acest sens. Ca o paralelă semnificativă, merită să știm că Securitatea i-a cerut în repetate rânduri acestuia să dea informații despre Gelu Voican Voiculescu. Deși era arestat, bătut și torturat de agenții Securității și deși cunoștea că anumite activități făcute de Gelu Voican erau pe atunci ilegale, Gregorian Bivolaru a refuzat totuși categoric să devină un trădător.


Citiți continuarea acestui articol

Citiți și:

Fragment din cartea MISA – radiografia unei represiuni (1)

Transcrierea înregistrării audio-video ce a fost trimisă de Gregorian Bivolaru special pentru procesul de la Cluj (II)

Gregorian Bivolaru a fost persecutat politic de regimul comunist și condamnat pe nedrept, conform deciziei irevocabile a Curții de Apel București

 


yogaesoteric
9 februarie 2016

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More