Antrenamentul în meditaţie

Aşa cum este practicată de către adepţii procedeelor Zen în Japonia sau în India de către yoghini, meditaţia profundă antrenează o stare complexă datorită bogăţiei şi amplorii excepţionale a fenomenelor de rezonanţă pe care le provoacă în microcosmosul fiinţei umane.

Desigur, pentru mulţi dintre noi ni se va putea părea că înţelegem destul de puţin dintr-o descriere sau relatare referitoare la metoda de antrenament în meditaţie. Aceasta  deoarece secretul oricărei arte care se sprijină, de fapt, pe anumite modalităţi secrete de rezonanţă şi principii neurofiziologice precise (care au fost descoperite în mod experimental direct în afara laboratoarelor), se află propriu-zis în însăşi punerea ei în practică. Metaforic vorbind, putem spune chiar că şi în cazul meditaţiei, ca în cazul practicii yoga în general, un gram de practică echivalează cu mai multe tone de teorie.

Pentru a se ajunge la performanţe, antrenamentul în meditaţie poate fi destul de scurt dacă este, însă, realizat cu perseverenţă: de la una la cinci luni, în timpul cărora se exersează două şedinţe de meditaţie zilnice, de la 15 la 30 de minute.

Pentru o reuşită în practica meditaţiei este necesar să învăţăm de la un ghid (profesor, maestru) o metodă interioară specifică de evocare a unei imagini vizuale unice, a unui sunet lăuntric (mantra) sau a unei idei universal valabile (de exemplu, iubire, fericire, bucurie, calm profund). Această modalitate ne va permite punerea în rezonanţă şi acordul telepatic cu anumite aspecte mentale benefice sau energii spirituale infinite din Macrocosmos.

Prin urmare, meditaţia este, de asemenea, un fenomen telepatic de rezonanţă sublimă, spirituală, elevată. În multe cazuri, punctul de plecare în meditaţia propriu-zisă nu este furnizat de aparenta întâmplare a unei banale asociaţii de idei, de anumite sunete sau imagini, căutarea acestui punct de pornire fiind întotdeauna în strânsă legătură cu tradiţia filozofică orientală (occidentalul care se va consacra practic antrenamentului în meditaţii nu are neapărat nevoie să se preocupe de filozofie, căci totdeauna ghidul spiritual competent va fi cel care posedă anumite „chei”, graţie cărora el ştie că o anumită imagine, un anumit sunet sau un anumit gând i se va potrivi sau nu în funcţie de structura sa interioară şi de continuitatea dezvoltării procesului de „meditaţie”).