Centrarea în sine

Meditaţia nu este numai o tehnică căreia să îi consacri o oră sau două pe zi. Pe tot parcursul zilei puteţi păstra o stare de atenţie şi de focalizare asupra oricărui lucru pe care îl faceţi. Dacă veţi fi atenţi la acţiunile pe care le faceţi, veţi remarca că, cu excepţia câtorva momente foarte scurte, de cele mai multe ori nu trăiţi în prezent; mintea proiectează în permanenţă, fie imagini din trecut, fie din viitor, astfel încât foarte puţin ea este prezentă aici şi acum. O formă de meditaţie pe care o puteţi realiza pe parcursul întregii zile, când vă amintiţi de ea, este centrarea în sine.

Nimeni nu poate exista fără un centru. Centrul nu trebuie să fie creat, ci doar redescoperit. Esenţa este centrul, este propria voastră natură, este ceea ce v-a dăruit Divinul. Personalitatea este circumferinţa, este ceea ce este cultivat de societate; ea nu reprezintă darul Divinităţii. Ea este o creştere, un înveliş care ocultează spiritul.

Abdullah
Abdullah a fost un mistic sufit care a rămas fericit toată viaţa – nimeni nu l-a văzut vreodată nefericit; râsul îl însoţea în permanenţă. Abdullah era râsul însuşi şi întreaga sa fiinţă răspândea un parfum al celebrării. Înaintând în vârstă şi fiind pe patul de moarte, continua să se bucure şi de acest lucru, la fel ca de toate celelalte. Auzindu-i râsul, unul dintre discipoli îi spuse: “Este uluitor, sunt ultimele tale clipe. De ce râzi? Cel puţin acum în faţa morţii, ar trebui să te întristezi. Iar tu continui să râzi! Cum de reuşeşti?”

Bătrânul spuse: ”Este foarte simplu. Am învăţat de la maestrul meu. Pe maestrul meu l-am întâlnit pentru prima dată în tinereţe – aveam doar 17 ani şi eram deja nefericit. Iar maestrul meu era bătrân, avea 70 de ani; l-am găsit aşezat sub un copac, râzând fără nici un motiv. Nu era nimeni lângă el, nu se întâmplase nimic, nu spusese nimeni vreo glumă. Iar el râdea din toată inima, ţinându-se de burtă. L-am întrebat: “Ce e cu tine, ai înnebunit sau ce ai?”

El mi-a răspuns: “Odată, de mult, eram şi eu la fel de trist ca tine. Într-o zi însă mi-am dat seama că este alegerea mea, că este viaţa mea. Din acea zi, în fiecare dimineaţă în care mă trezesc, înainte să deschid ochii, mă hotărăsc: Abdullah – acesta era numele lui – ce doreşti? Nefericire sau beatitudine? Ce vei alege astăzi ? Şi se întâmplă să aleg întotdeauna fericirea!”

Alegerea vă aparţine. Încercaţi. Primul lucru dimineaţa, când deveniţi conştienţi că somnul s-a retras, întrebaţi-vă: “Ce vrei să alegi? Nefericirea sau beatitudinea?”. Şi cine ar vrea să aleagă nefericirea? Şi de ce? Este atât de nefiresc – poate doar dacă v-aţi simţi fericiţi în nefericire, însă chiar şi atunci alegeţi fericirea şi nu nefericirea.

Într-un ciclon există un centru care rămâne nemişcat. În centru nu este nici un ciclon, iar un ciclon nu poate exista fără un centru nemişcat. Tot astfel, fiinţa noastră are un ax în jurul căreia “se învârt” toate fenomenele vieţii noastre intrapsihice: dorinţe, sentimente, furie, mânie, etc. Să luăm exemplul în care suntem copleşiţi de furie. Staţi în faţa unei oglinzi, exprimaţi-vă furia şi fiţi martori la această furie. Sunteţi singuri, deci puteţi medita asupra ei. Faceţi tot ceea ce doriţi să faceţi, însă într-un spaţiu gol. Dacă doriţi să bateţi pe cineva, loviţi cerul de deasupra voastră; dacă vreţi să fiţi furioşi, fiţi furioşi; dacă vreţi să ţipaţi, ţipaţi; însă faceţi-o singuri şi amintiţi-vă de voi înşivă ca de un punct care vede toate acestea, toată această dramă, toată această piesă de teatru. În acest caz, ea devine o psihodramă – puteţi chiar să râdeţi observând-o; iar în ceea ce vă priveşte, va avea loc un profund catharsis. După aceea vă veţi simţi eliberaţi. Şi astfel vă veţi elibera de aceste sentimente negative, în loc să le reprimaţi, acumulând tensiune ce va izbucni cu ocazia unui pretext neînsemnat. Veţi câştiga ceva, veţi fi mai maturi, va avea loc o creştere şi veţi şti acum că, şi în momentele în care sunteţi furioşi, există în interiorul vostru un centru care rămâne absolut netulburat. Acum încercaţi să descoperiţi acest centru din ce în ce în ce mai mult. Descoperirea lui este mai uşoară atunci când sunteţi cuprinşi de dorinţă.

Also available in: Français

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More