Anul 2021 a fost sumbru pentru libertatea presei. Nici 2022 nu se anunță altfel

Într-un interviu acordat ediției din Cehia a Euractiv și preluat de Agerpres și G4 Media, vicepreşedinta Comisiei Europene pentru valori şi transparenţă, Vera Jourova, a declarat că jurnalismul este o „profesie cu adevărat riscantă” în unele state membre ale Uniunii Europene. Un nou act normativ va intra în vigoare din toamna anului 2022, pentru apărarea pluralismului și creșterea transparenței. Dar situația jurnalismului rămâne una îngrijorătoare le nivel mondial.

În opinia comisarei Jourova, modul în care jurnaliştii sunt trataţi în Ungaria şi Slovenia „este inacceptabil, în special din cauza presiunilor venite din partea politicienilor importanţi”.

„În Slovenia, am văzut că statul decide să înfometeze media publică; poate face asta prin stoparea finanţării”, a subliniat Jourova.

În toamna acestui an va intra în vigoare Media Freedom Act, o lege la nivel european care va avea ca scop creşterea transparenţei și a nivelului de protecţie pentru media pe piaţa unică europeană.

Vor apărea reglementări ținând de transparența finanțării, garantarea independenței mediilor de informare sau necesitatea de a inova modelul de afaceri, pentru a se potrivi cu nevoile transformării digitale.

După cum a explicat, Vera Jourova „ne-ar plăcea ca statele membre să aibă o reţea de autorităţi de reglementare independente pentru piaţa media. Acestea ar putea lua măsuri împotriva entităţilor care nu reuşesc să acţioneze în concordanţă cu ideea de pluralism”.

O problemă globală

Dar, după cum comentează Le Monde într-un editorial apărut la finalul anului trecut, libertatea de informare se află sub asediu în întreaga lume, iar 2021 a oferit o imagine foarte sumbră.

Acordarea Premiului Nobel pentru Pace pentru doi jurnaliști, filipinezo-americana Maria Ressa și rusul Dmitri Muratov, este, dincolo de toate, un avertisment important transmis liderilor care calcă în picioare dreptul la informare.

Rapoartele anuale ale Comitetului pentru Protecția Jurnaliștilor (CPJ) și Reporteri Fără Frontiere (RSF), publicate în decembrie, stau mărturie în acest sens. Cele două rapoarte arată către aceleași regimuri autoritare: China, Birmania, Rusia, Belarus…

Atacul asupra presei împrumută și forme de război hibrid, scrie Le Monde, citând rapoartele celor două organizații. Acestea denunță folosirea programelor spion, care permit o supraveghere sporită a jurnaliștilor și a surselor acestora, pentru a le face investigațiile imposibile.

Le Monde vede în această involuție un indiciu al prăbușirii democrației în lume și al noii energii a regimurilor autoritare. Iar cei care ar putea lupta împotriva acestei derive dăunătoare sunt, din păcate, adesea prost plasați pentru a ține prelegeri.

Libertatea presei este afectată în 73% dintre statele lumii. România, în categoria „opacitate sporită”

Potrivit clasamentului anual realizat de Reporteri fără Frontiere (RSF), în 73% din cele 180 de țări analizate, libertatea presei este „grav afectată” sau „restricționată”.

„Practica jurnalismului, principalul vaccin împotriva virusului dezinformării, este grav îngreunată în 73 din 180 de state din clasamentul RSF și restricționată în alte 59 de state, în total, 73% dintre țările evaluate”, spune organizația.

O situație care s-a înrăutățit de la începutul crizei covid-19: „Jurnaliștii se confruntă cu o «restricționare a accesului» pe teren în ceea ce privește sursele de informații, din cauza sau sub pretextul crizei de sănătate”. Sondajele și acoperirea știrilor se dovedesc a fi mai dificile în Asia, Orientul Mijlociu și unele țări europene, potrivit datelor ONG-urilor.

Țările în care libertatea presei este optimă sau foarte satisfăcătoare sunt din ce în ce mai puține: doar 12 țări din 180, sau 7%. Norvegia se află în fruntea podiumului pentru al cincilea an consecutiv, urmată de Finlanda, Suedia și Danemarca.

Între timp, România a păstrat aceeași poziție ca în anul 2020, locul 48 în clasament. RSF denunță opacitatea sporită, mecanismele de finanțare a mass-media care nu sunt, în multe cazuri, foarte transparente sau sunt chiar corupte, iar politica lor editorială depinde de interesele proprietarilor lor, care uneori le folosesc ca instrument de propagandă.

În ansamblu, Europa și America (nord și sud) rămân însă continentele cele mai favorabile presei și exercițiului jurnalistic, susține RSF. Africa rămâne cel mai violent continent împotriva jurnaliștilor. De asemenea, Asia este relativ slab poziționată: în Hong Kong (80), legea securității naționale a Chinei amenință munca jurnaliștilor. Orientul Mijlociu rămâne ultima regiune din clasament, ca și în anii precedenți.

Opacitate sporită în România

În timpul crizei de sănătate pandemică, opacitatea și comunicarea slabă între oficialii guvernamentali și mass-media au afectat atât accesul liber la informații, cât și credibilitatea mass-media. Guvernul român și autoritățile publice au întârziat sau chiar au blocat informațiile referitoare la echipamente medicale și alte cheltuieli care ar fi fost de natură să controleze efectele covid-19.

În timpul stării de urgență, guvernul a implementat o politică controversată de interzicere a diverselor platforme online sub pretextul că promovează știri false și teorii conspirative, dar, de fapt, decizia a dat mai multă greutate și notorietate acestor platforme. În plus, autoritățile au alocat un fond de 40 de milioane de euro pentru promovarea unor așa-zise campanii de informare a publicului – ceea ce a atras numeroase critici, guvernul român omițând transparența și definirea criteriilor calitative pentru alocarea ajutorului. În mod paradoxal, au protejat anumite canale mass-media bine cunoscute pentru derapajele lor etice și au promovat autocenzura în redacții.

Citiți și:
Bani cu nemiluita pentru site-urile care au promovat campania guvernului în pandemie. Site-urile corporatiste au luat sute de mii de euro
Botniță pentru oameni și informații: Informațiile neagreate de sistem sunt etichetate «teoria conspirației», «fake news» și sunt cenzurate (I)

yogaesoteric
4 februarie 2022