Apocalipsa lui Ioan, partea a II-a

IV

1. După toate aceste lucruri, m-am uitat şi am văzut că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintâi pe care-l auzisem, răsunător ca sunetul unei trâmbiţe şi care până atunci vorbea cu mine, mi-a zis: “Suie-te aici şi-ţi voi arăta mai departe ce are să se întâmple după aceste lucruri!”
2. Numaidecât după aceea am fost răpit în Duh. Şi iată că am văzut că în cer era pus un scaun de domnie şi pe scaunul acesta de domnie şedea Cineva.
3. Cel ce şedea pe el era extraordinar de luminos şi strălucitor şi parcă avea înfăţişarea unei pietre de iaspis şi de sardiu; şi scaunul (LĂCAŞUL) său de domnie era înconjurat de jur împrejur cu un curcubeu mare de lumină ce se asemăna cu o piatră de smarald la vedere.
4. Împrejurul scaunului Său de domnie se aflau alte douăzeci şi patru de scaune mai mici de domnie; şi pe aceste scaune de domnie stăteau douăzeci şi patru de bătrâni, îmbrăcaţi toţi în haine albe intens strălucitoare; iar pe capete aveau fiecare cununi de aur.
5. Din scaunul cel mare de domnie ieşeau ca un fel de fulgere şi se auzeau glasuri şi tunete.
Înaintea scaunului de domnie se aflau şapte sfere mari de lumină care parcă ardeau precum şapte lămpi de foc şi care sunt cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu.
6. În faţa scaunului de domnie se afla un fel de mare sticlă, asemenea cu cristalul. În mijlocul scaunului de domnie şi chiar împrejurul scaunului de domnie stau patru făpturi luminoase vii, pline parcă cu ochi luminoşi pe dinainte şi pe dinapoi.
7. Cea dintâi făptură vie seamănă cu un leu; a doua seamănă cu un viţel; a treia are faţa precum aceea a unui om; şi a patra seamănă cu un vulture care zboară.
8. Fiecare din aceste patru făpturi vii avea câte şase aripi şi erau pline cu ochi luminoşi de jur împrejur şi pe dinlăuntru. Tot timpul cât le-am privit simţeam că ele transmit o stare divină care mă făcea să intuiesc că ele spun fără încetare: “Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul nostru IISUS HRISTOS, Cel Atotputernic, care era, care este, care urmează să vină pe Pământ!”
9. Uneori, atunci când aceste făpturi divine vii aduceau slavă, cinste şi mulţumiri Celui Prea Înalt ce şedea pe scaunul de domnie şi care este viu în vecii vecilor,
10. cei douăzeci şi patru de bătrâni se aruncau smeriţi cu faţa în jos înaintea Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi se închinau cuprinşi de adoraţie Celui ce este viu în vecii vecilor, îşi aruncau cununile înaintea scaunului de domnie şi ziceau:
11. “Vrednic eşti Doamne IISUSE HRISTOASE, să primeşti de la noi slava şi cinstea căci, prin puterea Ta care vine de la DUMNEZEU, Tu ai făcut toate lucrurile pe care le ştim şi prin voia Ta ele stau mai departe în fiinţă, căci numai spre binele tuturora ele au fost făcute!”

V

1. Apoi am văzut în mâna dreaptă a lui IISUS HRISTOS, Cel care şedea pe scaunul de domnie, o carte, scrisă pe dinlăuntru şi pe dinafară, care era pecetluită cu şapte peceţi.
2. Şi am văzut apoi un înger foarte strălucitor şi puternic, care a strigat cu glas tare: “Cine este vrednic să poată să deschidă cartea şi pentru aceasta să-i rupă peceţile?”
3. Şi am văzut atunci că nu se găsea nimeni în cer, nici pe pământ, nici sub pământ care să poată deschide cartea, nici să se uite în ea.
4. Şi am plâns mult, pentru că nimeni nu fusese vrednic să deschidă cartea şi să se uite în ea.
5. Şi unul dintre bătrâni mi-a zis: “Nu plânge: Iată că Leul lui DUMNEZEU din seminţia lui Iuda, Rădăcina lui David, a biruit toate încercările ca să fie vrednic să deschidă cartea, rupând toate cele şapte peceţi ale ei.
6. Şi în mijloc, între scaunul de domnie şi cele patru făpturi vii, şi între bătrâni, am văzut stând în picioare o strălucitoare făptură divină ca un Miel. Părea înjunghiat şi din El parcă ţâşneau raze de lumină ca nişte coarne şi avea şapte ochi strălucitori de lumină, care sunt cele şapte duhuri de lumină divină ale lui Dumnezeu care sunt permanent prezente şi trimise în tot pământul.
7. El a venit şi a luat cartea din mâna dreaptă a lui IISUS HRISTOS, Cel ce şedea pe scaunul de domnie.
8. Când această făptură luminoasă asemănătoare cu un Miel a luat cartea, cele patru făpturi strălucitoare, vii şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat la pământ înaintea Mielului şi, luând fiecare în mână câte o alăută şi potire de aur, pline cu tămâie fumegândă, le-au oferit Mielului împreună cu rugăciunile tuturor sfinţilor.
9. Şi toţi cântau o cântare nouă şi ziceau: “Vrednic eşti tu între noi toţi să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci, acceptând sacrificiul pentru marea Ta dragoste de oameni, ai fost junghiat şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, mulţi oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10. Printre aceştia, în cazul celor aleşi, ai făcut din ei suflete apte să intre în împărăţia Tatălui Ceresc şi preoţi buni pentru Dumnezeul nostru care, cu puterea dată de la DUMNEZEU, vor împărăţi pe pământ!”
11. M-am uitat apoi şi atât împrejurul scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS cât şi în jurul făpturilor luminoase vii şi în jurul bătrânilor am auzit glasul pur şi cristalin al multor îngeri. Numărul lor era de zece mii de ori zece mii şi alte mii de mii.
12. Ei ziceau în cor, cu glas tare: “Vrednic este Mielul care, acceptând să se sacrifice pentru oameni, a fost apoi junghiat, să primească de la DUMNEZEU puterea, bogăţia, înţelepciunea, tăria, cinstea, slava şi lauda!”
13. Şi atunci, pe multe din făpturile lui DUMNEZEU, care sunt în cer, pe pământ, sub pământ, pe mare şi pe toate care se aflau în aceste locuri, le-am auzit zicând: “A Celui ce şade acum pe scaunul de domnie şi care este Mielul ce s-a sacrificat să fie lauda, adoraţia, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!”
14. Iar cele patru făpturi de lumină, vii ziceau atunci: “Amin!”
Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni s-au aruncat cuprinşi de adoraţie cu faţa în jos şi s-au închinat lui IISUS HRISTOS, Cel ce este viu în vecii vecilor!

VI

1. Atunci când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat şi am auzit pe una din cele patru făpturi de lumină vii zicând cu un glas ca de tunet: “Vino şi vezi!”
2. M-am uitat atunci şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal alb. Cel ce sta călare pe el avea un arc; i s-a dat după aceea o cunună de lumină şi el a pornit de la început biruitor ca să biruiască pe toate cele care trebuiau biruite.
3. Când a rupt Mielul a doua pecete, am auzit a doua făptură de lumină, vie zicând: “Vino şi vezi!”
4. Şi s-a arătat în faţa mea un alt cal, dar acum era un cal roşu. Cel ce sta călare pe el a primit puterea să ia pacea de pe pământ, pentru ca oamenii să se junghie adeseori unii pe alţii şi de asemenea, i s-a dat o sabie mare.
5. Când a rupt Mielul pecetea a treia, am auzit pe a treia făptură de lumină, vie zicând: “Vino şi vezi!” M-am uitat, şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal negru. Cel ce sta călare pe el avea în mână o cumpănă (balanţă).
6. Şi din mijlocul celor patru făpturi de lumină, vii, am auzit un glas puternic care zicea: “O măsură de grâu va fi dată în schimb pentru un leu (greceşte: dinar). Trei măsuri de orz vor fi date în schimb pentru un leu! Dar să nu vatămi undelemnul şi vinul!”
7. Când a rupt Mielul pecetea a patra, am auzit glasul făpturii a patra zicând: “Vino şi vezi!”
8. M-am uitat şi iată că s-a arătat în faţa mea un cal gălbui. Cel ce sta călare pe el se numea Moartea şi împreună cu el venea imediat lângă el Locuinţa morţilor. Li s-a dat apoi acestora putere peste a patra parte a pământului ca să ucidă cu sabia, cu foamete, cu molimă şi cu ajutorul fiarelor pământului.
9. Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub un altar sufletele martirilor şi ale celor ce fuseseră junghiaţi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturisirii lor drepte pe care o făcuseră.
10. Unii dintre ei strigau cu glas tare şi ziceau: “Până când, Stăpâne, Tu, care eşti sfânt şi adevărat, zăboveşti să judeci şi să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?”
11. Am văzut apoi cum fiecăruia dintre ei i s-a dat o haină albă, strălucitoare şi li s-a spus să se mai odihnească puţină vreme până se va împlini numărul tuturor tovarăşilor lor de slujbă şi al fraţilor lor care, ca martiri, aveau să fie omorâţi ca şi ei.
12. Când a rupt Mielul pecetea a şasea, m-am uitat şi iată că am văzut că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut atunci negru ca un sac de păr, iar luna s-a făcut toată roşie întocmai ca sângele.
13. şi am văzut o stea care a căzut din cer pe pământ, aşa cum cade o smochină verde din pom, când el este scuturat de un vânt puternic.
14. Mare grozăvie a fost atunci când cerul s-a întunecat şi apoi parcă s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi imediat după zguduitura cumplită care a fost [când acea stea (ASTEROID GIGANT) a lovit în plin PĂMÂNTUL n.t.] toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor [în urma cataclismului de atunci n.t.].
15. Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns atunci cuprinşi de o groază mare în peşteri şi în adăposturile ce se află în stâncile munţilor.
16. Şi, înnebuniţi de disperare ziceau munţilor şi stâncilor: “Cădeţi peste noi şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului;
17. căci iată a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi acum cine mai poate sta semeţ în picioare?”

VII

1. După aceea m-am uitat pe Pământ şi am văzut patru îngeri de lumină, care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale pământului ca să nu mai sufle nici un vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac.
2. Şi am văzut apoi un alt înger de lumină, care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea cu el pecetea lui Dumnezeu celui viu. El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri de lumină cărora la fusese dat să vatăme pământul şi marea,
3. zicând: “Nu vătămaţi, nici marea, nici copacii, până când nu vom pune pecetea de lumină dumnezeiască pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” [AJNA CHAKRA care va fi atunci complet activată la cei care merită (ALEŞII) prin graţia lui DUMNEZEU n.t.].
4. Şi am auzit atunci numărul celor ce au fost după aceea pecetluiţi de îngeri: o sută patruzeci şi patru de mii, din toate seminţiile pămîntului, printre care se aflau şi unii dintre fii lui Israel.
5. Din seminţia lui Iuda douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;
6. din seminţia lui Aşer, douăsprezece mii; din seminşia lui Naftali, douăsprezece mii; din seminţia lui Manase douăsprezece mii;
7. din seminţia lui Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia lui Isahar, douăsprezece mii;
8. din seminţia lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.
9. După aceea m-am uitat, şi iată că am văzut că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi din orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS care era Mielul, îmbrăcaţi în haine strălucitoare albe şi ţinând ramuri de finic în mâini;
10. şi strigau cu toţii în cor cu glas tare şi ziceau: “Mântuirea ne-a fost oferită de la DUMNEZEU de către Domnul nostru IISUS HRISTOS Cel care şade pe scaunul de domnie şi care este Mielul care s-a sacrificat pentru oameni!”
11. Şi atunci toţi îngerii de lumină care stăteau împrejurul scaunului strălucitor de domnie al lui IISUS HRISTOS, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii, s-au aruncat cu adoraţie cu feţele în jos în faţa scaunului stălucitor de domnie al Mielului şi s-au închinat lui IISUS HRISTOS,
12. şi au zis: “Amin.”, “A Domnului nostru, IISUS HRISTOS şi a lui DUMNEZEU să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”
13. Şi unul dintre cei 24 de bătrâni a luat atunci cuvântul şi mi-a zis: “Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe strălucitoare, ştii tu oare cine sunt? Şi de unde au venit?”
14. “Doamne”, i-am răspuns eu, “Tu ştii”. Şi atunci el mi-a zis: “Aceştia vin din depăşirea încercării cu necazul cel mare; ei toţi şi-au spălat cu spiritul lui DUMNEZEU hainele şi apoi le-au albit cu ajutorul sîngelui Mielului care s-a sacrificat în marea sa dragoste de oameni.
15. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui IISUS HRISTOS, şi-I slujesc zi şi noapte în Templul Lui. IISUS HRISTOS, Cel ce şade acum pe scaunul de domnie, şi-a întins peste ei toţi cortul Lui.
16. Acestora pe care îi vezi aici nu le va mai fi niciodată foame, nu le va mai fi nicicând sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arşiţă.
17. Căci Mielul nostru IISUS HRISTOS, care stă acum în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor şi îi va duce la izvoarele paradisiace ale apelor vieţii şi, prin iubirea sa nesfârşită, Dumnezeu va şterge orice lacrimă de suferinţă din ochii lor.”

Continuare