Arma fără cartuș

Doi dintre cei zece membri ai clubului reunit săptămâna trecută la summitul OCS de la Bișkek veneau direct din teatre de război. Organizația de Cooperare de la Shanghai adună nucleul greu al BRICS (Xi Jinping, Vladimir Putin, Narendra Modi) laolaltă cu Iranul și cu vecinii din Asia Centrală, și se recomandă drept alternativă la ordinea condusă de hegemonul american. Adică exact ordinea care pune umărul, cu intensitate diferită, la cele două războaie din Iran și Ucraina.

Președintele Masoud Pezeshkian a venit acolo pentru prima dată de când americanii și israelienii au început, la sfârșitul iernii, să bombardeze Iranul, iar Ali Khamenei a fost ucis. Teheranul a închis strâmtoarea Ormuz, americanii au blocat porturile iraniene, iar luna trecută Washingtonul a deschis o campanie de sancțiuni botezată „Proscrisul economic” și îndreptată împotriva oricui mai face comerț cu Iranul. Cum nouă zecimi din petrolul iranian pleacă spre China, destinatarul avertismentului nu are nevoie de explicații. Președintele iranian i-a spus premierului indian Modi că americanii sunt interesați de „continuarea războiului”, apoi s-a făcut fotografia de grup.

Chiar dacă arată complet diferit, cele două războaie se poartă cu aceeași armă. Ea nu cere vot în Congres și nu apare în niciun buget al Pentagonului. Cea mai eficientă armă americană din ultimul sfert de secol omoară fără cartuș. Se numește accesul la decontarea în dolari.

Acum vreo doisprezece ani, francezii de la BNP Paribas le-au plătit americanilor aproape nouă miliarde de dolari pe motiv că banca finanțase operațiuni cu Sudanul, Iranul și Cuba. Tranzacțiile erau legale în Franța și treceau prin New York dintr-un singur motiv – moneda în care fuseseră făcute. Pedeapsa a inclus interdicția temporară de a mai deconta în dolari, adică sentința capitală pentru o bancă.

Rechizitoriul cel mai dur poartă antetul Trezoreriei americane. În raportul de sancțiuni publicat acum cinci ani, sub democrata Janet Yellenscrie, scrie negru pe alb că „adversarii americani și unii aliați își reduc deja folosirea dolarului american și expunerea la sistemul financiar american”. Washingtonul și-a scris singur actul de acuzare și l-a pus la sertar.

Dolarul rămâne instalația prin care curge comerțul lumii, iar proprietarul poate închide robinetul din birou, fără să miște un soldat. Cele aproape opt sute de baze americane din vreo 80 de țări sunt paznicii de la stația de pompare. Iar în ultimii douăzeci de ani, cei care nu vor să depindă de robinet, în principal Rusia, China și Iranul, sapă o conductă paralelă.

Coerciția explică jumătate din motiv. Refuzul americanilor de a împărți volanul explică restul. Ultima redistribuire adevărată de voturi la Fondul Monetar datează din 2010, iar economiile emergente produc trei cincimi din economia lumii și au doar două cincimi din voturi. Un club care închide robinetul și refuză să le dea chei de acces membrilor își fabrică singur concurența.

Aici se termină partea în care tabăra Sudului Global este îndreptățită să găsească o alternativă. Urmează partea mai dificilă: cum o fac?

Cele două organizații ale ei, OCS și BRICS, se confundă des, deși una are manevre militare comune și nicio bancă, iar cealaltă are bancă și nicio armată. Blocul cu armată nu are bancă, blocul cu bancă nu are armată, iar conducta are exact debitul pe care îl permite această împărțire. După douăzeci de ani de efort, yuanul stă la 2% din rezervele valutare ale lumii, acolo unde dolarul acoperă 57%.

India, al doilea ca greutate în clubul de „indisciplinați”, nu vrea conducta paralelă. Ministrul de Externe al lui Modi a spus limpede că New Delhi nu a susținut niciodată dedolarizarea. Nici Beijingul nu se grăbește, fiindcă Xi are deja bănci pe care le comandă singur, iar una multilaterală ar însemna să împartă volanul cu ceilalți nouă. Donald Trump a promis tarife de sută la sută statelor BRICS care s-ar atinge de dolar, iar Kremlinul a dezmințit în aceeași săptămână orice plan de monedă comună. De altfel, Egiptul și Pakistanul trăiesc din tranșele Fondului Monetar, iar un stat aflat pe perfuzie nu votează niciodată împotriva farmaciei.

Până și conducta paralelă trece printr-o stație de pompare americană. Când Washingtonul a strâns șurubul sancțiunilor secundare, băncile chinezești au început să întoarcă plățile venite din Rusia, iar Dmitri Peskov se plângea public de „presiunea fără precedent” asupra Chinei. Anul trecut, schimburile dintre cele două țări au scăzut cu aproape șapte la sută, prima scădere anuală în cinci ani, potrivit datelor vămii chineze.

Din păcate pentru regimul de la Teheran, președintele Pezeshkian a plecat de la Bișkek cu declarații de solidaritate și o fotografie, fără o rachetă, fără un credit, fără o navă care să spargă blocada.

Limita cea mai serioasă pusă până acum robinetului american a venit tot de la Washington. La finele lunii februarie, Curtea Supremă a Statelor Unite a invalidat tarifele impuse prin legea puterilor de urgență, inclusiv suprataxa pentru petrolul rusesc. Douăzeci de ani de summituri ale OCS au contat mai puțin decât o hotărâre semnată de câțiva judecători americani. De subliniat că decizia Curții Supreme a venit pe 20 februarie, iar bombardamentele americane și israeliene asupra Iranului au început pe 28. Opt zile. În acest scurt interval, o instanță americană i-a luat președintelui arma economică, dar nu și posibilitatea de a bombarda Teheranul.

Conducta paralelă se sapă mai departe, încet, cu târnăcopul, însă robinetul de la conducta principală rămâne în mâna lui Trump. Lumea multipolară va începe cu adevărat în ziua în care închiderea robinetului american nu va mai lăsa pe nimeni fără apă.

Citiți și:
Sfârșitul monopolului american în Golf
După invazie: cine a pus mâna, de fapt, pe petrolul irakian?

yogaesoteric
10 septembrie 2026