Arma supremă de distrugere în masă: controlul vremii

Tehnicile de modificare a mediului (ENMOD) pentru utilizare militară constituie în contextul prezent arma supremă de distrugere în masă.
Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte oficial capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru scopuri militare, spune că se alătură eforturilor de a studia impactul încălzirii globale. În studiul pe care l-a efectuat, niciun cuvânt nu este menţionat cu privire la programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gakona, Alaska, administrat în comun de Forţa Aeriană americană şi Marina americană.

Un fapt despre care nu se vorbeşte în dezbaterile privind schimbările climei la nivel global este cel al modificării condiţiilor meteorologice, prin apelul la o nouă generaţie de arme electromagnetice sofisticate. Atât Rusia, cât şi SUA au dezvoltat capacităţi de manipulare a climei în scopuri militare.

Modificarea intemperiilor, potrivit documentului AF 2025 al Forţei Aeriene americane „oferă luptătorului în război o gamă largă de posibile opţiuni de a învinge sau constrânge capacităţile unui adversar, acestea mergând până la declanşarea inundaţiilor, a uraganelor, secetelor şi cutremurelor”.

Modificarea condiţiilor meteorologice va deveni o parte din securitatea internaţională şi ar putea fi realizată în mod unilateral. Ar putea avea aplicaţii ofensive şi defensive şi ar putea fi folosită chiar şi în scopuri de descurajare. Abilitatea de a genera precipitaţii, ceaţă şi furtuni pe Pământ sau de a modifica vremea și producţia vremii artificiale sunt toate „o parte dintr-un set integrat de tehnologii militare”.

Tehnicile de modificare a vremii au fost aplicate de către armata americană de peste jumătate de secol. Matematicianul american John von Neumann, în colaborare cu Departamentul de Apărare american, şi-a început cercetarea privind modificarea condiţiilor meteorologice la sfârşitul anilor 40, în punctul culminant al Războiului Rece şi a prevăzut „forme de luptă de război care sunt de neimaginat”.

În timpul războiului din Vietnam, tehnici de creare de nori au fost folosite, începând cu 1967, sub numele de Proiectul Popeye, al cărui obiectiv era să prelungească sezonul musonului şi să blocheze rutele de aprovizionare ale inamicului de-a lungul drumului Ho Chi Minh.

Armata SUA a dezvoltat capacităţi avansate care, atunci când sunt activate, modifică selectiv tipare de condiţii meteorologice. Tehnologia, care este perfectată în cadrul Programului de Cercetare Aurorală Activă de Înaltă Frecvenţă (HAARP), este o anexă a Iniţiativei de Apărare Strategică Star Wars. Dintr-un punct de vedere militar, HAARP este o armă de distrugere în masă, acţionând din afara atmosferei şi fiind capabilă să destabilizeze sistemele agricole şi ecologice din jurul lumii.

Există şi o Convenţie în ceea ce priveşte interzicerea utilizării militare sau în orice alt mod ostil a tehnicilor de modificare a mediului care spune că: „Termenul se referă la orice altă tehnică pentru schimbarea, prin manipularea deliberată a proceselor naturale, a dinamicii, compoziţiei sau structurii Pământului, inclusiv a biosferei sale, a litosferei, hidrosferei şi atmosferei sau a spaţiului cosmic”.

Armamentul meteorologic este arma supremă de distrugere în masă, cu potenţialul de a destabiliza ecosistemul inamicului, distrugerea agriculturii sale, dezactivarea reţelelor de comunicare. Cu alte cuvinte, tehnicile ENMOD pot afecta o întreagă economie naţională, pot sărăci milioane de oameni şi pot „ucide o naţiune” fără ajutorul trupelor şi armamentului militar. Prin acest articol, profesorul Michel Chossudovsky doreşte reluarea dezbaterii privind pericolele armamentului de război meteorologic şi speră că va contribui la lărgirea obiectivului păcii mondiale care necesită „dezarmarea” neobosită a aparatului militar SUA-NATO.

Războiul meteorologic

Expansiunea semnificativă în ceea ce priveşte arsenalul de război meteorologic al Americii, care reprezintă o prioritate pentru Departamentul de Apărare, nu este un subiect nici de dezbătut şi nici de discutat. În timp ce ecologiştii dau vina pe administraţia Bush, pentru că nu a semnat protocolul Kyoto, problema „războiului meteorologic”, în special manipularea tiparelor vremii pentru uz militar, nu este niciodată menţionată.

Forţa Aeriană americană are capacitatea de a manipula clima fie în scopuri de testare, fie pentru simpla utilizare a informaţiilor militare. Aceste capacităţi se extind până la declanşarea inundaţiilor, uraganelor, secetelor şi cutremurelor. În ultimii ani, cantităţi masive de bani au fost alocate de către Departamentul de Apărare american pentru dezvoltarea şi perfecţionarea în continuare a acestor abilităţi. Nu trebuie să mai spunem faptul că acest subiect este un tabu ştiinţific. Posibilitatea manipulării mediului sau a condiţiilor meteorologice, ca parte dintr-o agendă militară, nu este considerată niciodată relevantă. Analiştii militari sunt muţi în ceea ce priveşte acest subiect. Meteorologii nu investighează problema, iar ecologiştii sunt prea captivaţi de problema încălzirii globale şi a protocolului Kyoto.

Ironic, Pentagonul, în timp ce recunoaşte capacitatea sa de a modifica vremea Pământului pentru utilizare militară, s-a alăturat consensului încălzirii globale. Într-un studiu major, Pentagonul a analizat în detaliu implicaţiile diferitelor scenarii de încălzire globală.

Documentul Pentagonului constituie o muşamalizare convenabilă. Niciun cuvânt nu este menţionat în ceea ce priveşte programul său principal de război meteorologic: HAARP, ce are baza în Gakona, Alaska, administrat în comun de Forţa Aeriană americană şi Marina americană.

Există mai multe explicaţii principale privind vremea şi schimbările climatice, însă niciuna dintre acestea nu explică complet evenimentele foarte neobişnuite şi complet haotice ale vremii, fără să mai menţionăm de „costurile umane” şi devastările produse, care au dus la destabilizarea unui sistem ecologic şi agricol. Aceste explicaţii nu s-au referit niciodată la problema manipulării climei pentru uz militar.

HAARP

Programul HAARP a fost înfiinţat în 1992. Acesta este o parte dintr-o nouă generaţie de armament sofisticat. HAARP constituie un sistem de antene puternice capabile să creeze „modificări controlate locale ale ionosferei” (stratul superior al atmosferei).
Nicholas Begich, implicat activ în campania publică împotriva HAARP descrie
programul ca fiind: „O tehnologie superputernică cu unde radio care influenţează zone ale ionosferei prin concentrarea unui fascicul şi prin încălzirea acelor zone. Undele electromagnetice ajung din nou pe Pământ, afectând absolut orice formă de viaţă”.

Un cercetător renumit, doctorul Rosalie Bertell, descrie HAARP ca pe „un încălzitor gigantic care poate cauza perturbări majore în ionosferă, creând nu doar găuri, ci incizii lungi în stratul protector care ajută planeta să nu fie bombardată de radiaţii”.

Potrivit lui Richard Williams, un fizician şi consultant al laboratorului David Samoff din Princeton, HAARP constituie „un act iresponsabil de vandalism global”. Atât el, cât şi ceilalţi oameni de ştiinţă se tem de o a doua etapă secretă în care HAARP ar „lansa mult mai multă energie în ionosferă. Acest lucru ar putea produce o perturbare severă a atmosferei superioare ce poate produce efecte care să se răspândească rapid în jurul globului, pe o perioadă de mai mulţi ani”.

HAARP a fost prezentat opiniei publice ca un program de cercetare ştiinţifică şi academică. Totuşi, documentele militare americane par să sugereze faptul că principalul obiectiv este acela de „a exploata ionosfera pentru scopuri ale Departamentului de Apărare”. HAARP are abilitatea de a declanşa întreruperi de curent şi de a perturba sistemul de energie electrică a unor regiuni întregi.

O analiză a declaraţiilor emise de Forţa Aeriană americană indică ceva de neconceput: manipularea muşamalizată a tiparelor meteorologice, sistemelor de comunicare şi a energiei electrice ca o armă de război global, pusă în slujba ideii de dominaţie a unor regiuni ale lumi.

Războiul meteorologic şi prosperitatea corporatistă

HAARP a început să fie operaţional încă de la începutul anilor 90. Sistemele sale de antene de la Gakona, Alaska, s-au bazat iniţial pe o tehnologie brevetată de compania Advanced Power Technologies (APTI), o filială a Corporaţiei atlantice Richfield (ARCO).

Prima fază a Instrumentului de Cercetare Ionosferic (IRI) HAARP a fost încheiată de către APTI. Sistemul IRI al antenelor a fost prima dată instalat în 1992 de către o filială a Sistemelor Aerospaţiale britanice (BAES) folosind brevetul APTI. Antenele radiază în  atmosfera spaţială folosind un set de transmiţătoare wireless de înaltă frecvenţă. În 1994, ARCO a vândut filiala APTI, inclusiv brevetele şi  contractul de construire a celei de-a doua etape către E-Systems, o companie militară secretă de înaltă tehnologie, cu legături în CIA. E-Systems este specializată în producţia de echipament electronic de război, navigaţie şi maşini de recunoaştere, inclusiv „dispozitive de spionaj extrem de sofisticate”. „Compania a realizat proiecte militare precum Planul Apocalipsei (sistemul care permite preşedintelui Americii să gestioneze un război nuclear) şi Operaţiunea Desert Storm”. Prin achiziţionarea filialei APTI, E-Systems a obţinut tehnologia strategică de război meteorologic şi drepturile de brevet. Nu e surprinzător faptul că brevetul a fost obţinut în urma unui ordin guvernamental secret. În mai puţin de un an de zile după ce E-Systems a intrat în posesia tehnologiei, compania a fost cumpărată de către Raytheon, cel de-al patrulea cel mai mare contractant militar american.
Prin această achiziţie, Raytheon a devenit cea mai mare firmă de „apărare electronica” din lume. Între timp, ARCO, care a vândut APTI către E-Systems, a fost la rândul ei cumpărată de către consorţiul petrolier BP-Amoco, devenind astfel cea mai mare companie petrolieră din lume.

„Fiind proprietarul vremii”

Bernard Eastlund a descris într-un interviu din 1997 această zonă de antene ca fiind „cel mai mare încălzitor ionosferic construit vreodată”. Totuşi, sistemul de 48 de antene, deşi operaţionale, nu era suficient de puternic pentru „a fructifica ideile din brevetele sale”. „Acesta este un dispozitiv foarte puternic, mai ales dacă reuşesc să îl aducă în etapa extinsă”. Această „etapă finală extinsă” vizualizată de Eastlund în 1997, care ar furniza o capacitate maximă de a manipula vremea, a fost acum atinsă. În timpul administraţiei Bush, principalul partener al lui Raytheon a fost BAES, care a fost implicat în instalarea iniţială a antenelor în acea zonă, la începutul anilor 90. Contractul de milioane de dolari a fost semnat cu aproximativ două luni înainte de invazia anglo-americană a Irakului. Folosind tehnologia Raytheon, BAES a reuşit să dezvolte IRI la capacităţile sale maxime.

Războiul meteorologic împotriva „statelor dictatoriale”

Întâmplările meteorologice neobişnuite din SUA şi din Europa Occidentală au fost intens documentate. Totuşi, ceea ce mass-media nu a subliniat este acel număr de schimbări climatic dramatice şi neobişnuite care s-au produs în ultimii ani în ţări care sunt identificate ca posibile ţinte ale puterilor occidentale.

De exemplu, tiparele meteorologice din Coreea de Nord au fost marcate încă de la mijlocul anilor 90 printr-o succesiune de secete, urmate de inundaţii. Rezultatul a fost distrugerea unui întreg sistem agricol. În Cuba, tiparul este similar cu cel observat în Coreea de Nord. În Irak, Iran şi Siria, o secetă devastatoare s-a produs în 1999. În Afganistan, o secetă de patru ani, din perioada precedentă invaziei americane din 2001, a generat distrugerea unei economii bazate pe producătorii agricoli, care a dus la o foamete larg răspândită.

Deşi nu există nicio dovadă cum că aceste întâmplări meteorologice sunt rezultatul unui armament climatic, Laboratoarele Geofizice Phillips, care sunt partenere în proiectul HAARP, predau un curs pentru personalul militar de la Baza Aeriană Hanscom din Maryland numit „Tehnici de modificare a condiţiilor meteorologice”. Cursul subliniază declanşarea furtunilor, uraganelor etc. pentru uz militar.

Manipularea vremii este prin excelenţă o armă preventivă. Aceasta poate fi direcţionată împotriva ţărilor inamice sau chiar a „naţiunilor prietenoase”, fără ca acestea să-şi dea seama. Războiul meteorologic constituie o formă ascunsă a unui război preventiv. Manipularea climei poate fi folosită pentru a destabiliza economia, agricultura şi ecosistemul unui inamic (de exemplu Coreea de Nord sau Cuba).

Mai trebuie subliniat faptul că aceste tehnici pot provoca haos pe pieţele financiare şi de mărfuri şi pot fi folosite ca un instrument „de comerţ interior” în vederea unor câștiguri financiare. Manipularea meteorologică are abilitatea de a destabiliza instituţiile unei ţări. În acelaşi timp, tulburările în agricultură creează o dependenţă
mai mare faţă de ajutorul alimentar şi de importurile de cereale din alte ţări mai „norocoase”.

Washingtonul, ca parte a revizuirii poziţiei sale nucleare, a ameninţat mai multe ţări, inclusiv China şi Rusia, cu lovituri nucleare preventive. Se poate presupune faptul că aceeaşi ameninţare există şi în cazul statelor dictatoriale în ceea ce priveşte folosirea tehnicilor de modificare meteorologică.

Deşi nu există nicio dovadă a utilizării armamentului meteorologic împotriva statelor dictatoriale, liniile directoare ale politicii privind „tehnicile de manipulare a vremii” au fost deja stabilite şi tehnologia este operaţională la nivel înalt.

Sursa: financiarul.ro

Citiţi şi:
Vremea – o armă redutabilă
Generalul Emil Străinu dezvăluie: «Peste România a căzut zăpadă a cărei structură a fost modificată electronic!»
Armele electromagnetice pun în pericol existenţa civilizaţiei umane şi a planetei Pământ

yogaesoteric
3 august 2015