Aspecte ezoterice definitorii referitoare la noțiunea punct de vedere (I)

de profesor de yoga Gregorian Bivolaru

Punctul de vedere este un mod specific şi totodată personal în care realitatea (atât cea exterioară, apropiată sau îndepărtată, cât şi cea interioară) se oglindeşte în universul lăuntric al unei ființe umane, fiind apoi într-un anume mod filtrată şi, ca să spunem aşa, ,,colorată”, în strânsă legătură cu anumiți factori caracteristici, ce sunt personali.

Punctul specific de vedere face să apară şi să se mențină ceea ce s-ar putea numi perspectiva sau, altfel spus, viziunea personală a unei ființe umane asupra realității. Perspectiva personală asupra realității, asupra lumii, sau, altfel spus, punctul de vedere predominant reprezintă ceea ce, dincolo de aparențe, este ansamblul schemelor constitutive al unui mod distinct, personal, de a privi realitatea şi de a o oglindi, fără ca aceasta să prezinte abstracția, coerenţa şi caracterul explicit al unui sistem filosofic. Este însă esenţial să subliniem că, atunci când este privită din perspectivă inițiatică, ezoterică, această complexă oglindire a realității generează apoi fulgerător anumite procese de rezonanță ocultă care atrag într-un flux neîntrerupt energii subtile corespondente ce provin din Macrocosmos şi toate acestea se acumulează în aura noastră.

Această expresie, respectiv „punct de vedere”, este adeseori utilizată mai ales de către artişti şi scriitori. Punctul de vedere al unei fiinţe umane sau, altfel spus, perspectiva personală asupra realităţii, asupra lumii, face să apară şi să persiste o anumită concepţie generală care, aşa cum am arătat anterior, nu prezintă caracterul abstract al unei filosofii şi nici nu implică, într-un mod imediat, funcția practică a unei ideologii.

Este fundamental să reţinem că, inclusiv atunci când nu se ştie teoretic nimic despre existența punctului de vedere, cu toate acestea, fiecare fiinţă umană are şi manifestă apoi într-o manieră inconştientă punctul ei de vedere, ce o definește.

Chiar şi animalele, şi ne referim aici inclusiv la animalele ce sunt înzestrate cu unele forme definitorii de inteligenţă, cum ar fi, spre exemplu, delfinii, elefanții, câinii, pisicile, caii, dar şi unele păsări, cum ar fi, spre exemplu, ciorile şi porumbeii, sunt caracterizate de un punct de vedere ce este dominant.

Perspectiva definitorie proprie asupra realității, asupra lumii, asupra Macrocosmosului sau, altfel spus, punctul personal de vedere desemnează, atunci când este considerat într-un sens mai larg, modul specific în care sunt receptate, oglindite şi structurate toate informațiile ce ne sunt accesibile şi care se referă inclusiv la ambianța vizibilă. Toate acestea se realizează, ca să spunem aşa, atât printr-o sui generis receptare lăuntrică şi plurivalentă tratare centrală, cât şi printr-o interpretare proprie a tuturor aspectelor senzoriale care ne sunt accesibile nouă, ce se realizează atât în lumina tuturor experiențelor anterioare acumulate, cât şi în lumina raporturilor complexe ce sunt generatoare de semnificație, de tâlc.

Punctul caracteristic de vedere sau, altfel spus, perspectiva personală face întotdeauna, fără excepție, să apară o anumită reflectare distinctă a lumii, a realității, a Universului Fizic în care trăim, prin intermediul conştiinţei. În felul acesta apare şi persistă un anumit mod ce este distinct, personal şi definitoriu de a vedea, de a recepta realitatea sau, altfel spus, se instalează o deprindere de a concepe tot şi toate cele ce survin în existenţa noastră de zi cu zi.

În acest sens expresia respectivă, ,,punct de vedere”, poate deveni într-o anumită măsură sinonimă cu formularea concepției de viață. Punctul personal de vedere determină o filtrare ce este proprie a impresiilor noastre, a informațiilor primite şi a oglindirilor pe care apoi fiecare dintre noi le acumulăm şi toate acestea generează modificări considerabile ale reflectării realităţii, ,,colorând-o”, ca să spunem aşa, într-un anume mod, în strânsă legătură cu ceea ce s-ar putea numi ,,filtrele personale” ce există în universul nostru lăuntric.

Spre exemplu, se poate spune că, de fiecare dată, atât stările de optimism, cât şi stările de pesimism sunt, de fapt, nişte manifestări evidente ale unui anumit punct de vedere ce a devenit predominant.

Datorită faptului că, în realitate, fiecare fiinţă umană prezintă sau, altfel spus, este caracterizată, chiar şi atunci când nu-şi dă seama de aceasta, de existenţa unui anumit punct de vedere, atât propria ei realitate lăuntrică, cât şi întreaga realitate înconjurătoare se oglindeşte într-un mod specific, ce este însă diferit de Microcosmosul fiinţei ei.

În cadrul jocului super gigantic al Creației şi Manifestării Dumnezeieşti, punctul personal de vedere al fiecărei fiinţe umane este uimitor de complex şi, datorită combinaţiilor lăuntrice extrem de bogate ce apar şi persistă, un astfel de punct de vedere este totdeauna unic. Iar aceasta îi oferă şi lui Dumnezeu ocazia să se bucure de toate acestea, mai ales atunci când punctul de vedere al anumitor fiinţe umane devine minunat, sublim şi dumnezeiesc.

Dincolo de aparențe, perspectiva noastră asupra realității este, într-un anume fel, deformată, modificată și, ca să spunem aşa, felurit ,,colorată”, chiar şi atunci când nu ne dăm seama de aceasta, în strânsă legătură cu filtrele specifice care ne caracterizează. Un exemplu semnificativ de filtru de acest fel sunt judecăţile prosteşti pe care deja mulți dintre noi le avem şi care într-un anume mod ne definesc. Toate acestea apar, persistă şi ne influenţează datorită existenţei unui anumit punct de vedere.

Din cauza punctului predominant de vedere ce ne caracterizează fără nicio excepție, fiecare fiinţă umană receptează într-un mod uimitor de nuanţat şi specific realitatea înconjurătoare apropiată sau îndepărtată și, totodată, este caracterizată de o perspectivă ce este unică. Acest aspect conferă o nebănuită unicitate ce caracterizează universul lăuntric al fiecărei fiinţe umane.

În strânsă legătură cu punctul ei de vedere, fiecare fiinţă umană exprimă o anumită opinie, ce este nuanțată sau manifestă un anumit sentiment evocator ori resimte, în strânsă legătură cu afinitățile specifice ce o definesc, o anumită emoție, o anumită stare, fie atunci când se află faţă în faţă cu o altă fiinţă umană, fie atunci când vede un obiect, fie atunci când se confruntă cu un fenomen ori atunci când experimentează într-un mod direct un anumit aspect al realităţii.

Ce reprezintă Adevărul Ultim Dumnezeiesc

Atingerea şi aprofundarea atentă, lucidă, entuziastă, perseverentă şi plină de dăruire către Dumnezeu a stării de înţelepciune face astfel cu putință ca punctul de vedere al înţeleptului să tindă apoi asimptotic şi chiar să se apropie, spre a deveni într-o anumită măsură tangent cu Punctul cel atotcuprinzător, misterios şi veşnic de vedere al lui Dumnezeu.

Este chiar esenţial pentru noi să ne dăm neîntârziat seama, dar mai ales este decisiv să simțim în cadrul anumitor trăiri sublime, privilegiate, prezenţa şi manifestarea neîncetată a Punctului de vedere cel etern al lui Dumnezeu, ce se oglindeşte într-un mod tainic în cadrul Creaţiei şi Manifestării Dumnezeieşti ce există în Macrocosmos.

Întotdeauna, fără nicio excepție, Punctul cel misterios şi veşnic de vedere al lui Dumnezeu este prezent în Întreaga Manifestare Macrocosmică şi este ceea ce se numeşte Adevărul Ultim Dumnezeiesc.

Îndemnul deja binecunoscut al lui Iisus: „Cunoaşteţi pe deplin Adevărul Ultim Dumnezeiesc, căci prin cunoaşterea Adevărului Ultim Dumnezeiesc vă veți elibera” ne revelează într-un mod implicit taina fundamentală a Adevărului Ultim Dumnezeiesc al lui Dumnezeu Tatăl.

Acest îndemn plin de înţelepciune dumnezeiască al lui Iisus face totodată o referire voalată la Punctul cel misterios, dar veşnic, de vedere al lui Dumnezeu Tatăl, ce este omniprezent în sfera super gigantică a Macrocosmosului.

Simbolul Unicului Absolut

Este totodată necesar şi important să ne dăm seama că expresia „punctul de vedere” conține în ea noţiunea tainică de punct focar, care, după cum ştiu cei inițiați, este simbolul Unicului Absolut sau, altfel spus, al Esenţei enigmatice a lui Dumnezeu Tatăl. Atunci când este considerat într-un sens figurat, punctul de vedere evidenţiază nǎstruşnicia uimitoare a fiecărui aspect al realității, a fiecărui aspect al materiei sau chiar a tuturor situaţiilor.

Punctul cel înţelept de vedere asupra realității pe care îl descoperă şi apoi îl aprofundează înţeleptul implică, printre altele, intuirea şi revelarea aspectelor ce sunt pline de inteligenţă dumnezeiască atât a fiinţelor, cât şi a lucrurilor care, cel mai adesea, scapă simțurilor trupeşti şi rațiunii comune ce ține doar de învelişul mental (manomaya kosha).

În perspectiva marelui filosof Platon, termenul „viziunea”, în limba greacă noesis, era considerat ca fiind forma supremă a cunoaşterii. Acest fel de cunoaştere ultimă este apreciată ca fiind net superioară cunoaşterii eminamente raţionale, discursive, dioanoia în limba greacă. Acest tip de viziune extraordinară implică totodată la Platon contemplarea extatică, sublimă, pură, înălţătoare a Ideilor eterne ale lui Dumnezeu.

Viziunea cea unificatoare, totală, întru Dumnezeu

Atunci când unele fiinţe umane reuşesc să se apropie într-un anume mod enigmatic, beatific, inefabil şi chiar izbutesc să se identifice într-un mod profund cu Punctul cel misterios şi veşnic de vedere al lui Dumnezeu Tatăl, apare în felul acesta în universul lor lăuntric o stare copleșitoare, extatică de iluminare dumnezeiască, ce este sublimă, evidentă şi inconfundabilă.

Fiecare stare înaltă, sublimă de iluminare dumnezeiască ce apare în anumite condiții și ulterior se estompează după o anumită perioadă de timp evidenţiază totodată că ființa umană respectivă a reuşit să intre şi apoi să se menţină într-o tainică stare de comuniune extatică, inefabilă, cu Viziunea cea veşnică, absolută şi misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl.

Atunci când anumite ființe umane privilegiate reuşesc să intre, iar apoi se mențin pentru o anumită perioadă de timp ceva mai lungă într-o inefabilă stare beatifică de comuniune cu Viziunea cea extatică şi misterioasă a lui Dumnezeu Tatăl, în ele se instalează şi apoi rămâne, chiar dacă într-o stare potențială, un punct focar de vedere ce este profund transformat. O astfel de trăire, cu totul extraordinară, extatică, le face să experimenteze ceea ce cei inițiați numesc o viziune dumnezeiască, beatifică, intuitivă. O astfel de viziune dumnezeiască, beatifică, intuitivă îi permite ființei umane să contemple, dar mai ales, să simtă într-un mod covârșitor, inefabil şi imediat Esența dumnezeiască cea veşnică.

Punctul personal de vedere al fiecărei ființe umane, chiar dacă este într-un anume mod o experiență complexă unică, face întotdeauna să apară ceea ce se poate numi o viziune, ce este într-un anume fel unică asupra lumii, asupra realității, asupra Macrocosmosului. Viziunea personală a fiecărei ființe umane asupra lumii, deşi este totdeauna unică şi uluitor de complexă, evidențiază totuşi, aşa cum de altfel am arătat, ansamblul schemelor personale constitutive referitoare la lumea înconjurătoare, referitoare la Universul Fizic, referitoare la întregul Macrocosmos pe care acea fiinţă umană deja şi le-a structurat, chiar şi atunci când toate acestea nu au pretenția de a prezenta coerenţa sau caracterul explicit al unui sistem filosofic bine structurat.

La celălalt pol, care este în mod evident absolut superior punctului personal de vedere, ce este totdeauna unic şi caracteristic fiecărei ființe umane, cei inițiați, dar şi marii înțelepți plasează ceea ce se numeşte Punctul cel dumnezeiesc de vedere al lui Dumnezeu asupra a tot şi toate cele ce există în Creaţia şi Manifestarea Dumnezeiască sau, altfel spus, Viziunea cea unificatoare, totală, întru Dumnezeu.

Atât cei inițiați, cât şi unii filosofi inspirați consideră că, la modul obişnuit vorbind, omul nu reuşeşte să cunoască într-un mod direct şi profund ființele, lucrurile şi toate cele pe care Dumnezeu le-a creat şi le-a manifestat în sfera super gigantică a Macrocosmosului. Cel mai adesea, un astfel de om nu este capabil să descopere sau să intuiască în totalitatea şi în complexitatea lor Legile Dumnezeieşti universale ce există încă de la începutul tuturor începuturilor în întreaga Creaţie Dumnezeiască.

Cel mai adesea, ființele umane ce se complac adeseori la nesfârşit în stări de ignoranță crasă nu cunosc decât ideile lor vagi, parţiale, superficiale, mult estompate, ba chiar considerabil distorsionate sau eronate, despre tot şi toate cele ce au fost create de Dumnezeu.

Unele ființe umane au anumite idei abracadabrante, tâmpe, despre Legile Dumnezeieşti sau îşi imaginează anapoda Legi Dumnezeieşti care, în realitate, nici nu există. În astfel de cazuri, punctul de vedere al unor astfel de fiinţe umane este elucubrant, halucinant, iar în unele situații punctul lor de vedere este bezmetic, ba chiar smintit.

Dat fiind faptul că Ideile esențiale Dumnezeieşti sau, altfel spus, Arhetipurile Dumnezeieşti primordiale a tot şi toate cele care există au fost concepute şi apoi emanate din Înţelepciunea veşnică şi absolută a lui Dumnezeu, deoarece doar Dumnezeu este în realitate Creatorul lor, a cunoaşte într-un mod suprem şi cu adevărat tot şi toate acestea presupune ca, în realitate, să reuşim să oglindim, inclusiv prin intermediul unor stări intense, frenetice, de aspirație constantă ce vizează revelarea Punctului absolut de vedere al lui Dumnezeu. De fapt, să avem acces atât la Intenţiile Dumnezeieşti, cât şi la Ideile Dumnezeieşti arhetipale ce există toate în înţelepciunea totală, atotcuprinzătoare şi eternă a lui Dumnezeu.

Atât obiectele, cât şi ființele ce există sau care au existat în trecutul deja foarte îndepărtat în afara noastră şi chiar trupurile făpturilor vii nu sunt în totalitatea lor oglindite într-o manieră empatică paranormală, completă, integrală, căci, cel mai adesea, reflectarea acestora se realizează într-un mod parţial şi superficial, prin intermediul ideilor vagi, confuze, ce apar în conştiinţa noastră. Ideile mai mult sau mai puțin imprecise, confuze, referitoare la feluritele trupuri, inclusiv acelea ale fiinţelor umane pe care le vedem, nu sunt apoi într-un mod instantaneu oglindite într-o manieră empatică, paranormală, inclusiv în suflet. Astfel de idei ce sunt eminamente personale nu apar în fiinţa noastră şi în conştiinţa noastră ca fiind Ideile eminamente absolute, arhetipale, ce sunt în realitatea lor tainică doar Ideile lui Dumnezeu.

Prin urmare, fiecare dintre noi, cei care ne complacem la nesfârşit într-o stare de ignoranță, de letargie, de mediocritate crasă, de superficialitate sau chiar de prostie, nu putem avea acces printr-o oglindire empatică eminamente paranormală, ce poate fi totală, la obiectele, fiinţele sau trupurile acestora, nici în ele însele, şi nici nu le putem reflecta, analogic vorbind, întocmai precum nişte perfecte oglinzi veneţiene în propriul nostru univers lăuntric.

În tainica lor realitate, toate acestea pot fi contemplate, pot fi oglindite într-un mod paranormal, supranatural, numai atunci când experimentăm cu adevărat o stare de iluminare dumnezeiască în felul ei extraordinară şi avem, în felul acesta, acces într-un mod direct şi nemijlocit la Conştiinţa omniprezentă şi omniscientă a lui Dumnezeu.

Dincolo de aparențe, cei mai mulți dintre noi, cei care ne complacem în stări de ignoranţă crasă, de letargie şi de superficialitate, cunoaştem într-un mod sumar, anemic şi adeseori pripit feluritele aspecte sau manifestări trupeşti proprii doar prin intermediul ideilor personale imprecise, mai mult sau mai puţin greşite, pe care ni le generǎm.

Noi, cei care ne complacem în starea crasă de ignoranţă şi de larvaritate, ne imaginăm doar că reuşim să cunoaştem toate aspectele şi manifestările trupeşti doar prin intermediul ideilor proprii pe care le proiectăm, referitoare la ele. Dincolo de această stare de somnolenţă, de letargie lăuntrică în care ne cantonăm, toate acestea ni se revelează aşa cum sunt în realitate abia atunci când ne „scufundăm”, ca să spunem aşa, într-un mod inefabil, supranatural, în Conştiinţa absolută, cea misterioasă şi atotcuprinzătoare, a lui Dumnezeu.

Dincolo de această stare extraordinară, supranaturală, despre care am vorbit, noi, cei care ne complacem în stări de ignoranță crasă şi de mediocritate, nu avem acces decât la ideile ce se referă la toate acele manifestări. Cel mai adesea doar prin intermediul feluritelor idei, fie acelea ale altor fiinţe umane, fie prin intermediul ideilor personale, cei mai mulți dintre noi dobândim după aceea o anumită cunoaştere ce este parţială, superficială şi mai mult sau mai puţin eronată.

Viziunea enigmatică supranaturală, atotcuprinzătoare şi misterioasă ce se realizează întru Dumnezeu presupune ca, în prealabil, conştiinţa fiinţei umane respective să fie într-un mod intim unită şi chiar să rămână pentru o anumită perioadă de timp într-o stare de comuniune beatifică plenară cu Conştiinţa cea omniprezentă şi omniscientă a lui Dumnezeu Tatăl.

Atunci când nu avem acces la Esenţa cea misterioasă şi atotpătrunzătoare a lui Dumnezeu nu este cu putinţă nici să receptăm şi nici să oglindim într-un mod supranatural realitatea. Viziunea plenară ce este realizată întru Dumnezeu ne revelează într-un mod enigmatic şi inefabil tot ceea ce există în realitate, Viaţa Dumnezeiască, Dinamismul tainic Dumnezeiesc, Ființa Dumnezeiască şi chiar Ordinea imuabilă a Adevărurilor Dumnezeieşti eterne.

Atunci când în universul nostru lăuntric se instalează şi apoi rămâne pentru o anumită perioadă de timp Viziunea beatifică indescriptibilă întru Dumnezeu, devine totodată cu putinţă să ne înălțăm fulgerător cu mult deasupra punctului personal de vedere.

Atunci când încă nu avem acces la Esenţa cea misterioasă şi veşnică a lui Dumnezeu, noi nu putem vedea în toată splendoarea şi măreţia ei Realitatea dumnezeiască ce ne înconjoară. Atunci ne rămân aproape inaccesibile Acţiunile Dumnezeieşti, Viaţa Dumnezeiască, Dinamismul Dumnezeiesc, Fiinţa cea nemuritoare a lui Dumnezeu şi, mai mult decât atât, nici măcar nu putem ghici sau intui Ordinea imuabilă a Adevărurilor Dumnezeieşti eterne.

Fie că vrem, fie că nu vrem, totdeauna, fără excepție, fiecare punct de vedere declanşează un anumit proces subtil de rezonanță ocultă ce persistă tot atâta timp cât rămâne în fiinţa noastră respectivul punct de vedere ce a apărut.

Un anumit punct de vedere ce este constant, fie că este benefic, fie că este malefic, generează apoi un proces specific de rezonanță ocultă corespondent, fie benefic, fie malefic, ce este invariabil.

Citiți partea a doua a articolului

Articol preluat din revista Yoga Magazin nr. 123/124

Citiți și:
Trupul uman – costum complex de percepţie a vibraţiilor din macrocosmos
Înţelepciunea este o expresie a cunoaşterii net superioare, profunde de sine, a stăpânirii depline de sine, a unei permanente călăuziri în viaţă în conformitate cu Principiile dumnezeieşti, universal valabile
Trezirea la lumina divină

 

yogaesoteric
28 septembrie 2023