Aspiraţia nemărginită spre desăvârşire a luat locul disperării

Înaintea unei tabere de la Costineşti am realizat un TAPAS de 49 de zile cu SHIVA, cu ofrandă de lumină, în care-l imploram să mă ajute să-mi elimin orgoliile. Am finalizat TAPAS-ul, dar mă simţeam mai mereu într-o stare de jenă psihică. Nu ştiam pe atunci că pentru a elimina răul trebuie să faci eforturi, să acţionezi în vederea amplificării binelui. TAPAS-ul realizat la modul la care eu îl făcusem a fost ca o provocare pentru acele energii. Fiind o fiinţă totuşi lucidă, am sesizat din cele ce trăiam că am provocat un război.

Atunci m-am izolat oarecum, pentru că nu vroiam să deranjez pe nimeni cu stările mele, pe care nu reuşeam să le controlez în totalitate. Mă rugam zilnic la SHIVA să mă ajute şi să mă susţină în toată această activitate de „curăţire”. Uneori energiile luau diverse forme şi le vedeam subtil hidoşenia. Căutam mereu să-mi păstrez o atitudine de calm şi de detaşare, căutând să mă proiectez mereu în stări sublime.

Înainte cu două-trei zile de spirala de hiatus am simţit o aglomerare copleşitoare a acestor energii, care-şi intensificau atacul şi hărţuiala în diverse forme. Faptul că reuşeam să nu mă las provocată îmi dădea forţă şi măream şi mai mult durata meditaţiilor şi a rugăciunilor. În mod straniu, cu o zi înainte de această spirală, m-am simţit ca suspendată undeva, parcă nu-mi mai aparţineam, nu mă mai simţeam, şi o stare de imensă oboseală şi agitaţie psihică m-a copleşit brusc. Spirala era a doua zi dimineaţa. Cu foarte mari eforturi, ca un robot ruginit, m-am pregătit de spirală şi am plecat. Pe drumul către Golful Francezului, cu fiecare pas, parcă mă mistuiam în ceva ce nu vroiam să fiu. În mod instantaneu, am căzut în genunchi pe marginea drumului şi plângând, într-un gen de descătuşare, îl strigam în gând, apoi şoptit, pe Ghidul meu spiritual Grieg: „Te rog, ajută-mă, că singură nu mai pot…ajută-mă, ajută-mă…” În momentele următoare, am simţit că mi se deschid ochii, de parcă m-aş fi trezit dintr-un somn, am suspinat de câteva ori şi o stare de alinare mi-a permis să-mi continui drumul. Tot timpul, până la începutul spiralei şi după aceea, l-am rugat continuu pe Grieg să mă ajute.

Paralel, simţeam cum întreaga fiinţă mi se „resetează”, ca un calculator. Mă înnoiam cu fiecare clipă, reîntregindu-mă cu mine însămi în alt fel, parcă atunci aflam cine sunt cu adevărat. O aspiraţie nemărginită de a mă desăvârşi lua locul disperării. Mă regăseam tot mai minunată. Îmi cercetam cu ochii interiori întreaga fiinţă gradat, aşa cum percepeam  activarea energetică. Când am ajuns în dreptul frunţii, am sesizat o fantă energetică ce a secţionat un văl întunecat care până atunci îmi acoperise fiinţa, şi m-a inundat o lumină radiantă, strălucitoare, în mijlocul căreia era situat Grieg, maiestuos şi invincibil. Îmbrăcat în blugi şi o cămaşă roşie, mi-a zâmbit şi a dispărut. S-a instalat apoi o stare de confort interior, pe care o păstrez şi astăzi şi care mi-a permis să mă înţeleg şi să rezolv multe probleme delicate, atât ale mele, cât şi ale altora, mi-a permis şi îmi permite să sesizez voia divină şi să mă comport pe cât posibil cu umilinţă şi răbdare atunci când lucrurile nu sunt foarte limpezi.

L. C., anul 10, zodia Vărsător, 41 ani, Bucureşti

yogaesoteric
12 iunie 2009