Astrologia în lumina învăţăturilor lui Sri Yukteswar
În continuare prezentăm un fragment edificator cu privire la astrologie, aşa cum este ea văzută în viziunea înţeleptului Sri Yukteswar, citat de Paramahansa Yogananda în cartea sa “ Autobiografia unui yoghin”:
“ Mukunda, de ce nu porţi o brăţară astrologică?”
“ Dar eu nu cred în astrologie!”
“ Nu este vorba despre a crede sau nu! Singura atitudine înţeleaptă ar consta în a cerceta dacă un lucru este adevărat sau nu. Legea gravitaţiei exista atât înainte cât şi după Newton. Cosmosul s-ar fi transformat în haos dacă legile lui nu ar opera decât cu condiţia să fie admise de către oameni.
Şarlatanii sunt cauza discreditării actuale a ştiinţei astrelor. Câmpul astrologiei este atât de vast, atât matematic cât şi filosofic, încât numai o fiinţă omniscientă l-ar putea îmbrăţişa în totalitate. Dacă cel superficial (ignorantul), incapabil să citească în harta cerului, nu vede acolo decât o mâzgălitură fără înţeles, nu înseamnă că înţeleptul trebuie să o considere astfel aprioric.
Legături invizibile, schimburi de influenţă există între toate obiectele creaţiei. Ritmul armonios al Universului este fondat pe reciprocitate. Omul, în învelişul lui carnal, trebuie să combată 2 grupe de forţe: mai întâi tumultul fiinţei sale, determinat de amestecul elementelor foc, pământ, aer, apă, eter; apoi forţele distructive ale naturii exterioare. Atât timp cât omul luptă cu efemeritatea sa, pământul şi cerul îl vor influenţa profund.
Astrologia studiază răspunsul omului la stimulii planetari. Aştrii înşişi nu sunt nici benefici nici malefici, limitându-se la a emite radiaţii pozitive sau negative. Ei nici nu-l ajută nici nu-l lezează pe om, ci constituie pur şi simplu un canal prin care se manifestă rapoartele de echilibru între cauzele şi efectele ce au rezultat din acţiunile lui din trecut.
Un copil se naşte la ora şi ziua în care influxurile cereşti sunt în armonie cu karma lui individuală. Astrograma lui este un portret provocator, relevă trecutul nealterat precum şi ceea ce este posibil să apară în viitor. Dar harta nativă nu poate fi interpretată corect decât de către oameni cu înţelepciune intuitivă şi aceştia sunt foarte puţini.
Mesajul înscris pe cer la naştere nu are scopul de a pune în evidenţă destinul – rezultatul acţiunilor, bune sau rele, făcute în trecut – ci de a trezi în om voinţa de a evada din închisoarea sa universală. Astfel se poate descătuşa de lanţurile pe care el însuşi şi le-a pus. Nimeni altcineva nu a declanşat seria de cauze care trebuie să se actualizeze progresiv în viaţa sa. Omul poate depăşi orice limitare, pe care el însuşi a creat-o prin acţiunile sale, deoarece el posedă resurse spirituale care nu sunt supuse presiunii planetelor.
Teama superstiţioasă de astrologie transformă omul în automat, în sclav al unui mecanism. Înţeleptul zădărniceşte influienţa planetelor, jurând credinţă nu creaţiei ci Creatorului. Cu cât fiinţa umană îşi dă seama de unitatea sa cu Spiritul cu atât ea este mai puţin dominată de materie. Spiritul este veşnic liber şi nemuritor; el nu poate cădea sub influenţa astrelor.
Omul este spirit ce controlează un corp fizic; când el îşi situează corect simţul său de identitate, lasă în spatele său constrângerea materiei. Cât timp rămâne în starea obişnuită de amnezie spirituală, va suporta lanţurile sclaviei faţă de legile subtile ale mediului înconjurător.
Dumnezeu este Armonie; credinciosul care este armonios nu va face niciodată vreo acţiune greşită. Activitatea lui se va conforma în mod natural legilor astrologice. Ruga, meditaţia profundă îi vor permite să comunice cu conştiinţa Divină şi nici o putere nu este superioară acestei protecţii.”
“ În acest caz, dragul meu guru, de ce vrei ca eu să port o brăţară astrologică?” Am pus această întrebare după o lungă tăcere în cursul căreia mă străduisem să asimilez expunerea lui Sri Yukteswar, ce conţinea idei foarte noi pentru mine.”
“ Numai după ce un călător a ajuns la destinaţie poate renunţa la hărţi; în cursul rătăcirii tale profită şi de cel mai mic ajutor. Înţelepţii antici au descoperit multe mijloace de a scurta durata exilului uman în sânul iluziei cosmice. În aparatul complicat al legilor karma-ice există angrenaje pe care înţelepciunea le ajustează cu abilitate.
Toate nenorocirile omului provin din faptul că el încalcă legile cosmice. Scripturile afirmă că omul trebuie să se supună legilor naturii în acelaşi timp nediscreditând omnipotenţa divină; el ar trebui să se roage astfel: ” Doamne, mă încred în Tine, eu ştiu că poţi să mă ajuţi, şi la rândul meu voi face tot ce pot mai bine pentru a repara răul pe care l-am făcut vreodată”. O serie de mijloace – ruga, forţa voinţei, meditaţia yoghină, consultarea sfinţilor, utilizarea brăţărilor astrologice – permit îndulcirea sau anularea efectelor nefaste ale acţiunilor rele din trecut.”
