Atacul sub steag fals asupra internetului

 

Imaginează-ți următorul scenariu: te trezești și chiar înainte de a te da jos din pat îți cauți imediat smartphoneul pentru a da scroll pe feedul de Insta. Dar în loc de a te bucura de postările informative și încântătoare de pe Instagram, îți apare pe ecran mesajul „server negăsit. eroare”.

Gândindu-te că e prea dimineață pentru a-ți bate capul cu asta, te duci la duș și dintr-un motiv necunoscut Alexa nu pornește playlistul tău Spotify în difuzoarele inteligente de la baie. E nevoie să faci duș în liniște ca un luddit.

Devii frustrat și cobori să iei micul dejun. Îți pui lângă tine iPad-ul și încerci să-ți verifici e-mailul în timp ce îți îndeși fața într-un castron cu cereale modificate genetic (acum cu și mai mult sirop de porumb!) dar nu primești niciun mesaj nou. Te îndrepți spre televizorul tău smart să navighezi pe YouTube pentru a vedea ultimele știri de la MSNBC, dar nu vezi decât spirala nesfârșită care îți arată că se încarcă.

Twitter? A căzut.
Facebook? E dus.
Reddit? Mai bine uită!

Din ce în ce mai disperat, încerci în zadar să-ți amintești cum se pornește televizorul obișnuit. După care îți dai seama că într-un dulap, uitat de lume, se găsește ceva: un radio. Îi dai drumul, te chinui să găsești un post, tocmai la timp pentru a auzi anunțul:
„… au revendicat atacul. În această dimineață, întregul mapamond a fost ținta unui atac terorist care a afectat principalii operatori de internet…”

Dintr-odată, telefonul începe să scoată un sunet ciudat. La început nu știi ce este, până când îți dai seama că sună. Unul dintre prietenii tăi vorbește la telefon. Nu tastează, nu scrie un tweet, nu dă mesaj, nu e pe snapchat. Chiar te sună.

„– Alo?
– Salut, Comun! Ai auzit bomba? A căzut internetul!
– Da!
– Spun că este vorba de o nouă organizație teroristă. Cyberteroriștii În Acțiune. CIA pe scurt. Pare ceva destul de înfricoșător.”

… Bine, gata, ne oprim. Bineînțeles că nu te descriem pe tine sau rutina ta zilnică, dragul nostru cititor. Știm că ești informat și că eviți precum ciuma site-urile mainstream de internet.

Dar nu râde de acest scenariu. O astfel de imagine ar putea surveni într-o zi pentru miliarde de domni Comun Comunescu din întreaga lume. Iar când aceasta se va petrece, va exista deja un plan pentru a restructura internetul din temelii (…)

Ideea unui „9/11 virtual” care să distrugă internetul este pe masă încă de la 9/11. În 2003, în timp ce Pentagonul lucra de zor la planurile de a lupta cu rețeaua ca și cum ar fi un „sistem de arme al dușmanului”, Mike McConnell, fostul director al Agenției Naționale de Securitate (NSA) stârnea frica glosând asupra posibilității unui cyber atac care să fie „echivalentul atacului de la World Trade Center”, asta dacă nu va fi creată o instituție care să supravegheze siguranța spațiului virtual. În anii care au urmat, document după document continuau să utilizeze coșmarul de la 9/11 pentru a stârni isteria în rândul publicului cu privire la cyberterorism, până când exact o astfel de instituție, US Cyber Command, a fost creată.

Dar crearea CYBERCOM nu a însemnat sfârșitul amenințării teroriste, la fel cum crearea Departamentului pentru Siguranță Internă nu a însemnat sfârșitul amenințării teroriste. Și din același motiv: adevărata amenințare nu vine de la teroriștii care se ascund prin peșteri și de care politicienii noștri ne spun că e necesar să ne fie frică. Nu, adevărata terorare provine tocmai de la agențiile care au fost însărcinate să „salveze” publicul de fantoșa teroristă.

Studiu de caz: Stuxnet. După cum probabil vă amintiți, Stuxnet a fost o armă virtuală militară dezvoltată în parteneriat de SUA și Israel care țintea în mod explicit instalațiile nucleare iraniene de la Natanz. După cum am aflat ulterior, Stuxnet reprezenta doar o părticică din atacul virtual îndreptat împotriva Iranului și care purta numele de cod Nitro Zeus.

Așadar, fără ca nimeni să fie surprins, cea mai puternică și costisitoare armă virtuală dezvoltată vreodată (sau cel puțin oficial recunoscută) nu a fost produsă de vreo organizație Al-CIA-da cyberteror, nici chiar măcar de înfricoșătorii „hackeri ruși”, ci de armata SUA și cea a Israelului. Nu ar fi cazul să fie, de asemenea, surprinzător să aflăm că agențiile de informații au metode de a face ca astfel de arme virtuale să pară a fi create de alte entități, ceea ce reprezintă o condiție de bază a oricărui atac sub steag fals.

Știm, de pildă, că CIA a dezvoltat Rama de Marmură, un instrument anti investigație care „poate fi folosit pentru a deghiza hackerii CIA ca și cum ar fi ruși, chinezi sau din orice altă țară”. Cu alte cuvinte, CIA a cheltuit timp și energie pentru a găsi o metodă prin care să arunce vina pe dușmanii săi. Deși CIA în mod evident nu va confirma de ce, cum și nici măcar dacă a folosit acest instrument în trecut, nu există altă explicație pentru existența sa: este o unealtă care îți dă posibilitatea să faci terorism virtual sub steag fals.

Este un detaliu important, deoarece la fel cum Patriot Act era deja pregătit înainte de 9/11, în același fel există un „iPatriot Act” gata pregătit și de a fi pus în funcțiune când un 9/11 virtual va surveni și îi va justifica existența.

Nu este nevoie să facem speculații în această privință. A fost confirmat de profesorul de drept de la Harvard Lawrence Lessig într-o conferință din 2008. „Am luat cina odată cu Richard Clarke și l-am întrebat dacă există vreun iPatriot Act prin vreun sertar care așteaptă un eveniment de proporții. Doar ca să aibă o scuză pentru a schimba radical felul în care internetul funcționează. Iar el mi-a pus: bineînțeles că există.”

Aveți în vedere că Richard Clarke este același Richard Clarke care a vorbit după moartea lui Michael Hastings pentru a spune că agențiile de informații au mijloace de a fura mașini de la distanță, de a-i îndrepta pe oameni spre propria moarte și să ascundă urmele suficient încât să nu fie descoperite. De asemenea, aveți în vedere că lui Joe Biden îi place să se laude că el a scris Patriot Act în 1994.

Așadar, ce se găsește printr-un astfel de iPatriot Act? Din nou, nu este nevoie să facem speculații. Diverși oficiali guvernamentali au discutat despre dorințele lor de strangulare a internetului.

În martie 2009, senatorul Jay Rockefeller a opinat în cadrul unei audieri că internetul a devenit o asemenea amenințare pentru siguranța națională încât ar fi fost mai bine dacă nu ar fi existat.
În iunie 2010, senatorul Joe Lieberman a afirmat că SUA are nevoie de aceeași politică în privința internetului precum China.
Tot în 2010, consilierul Microsoft și participantul la întâlnirile Bilderberg Craig Mundie a cerut crearea unei „Organizații Mondiale a Sănătății pentru internet” și a sugerat crearea unor licențe de stat pentru a putea folosi internetul.
În 2011, Bill Clinton a pledat pentru ca SUA să creeze o agenție care să verifice „faptele” publicate pe internet.
În 2015, National Institute of Standards and Technology (da, acel NIST) a publicat „Trusted Identities Group”, parte a strategiei naționale de standardizare a sistemelor de identificare online.

Având în vedere toate acestea, nu este greu de imaginat cum s-ar putea desfășura un atac cyberterorist: un atac de proporții gigantice asupra infrastructurii de internet tulbură viețile oamenilor vreme de zile sau săptămâni. Social media este inaccesibilă. Bankingul online și shoppingul nu mai sunt funcționale. Toate știrile și informațiile în timpul crizei provin de la media mainstream. Publicul șocat și neliniștit află că rușii (sau orice altă sperietoare este utilă) sunt în spatele atacului. Pentru a preveni o repetare a atacului este nevoie de o legislație de urgență în SUA (și, coincidență, în toate statele occidentale) prin care se cere o dovadă a identității pentru oricine accesează serviciile de internet.

Printr-o singură mișcare, ar fi eliminate nu doar ultimele vestigii ale anonimatului pe internet, dar s-ar pune o piatră de temelie fundamentală la apariția rețelei de supraveghere prin credit social. Toată activitatea omului pe internet va fi legată direct de creditul social al persoanei. Lieberman probabil că salivează la gândul acesta.

Bineînțeles că asta nu înseamnă că internetul așa cum l-am cunoscut va dispărea cu totul, dacă un astfel de scenariu va fi pus în mișcare. Vor exista întotdeauna alternative. Va exista internetul pirat și rețelele mesh și site-urile dweb și protocoalele peer-to-peer ca LBRY care vor fi accesibile oricui este capabil și doritor să învețe despre astfel de tehnologii. Dar domnul Comun Comunescu pe care l-am întâlnit în povestea de la început va fi pentru totdeauna despărțit de vechiul internet deschis oricui.

La fel ca întotdeauna, este important să aflăm despre aceste posibilități, deoarece atunci când un eveniment spectaculos va avea loc, să nu fim aruncați spre o soluție vicleană care nu va face decât să le mărească puterea și controlul adevăraților teroriști. Între timp, este important să ne facem temele și să ne pregătim pentru un astfel de eveniment, indiferent dacă va surveni sau nu, ca să fim mai puțin dependenți de sistemele de control care definesc din ce în mai pronunțat norma pe internet.


Citiţi şi:

Companiile tehnologice mari conspiră întru cenzură

Supravegherea în masă şi modelarea comportamentului în era digitală. Ce se mai poate face?

Corona-criză – intersecția istorică a civilizației noastre

 

yogaesoteric
8 ianuarie 2021

 

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More