BHAIRAVIMUDRA, eliberarea spirituală supremă (I)

de profesor yoga Dan Bozaru

„Dacă îţi vei proiecta simultan toate puterile simţurilor pretutindeni în Macrocosmos, asupra obiectelor şi fenomenelor care le corespund, în timp ce conştiinţa ta va rămâne ferm stabilită în Centrul Suprem al Cunoaşterii Divine, atunci vei străluci precum străluceşte Cel Unic în eternitate, fiind Sursa Supremă şi Unică a întregii Creaţii.”
Descrierea stării supreme de conştiinţa aşa cum apare ea în celebrul text tantric Maharthamanjari.

Pentru fiinţa umană care a atins starea de desăvârşire spirituală, contopită plenar şi în eternitate cu Absoluta Conştiinţă a lui DUMNEZEU TATĂL, orice act de percepţie, fie de natură interioară, fie de natură exterioară, este conştientizat la nivel macrocosmic. Privind lucrurile din această perspectivă, diferenţa dintre modul în care percepe un înţelept eliberat realitatea înconjurătoare şi cel în care se raportează la existenţă o fiinţă umană obişnuită limitată şi supusă ignoranţei, reprezintă pasul uriaş pe care trebuie să-l facă aspirantul care ţinteşte către eliberarea spirituală supremă.

În cazul unui eliberat, activitatea simţurilor nu mai este condiţionată de barierele spaţiului şi timpului, ca în cazul omului care nu a atins încă pragul desăvârşirii spirituale. Această decondiţionare totală elimină practic orice tip de obstacole şi astfel simţurile funcţionează perfect, la orice nivel al Macrocosmosului, al Creaţiei. Funcţionarea perfectă şi neobstrucţionată a simţurilor în cazul yoghinului eliberat se datorează faptului că ele sunt „infuzate” de conştiinţa plenară a Totului, la care el a ajuns graţie eforturilor sale perseverente. Tocmai de aceea, simţurile lui se expansionează pentru a cuprinde întregul Macrocosmos şi în acest fel realizează retragerea în Sursa Eternă, Perfect Pură şi Unică, Supremul SHIVA, Atotputernic şi Omniprezent, din care a izvorât Creaţia. Această stare de simultană expansiune şi contracţie a conştiinţei simţurilor nu implică nici în exterior, nici în interior vreun fel de mişcare în sensul obişnuit al acestui cuvânt, iar în tradiţia şivaismului caşmirian se numeşte BHAIRAVIMUDRA. Prin urmare, forţa conştiinţei se manifestă simultan pe două niveluri. Pe de o parte la nivel microcosmic, se manifestă ca puteri ale simţurilor care fac posibilă cunoaşterea obiectelor specifice câmpului relativ limitat de percepţie al conştiinţei individuale. Pe de altă parte, la nivel macrocosmic ea se manifestă ca putere divină a conştiinţei simţurilor ce aduce obiectele universale, cosmice în câmpul Conştiinţei Supreme. Practicând BHAIRAVIMUDRA, aceste două aspecte sunt experimentate simultan, iar rezultatul fuziunii dintre starea interioară şi starea exterioară de absorbţie este însăşi beatitudinea spirituală infinită a Supremei Conştiinţe a lui SHIVA.

Prin urmare, nimic din ceea ce ar putea atunci să apară în câmpul de percepţie al yoghinului eliberat nu mai este limitat de structurile rigide ale gândului. Lipsite de orice suport mental (sau de altă natură), percepţiile sunt resorbite în Conştiinţa Absolută a Supremului SHIVA. În comentariul său, Spanda Nirnaya, la prima SUTRA din Spanda Karika-uri, marele înţelept eliberat Kshemaraja citează dintr-un text tantric căruia nu-i menţionează titlul: „Rămâi ferm focalizat în interior în timp ce priveşti în exterior, cu ochii nici închişi, dar nici deschişi, aceasta este suprema MUDRA a lui BHAIRAVA, ocultată în toate textele tantrice”.

În această stare supremă, când realizează actul percepţiei, yoghinul „simte” pretutindeni doar conştiinţa Sinelui Suprem şi Absolut, cu care fuzionează plenar. Atunci observă lumea obiectivă exterioară într-o stare de perfectă detaşare şi echilibru interior, fără să încline în direcţia niciunuia dintre aspectele ei. În această privinţă se aseamănă cu cel care priveşte din vârful muntelui la oraşul de la poale. Yoghinul percepe atunci că lumea exterioară este reflectată în conştiinţa lui şi, tocmai de aceea, nu se identifică deloc cu ea. El este conştient că lumea obiectivă e de fapt o iluzie, o simplă reflexie în conştiinţa lui. Yoghinul „suprapune”, într-un fel, exteriorul peste interior, absorbind simultan obiectele şi mijloacele cunoaşterii (adică simţurile etc.) în pura conştiinţă a Supremului Subiect Conştient care este însuşi SHIVA.

În acelaşi timp, el înţelege perfect că obiectele şi mijloacele de cunoaştere nu reprezintă decât expansiunea propriei sale naturi fundamentale. În Spanda Nirnaya, Kshemaraja afirmă: „Realizând BHAIRAVIMUDRA, yoghinul percepe totalitatea vastă a fiinţelor care apar şi se dizolvă în Cerul Preapurei Conştiinţe a lui SHIVA, întocmai ca o serie de reflexii care apar şi apoi dispar într-o oglindă”.

Prin practica lui BHAIRAVIMUDRA, yoghinul realizează că el este substratul conştiinţei universale care manifestă toate lucrurile şi în acelaşi timp este chiar esenţa acestora. Când trăieşte plenar starea de conştiinţă specifică lui BHAIRAVIMUDRA, descoperă că, în realitate, fenomenele nu au o existenţă independentă de sine însuşi. Din această perspectivă, tot ceea ce există – fiinţe, lucruri, fenomene – este vid, întrucât conştiinţa esenţială a yoghinului este conştiinţa Vidului suprem transcendent. În acelaşi timp, el realizează că toate lucrurile sunt conştiinţă. De aceea, într-un anumit sens ele nu sunt lipsite de realitate, fapt pe care îl afirmă mai multe curente ale spiritualităţii. Din această cauză, eliberatul vede lumea exterioară, dar în acelaşi timp nu o vede. Acest paradox, care transcende cele mai înalte niveluri ale mentalului, ne arată că, dincolo de starea de vid şi de starea de non-vid, yoghinul fuzionează în eternitate cu Suprema Conştiinţă a lui SHIVA. El este atunci perfect identificat cu BHAIRAVIMUDRA care, în faimosul text tantric Shiva-Sutra, este considerat singurul protector al unităţii Conştiinţei Supreme infinite şi nediferenţiate. Dincolo de Fiinţă şi de Ne-Fiinţă, gloria eternă a lui BHAIRAVIMUDRA este atotcuprinzătoare, iar forma lui este pe deplin revelată.

„Deşi atenţia yoghinului poate fi orientată în mod aparent spre exterior, totuşi el este profund focalizat în interiorul său, într-o absorbţie contemplativă, prin intermediul lui KRAMAMUDRA. Mai întâi el îşi retrage atenţia din lumea exterioară, focalizându-se spre interior. Apoi, din profunzimile conştiinţei sale se expansionează în lumea exterioară, rămânând în continuare profund focalizat asupra interiorului său. Astfel, succesiunea (KRAMA) care apare în această atitudine (sau gest, MUDRA) abordată de yoghin, implică atât interiorul, cât şi exteriorul.”

Practicând BHAIRAVIMUDRA, yoghinul unifică, de fapt, vibraţia universală a conştiinţei Sinelui Suprem şi Absolut cu pulsaţia individuală a conştiinţei obiectivate (care se exprimă întotdeauna prin raport la ceva exterior: „acesta”). În BHAIRAVIMUDRA, cele două aspecte ale conştiinţei pot fi comparate cu cele două braţe ale unei balanţe aflate în echilibru perfect. Yoghinul experimentează atunci pura cunoaştere (SHUDDHAVIDYA) exprimată sintetic în afirmaţia: „Eu însumi sunt toate lucrurile (întreaga Creaţie)”. Devenind precum SHIVA, yoghinul ajunge astfel stăpânul Roţii Energiilor Divine în Manifestare şi este perfect liber să creeze şi totodată să resoarbă (să dizolve) ceea ce a creat.

Când yoghinul realizează BHAIRAVIMUDRA, „mişcarea” de absorbţie a conştiinţei sale în interior şi în exterior îi permite să se identifice cu însuşi Principiul Rezonanţei Divine Universale, numit, în tradiţia şivaismului din Caşmir, Pulsaţia Divină Creatoare (SPANDA). La nivelul acesta, care corespunde Conştiinţei Supreme a lui SHIVA, alternarea conştiinţei din interior către exterior şi invers este instantaneu transformată în Vibraţia naturii esenţiale a lui SHIVA. Când reuşeşte să devină perfect conştient, în mod neîntrerupt, de această realitate supremă, yoghinul atinge eliberarea ultimă. Fără niciun fel de restricţii, limitări, mijloace sau obstacole şi resorbit profund în beatitudinea eternă a Supremei Realităţi în care este pe deplin dizolvat, el cunoaşte tot ceea ce doreşte şi acţionează fără oprelişti în orice direcţie.

Yoghinul care aspiră cu adevărat să ajungă la eliberarea supremă trebuie să devină un maestru al acestei „mişcări” sau vibraţii fundamentale a conştiinţei. În acest sens, marele înţelept Kshemaraja afirmă că eliberarea supremă poate fi atinsă doar dacă:
•  mai întâi yoghinul interiorizează activitatea celor cinci simţuri într-o profundă contemplare lăuntrică (NIMILANA SAMADHI);
•  apoi experimentează „Marea Expansiune” a conştiinţei, realizând totodată că această expansiune nu reprezintă decât un proces spontan care se petrece, de asemenea, în interiorul conştiinţei. Această dublă „mişcare” se realizează prin intermediul lui KRAMAMUDRA, un „gest” cosmic pe care yoghinul îl realizează în conştiinţa sa, descris astfel într-un fragment din textul KRAMASUTRA (care a fost pierdut): Acest tip foarte special de „mişcare” a conştiinţei sale îl ajută pe yoghin să realizeze unicitatea conştiinţei, care defineşte ambele tipuri de stări (cea interioară şi cea exterioară).

Citiţi continuarea acestui articol aici.

Articol preluat din Revista YOGA MAGAZIN nr. 52

Citiţi şi:
Inima Divină în şivaismul caşmirian
SPANDA, suprema rezonanţă divină

yogaesoteric
14 decembrie 2009