Câmpul mental şi starea de sănătate

Am ajuns împreună cu soţia mea la Sydney, Australia, în iulie 2005, pentru a da o mână de ajutor fiicei noastre la creşterea copiilor şi treburile casei. A fost necesar să renunţăm la activitatea profesională, deşi eram încă în putere, însă am făcut-o fără ezitare şi regrete. Mai mult, odată ajuns, am încercat să-mi continui activitatea, pe cât posibil, având în vedere că soţia mea era în prim-planul problemelor casei. La început, nu înţelegeam mai nimic din ce se vorbea în jur, pentru că limba nu semăna deloc cu engleza pe care o ştiam. Cu timpul, m-am obişnuit însă cu limba folosită, mai ales pe canalele naţionale TV, şi am fost foarte surprins chiar de la început de anunţurile frecvente privind cazurile de cancer, o problemă de care eram foarte interesat.
 

Am avut o surpriză, care cu timpul avea să ia proporţii, în primul rând datorită faptului că Australia avea statistica privind populaţia şi starea de sănătate (în special incidenţa cancerului) foarte bine pusă la punct, pe perioade mari de timp şi uşor accesibilă, ceea ce aveam să constat că lipseşte majorităţii ţărilor dezvoltate. Cu foarte mare greutate, am reuşit să obţin date similare, însă pe perioade mai mici, din alte ţări, deşi există o legislaţie a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii ce obligă toate statele să publice datele de incidenţă a cancerelor.

Fiind un împătimit al prelucrării datelor experimentale, am descoperit lucruri foarte interesante, pe care le-am şi publicat, pe măsură ce s-au închegat în concluzii clare. Pe cei care au curiozitatea şi răbdarea de a citi în amănunţime aceste rezultate îi invit să viziteze site-ul menţionat la sfârşitul articolului. Am avut ocazia de a prezenta aceste rezultate şi la câteva conferinţe, apoi într-un interviu, şi să distribui scurte note de prezentare la diverse reuniuni, însă nu am siguranţa că ideile au fost destul de penetrante. În general oamenii care se cred sănătoşi nu se gândesc la risc, iar cei deja bolnavi au mentalul prea blocat pentru a realiza în linişte şi tihnă de unde li se trage răul. Pe de altă parte, marea majoritate a oamenilor care devin pacienţi au încredere (de voie şi/sau de nevoie) în medicamente şi doctori. Este inutil să menţionez experienţele neplăcute avute în contactele cu instituţii şi fundaţii al căror obiectiv declarat era cercetarea cancerului.

Odată cu aceste rezultate, am sistematizat şi un număr mare de cazuri de cancer şi diabet, cu care am avut contact direct. De exemplu, lângă casa din Bucureşti, în care am trăit 33 de ani (1963-1995), se află o casă în care trei generaţii la rând au murit toţi de cancer, sub ochii mei. Casa este nelocuită de la ultimul deces (1994) deşi este într-un cartier (Domenii) select, cu un rating ridicat pe piaţa imobiliară.

Concluzia cea mai importantă a acestor studii (multora li se va părea, cu siguranţă, ciudată) este următoarea: cancerul este o boală socială, modulată de sex şi vârstă, fiind rezultatul relaţiilor interumane. Altfel spus, cancerele care se dezvoltă pe diverse organe se declanşează perfect specific pe sex şi vârstă.

De exemplu:
– la copii şi adolescenţi până la 20 de ani (cu maxim la 8,9 ± 0,8 ani şi preponderent pe populaţie masculină – PM) sunt cancere de creier şi sânge (implicând ţesuturi şi organe hematopoietice);
– la 22,7 ± 1,6 ani se declanşează cancerul de sân la populaţia feminină (PF);
– la 39,1 ± 1,3 ani se produce un maxim al incidenţei de cancer de sân la PF şi se declanşează cancerul de prostată la PM;
– la 57,5 ± 3 ani se ating valori egale ale incidenţei de cancer la PM şi PF;
– la 77,7 ± 4 ani se produce un maxim al incidenţei cancerului de prostată;
– cancerul de prostată se declanşează la vârsta la care cancerul de sân atinge incidenţa maximă;
– raportul valorilor globale ale incidenţei tuturor tipurilor de cancer peste toate vârstele la PM la valorile similare pentru PF este de 1,53 ± 0,35 valoare mediată pe toate regiunile studiate şi este foarte apropiată de numărul de aur (1,618…).

Aceste date au fost obţinute din statistici privind incidenţa anuală a tuturor formelor de cancer, pe perioade de 4-24 de ani, din Australia, Anglia, Scoţia, Japonia, Mumbai, USA (toate rasele), Canada şi Germania. Se observă că incidenţa şi evoluţia cancerelor care definesc cinetica (mecanismul) cancerului este practic aceeaşi, indiferent de regiune şi stil de viaţă. Din datele menţionate rezultă că dezvoltarea cancerelor reprezintă un proces de eroziune socială guvernat de câmpul mental.

Pe baza a numeroase cazuri pe care le-am urmărit direct încă cu mult înainte de instalarea şi diagnosticarea acestor boli, am constatat o serie de caracteristici pe care este important a le menţiona măcar foarte succint:

– Copiii (în special băieţii) sunt sensibili în primul rând la câmpul mental din familie, dar şi la cel social, ambele favorizând declanşarea cancerelor de creier şi sânge, scăderea imunităţii şi apariţia alergiilor, a diabetului, a hepatitelor, problemelor renale etc.

– Femeile intră în problemele vieţii mult mai brutal decât bărbaţii. Se mărită de timpuriu, preluând dintr-odată toată responsabilitatea familiei şi a serviciului, fiind expuse la hărţuieli de tot felul. Sexul devine o obligaţie care duce la modificări hormonale şi de comportament. Sânul este o atracţie pe toată durata vieţii PM (populaţie masculină), dar şi un subiect tacit de dispută şi competiţie la PF (populaţie feminină), fiind în final o antenă a semnalelor de interacţiune socială care vor favoriza cancerul.

– Cancerul de prostată apare la vârste tinere, preponderent din cauza unei activităţi sexuale neadecvate, iar la vârste înaintate se adaugă şi acumularea de chimicale în organism. Activitatea sexuală începe de fapt cu pregătirea mentală a actului sexual. Dacă această activitate nu este desfăşurată şi finalizată în mod armonios, între parteneri loiali şi care se respectă reciproc, actul sexual se transformă într-o luptă între doi rivali care se duşmănesc. Activitatea sexuală neadecvată şi adulterul afectează dramatic mentalul bărbaţilor. Cele două contribuţii majore amintite mai sus definesc aspecte importante ale stilului de viaţă din comunitatea locală, ceea ce se reflectă în raportul incidenţelor de cancer de prostată şi de sân.

– Există anumiţi factori care favorizează cinetica cancerului. Fumatul şi băutul cafelei sunt obiceiuri foarte răspândite, cu efect puternic favorizant. Chimicalele folosite ca aditivi alimentari şi marea majoritate a medicamentelor, pe măsură ce se acumulează în organism, duc la modificări ale mentalului. Din păcate, bătrânii, mai ales bărbaţii, devin din ce în ce mai dependenţi de medicamente.

Din cazurile pe care le-am analizat direct, marea majoritate a cancerelor apar în colectivităţile profesionale unde se dezvoltă competiţii bazate pe invidie, minciună, viclenie, laşitate şi lovituri sub centură. Toţi am trăit şi ştim aceste aspecte, aşa că putem realiza uşor diferenţa între cum gândim când ne ducem la serviciu şi cum gândim când plecăm de la serviciu.

Un caz petrecut recent, al unei românce venite în Australia cu soţul şi băiatul, este tipic pentru a ilustra acest mecanism. S-a angajat la o firmă importantă, la care ajunsesem şi eu, pentru o posibilă colaborare. După o serie de discuţii la care a participat şi românca, mi-am dat seama de relaţiile foarte tensionate existente în acel colectiv. Pe de altă parte, am aflat de la ai mei că românca respectivă începuse să aibă mari probleme în familie, soţul intrând într-o relație cu altă femeie, iar băiatul adolescent, pentru care de fapt făcuse sacrificiul emigrării, devenise independent şi nu prea mai dădea pe acasă. Femeia a ajuns într-o poziţie de şah-mat, fapt pentru care i s-a declanşat un cancer de plămân şi în trei luni a decedat.

Am studiat în paralel şi diabetul, care are la bază aceeaşi origine şi același mecanism de evoluţie, şi am putut constata că, de fapt, starea de sănătate/boală este dictată de starea mentală, atât individuală, cât şi colectivă.

În esenţă, de când omul se naşte, există o permanentă luptă între mentalul propriu şi mentalul social, şi deşi această luptă pare inegală, resursele umane par să fie inepuizabile în a-şi construi sisteme de protecţie, astfel că în final se dovedeşte binecunoscuta zicală „ceea ce nu te doboară te face mai puternic”. Totuşi, omul are activ şi sistemul de autodistrugere, în permanentă concurenţă cu cel de autoapărare, iar învingătorul este dictat de liberul arbitru.

În ultimii doi ani, medici cu experienţă recunoscută au remarcat caracterul epidemic al cancerului şi diabetului, însă fără a explicita această observaţie în mod riguros ştiinţific.

HuPoTest = test mental

 

Încă din 1967, imediat după căsătorie, am achiziţionat un aparat de fotografiat pentru a imortaliza momentele frumoase din tinereţe. Am început să developez singur filmele pe hârtie, mai întâi alb-negru şi apoi color. Pentru acestea din urmă, rigorile de timp erau mai stricte şi trebuiau efectuate în întuneric complet. Am fost nevoit, astfel, să măsor mental perioade cât mai exacte, de ordinul zecilor de secunde, şi am constatat că îmi reuşea destul de bine. Pentru a mă verifica, am făcut rost de un cronometru digital cu rezoluţie de miime de secundă. Tot în aceeaşi perioadă, constatasem că puteam estima ora cu mare precizie, mai ales până în miezul zilei. Coincidenţă sau nu, constatasem că tot până în ora 12 ziua, puteam să duc la bun sfârşit activităţile planificate. Dacă cumva depăşeam această oră, acestea eşuau. Dar activităţile mele erau legate de parteneri din alte colective, iar eşecul sau succesul era de fapt un rezultat şi al contribuţiei activităţii mentale colective, deci al unui câmp mental.

Cronometrul digital devenise un instrument foarte preţios cu care îmi puteam etalona cronometrul mental. Am avut curiozitatea să verific şi pe cei din jur şi, cu timpul, am stabilit o bază de date din ce în ce mai bogată, în care comparam o serie de parametri calculaţi din aceste măsurători cu factori ce defineau comportamentul persoanelor testate.

Într-un interval de peste 40 de ani, am stabilit HuPoTest ca un test al stării mentale (poate fi aplicat cu ajutorul unui calculator personal de oricine, prin preluarea unui soft gratuit, de pe pagina mea de internet ). Este important de ştiut că pentru testarea periodică individuală, acest test trebuie efectuat în condiţii de linişte deplină (fără stimuli şi perturbări externe) şi de relaxare maximă. Recomand perioada 4-6 dimineaţa, când persoana care se autotestează este după un somn odihnitor, iar câmpul mental social din jur este de intensitate neglijabilă.

Avantajele HuPoTest:
a) nu poate fi trucat;
b) este un test cantitativ, rezultatele fiind exprimate în valori numerice;
c) aplicat în colective unde există riscul de apariţie a clusterilor (cazuri simultane) de cancere, poate evalua cu mult înainte riscul de apariţie a acestora.

Precizez din nou: cancerele apar în comunităţi umane în care se stabilesc pe termen îndelungat anumite relaţii interumane şi, deci, în care se va duce această luptă între câmpul mental individual şi cel colectiv. HuPoTest evaluează obiectiv mentalul individual în contextul câmpului mental înconjurător.

Apa = un senzor al câmpului mental

 

Apa este o substanţă cu mare răspândire în activităţile umane şi fără de care viaţa nu poate exista. Lucrând în cercetare chimică, am început să studiez proprietăţile apei şi a soluţiilor apoase din 1983, când mi-am construit un calorimetru foarte sensibil şi versatil, prin care evidenţiam interacţiunea apei cu diverse alte substanţe şi tranziţii ale stărilor de agregare. În general, procesele de transformare sunt dependente de temperatură, prin binecunoscuta lege Arrhenius care, în câteva cuvinte, afirmă că viteza de transformare a unui proces scade sau creşte exponenţial cu temperatura. Procesele dependente de temperatură sunt însoţite de efecte calorice, adică absorb sau cedează căldură, fapt ce face ca evoluţia acestora să poată fi uşor de evidenţiat cantitativ, prin instrumente calorimetrice. Am reuşit să construiesc numeroase astfel de instrumente şi să studiez, de asemenea, multe procese de transformare, iar rezultatele au fost publicate în reviste de circulaţie internaţională.

Din 2006, când eram deja în Sydney, mi-am propus să reiau studiul apei, folosind o serie de materiale, instrumente şi componente electronice, pe care le luasem din Bucureşti. Motivul era că nu puteam să beau apă de la robinet de aici din Australia, şi mult timp am avut probleme până când am găsit un înlocuitor. Am reuşit să construiesc o serie de calorimetre prin care să evidenţiez cristalizarea apei în condiţii de repetabilitate, succesiv îmbunătăţite.
În cadrul acestor experimente m-am confruntat cu o problemă care persista, şi anume: transferând o picătură de apă de la temperatura camerei la diverse temperaturi sub 0°C, cristalizarea se producea după perioade de timp (timp de inducţie, ti) care nu ascultau de legea Arrhenius. Am fixat mereu aceeaşi temperatură (-20°C), m-am asigurat că condiţiile experimentale sunt înalt repetabile şi am repetat de nenumărate ori experimentul, obţinând valori foarte diferite.

În mod clar, exista un parametru (potenţial) mult mai puternic decât temperatura care guverna procesul de cristalizare al apei. În majoritatea cazurilor, efectuam aceste experimente dimineaţa, când eram singur acasă, într-un cartier foarte liniştit, în cursul săptămânii. În aceste condiţii, ajunsesem să obţin valori şi de ordinul 300 ± 100s, iar când intra în casă restul familiei de la serviciu, valorile ti săreau peste 3000s, adică procesul era practic inhibat. Valorile ti obţinute sâmbăta şi duminica, chiar singur acasă fiind, erau mai mari şi mai disperse decât dimineaţa, în cursul săptămânii, aceasta deoarece vecinii, chiar la oarecare distanţă, erau în agitaţia treburilor domestice de weekend.

După numeroase experimente în decurs de câţiva ani, am început să observ clar cum câmpul mental, chiar de la distanţă mare, dar ca rezultantă a unei populaţii numeroase, poate influenţa valorile ti. Am efectuat experimente în perioade de 1-3 săptămâni, în care eram singur acasă, pentru a elimina contribuţiile restului familiei, care puteau fi puternic fluctuante, şi am constatat că, în timpul zilelor de lucru, ti prezintă o variaţie de tip Gauss, cu un maxim pe intervalul orelor 16-18, când un segment masiv de populaţie iese de la serviciu. În acest interval de timp, toate locurile publice sunt aglomerate şi activitatea mentală este maximă. Câmpul mental rezultant este al unor activităţi mentale individuale orientate aleatoriu. Este important de remarcat că în intervalul 8-10 dimineaţa, se produce aceeaşi aglomeraţie, cu aceiaşi oameni ce se duc la lucru, însă, după cum am menţionat mai sus, activitatea mentală este mult restrânsă şi focalizată pe perspectivele îndatoririlor de serviciu.

Experimente oarecum asemănătoare, calitative, nu cantitative, a efectuat un colectiv din Japonia, condus de Masaru Emoto. Aceştia au constatat că apa din diverse regiuni sau supusă la tratamente mentale prin indivizi care exprimau diverse stări emoţionale cristalizează în forme diferite. Homeopatia are la bază o experienţă solidă, fiind explicată în termenul general de „memorie a apei”. Conform rezultatelor descrise mai sus, această memorie este transmisă prin câmpul mental.

În concluzie: stabilirea naturii şi intensităţii câmpului mental dintr-o comunitate umană poate evalua starea de sănătate din acea comunitate.

Studiile amintite în acest material sunt publicate în mod amănunţit în revista GDFDatabanks Bulletin (ISSN 1453-1674), înregistrată la Biblioteca Naţională a României, National Library of Australia şi postate pe internet.

Dr. fizician Gheorghe Drăgan

Citiţi şi:

Descoperirea extraordinară a lui Masaru Emoto: apa ne înregistrează gândurile

Cancerul – oglindă a afectării psihice negative şi problemă de sănătate publică

 

yogaesoteric
23 aprilie 2017