Lucian Ciuchiță: Despre timpul rămas, când lumea se destramă
Timpul care a mai rămas – din acest an, din această viață – capătă o consistență stranie, aproape minerală. Nu mai curge, ci apasă.
Îl simt ca pe o greutate care mă obligă la bilanț, la acea privire retrospectivă ce nu mai poate fi păcălită de iluzii. Și, cu o mirare adâncă, dureroasă, constat că vremurile nu doar au trecut peste om,…
Mai mult...
Mai mult...