Ce este totalitarismul? Un interviu cu Ariane Bilheran, filosof, psiholog clinician, doctor în psihopatologie și autoare (I)

Pentru a înțelege conceptul de totalitarism, despre care se vorbește din ce în ce mai mult în urma crizei covid și a diferitelor măsuri coercitive care au fost puse în aplicare, abordarea logică este să apelăm la un adevărat expert în domeniu.

Ariane Bilheran, absolventă a Școlii Normale Superioare, filosof, psiholog clinician, doctor în psihopatologie, fost profesor universitar și autor a circa 30 de cărți (dintre care unele traduse în limbi străine) și a zeci de articole, a răspuns la o serie de întrebări pe această temă.

Interviul, care a fost realizat în limba franceză și în scris, este format din două părți. Prima parte se concentrează asupra conceptului de totalitarism în sine. Ce este mai exact? Care sunt bazele acestui concept? Cine sunt principalii autori? Ce mecanisme psihologice și de altă natură sunt folosite?

În a doua parte, este analizată o controversă care a apărut recent odată cu apariția psihologului belgian Mathias Desmet și a teoriei sale despre „formarea în masă”. Această teorie este puternic criticată de psihiatrul american Peter Breggin, care consideră că suntem în schimb „prada” unor persoane prea influente care urmăresc să controleze viitorul lumii.

În acest interviu, Ariane Bilheran ne ajută să vedem mai clar controversa dintre Desmet și Breggin. Ea vorbește, de asemenea, despre „contagiunea iluzorie”, metodele de cult, hărțuire, vinovăție și frică, pentru a ne ajuta să înțelegem mecanismele manipulării în masă la care suntem supuși.

În cele din urmă, ea comentează despre „natura noastră umană”: ne-am schimbat cu adevărat de-a lungul secolelor în ceea ce privește psihologia umană?

Întrebare: Cum ați devenit interesat de totalitarism în cariera dumneavoastră?

Răspuns: Pentru că am trăit în copilărie într-un context de excluziune socială, într-o suburbie pariziană defavorizată – ceea ce se numea „suburbia roșie” – mi-am pus foarte devreme întrebări despre marginalizarea cetățenilor ca indezirabili în ochii comunității, despre ostracizarea în viața de zi cu zi, mai ales în cazul imigranților. Am avut, de asemenea, întrebări personale despre abuzul de putere, legat de suferința și disfuncționalitățile familiale.

După ce mi-am găsit o formă de evadare timpurie în cărți, am descoperit și filosofia politică la o vârstă destul de fragedă, am citit-o pe Hannah Arendt la 16 ani, apoi m-am familiarizat rapid cu analizele lui Hegel și Kant, înainte de a-l descoperi pe Husserl. M-am scufundat în filozofia politică înainte de a mă interesa de psihologie. Aveam nevoie să acumulez experiență pentru a vedea despre ce este vorba atunci când vorbim despre nebunie, în special, și am petrecut mai mulți ani studiind psihiatria spitalicească. Am descoperit apoi lumea companiei, unde am descoperit, spre marea mea surpriză, amploarea patologiilor de grup!

Întrebare: În ceea ce privește studiul totalitarismului, care sunt, în opinia dumneavoastră, principalii autori care permit celor neinițiați să înțeleagă despre ce este vorba?

Răspuns: Totalitarismul este o noțiune de filozofie politică, născută în secolul XX, în principal odată cu lucrările filozofului Hannah Arendt. Bazându-se pe regimurile stalinist și nazist, ea a considerat că sistemul totalitar se deosebește de regimul autoritar clasic prin faptul că urmărește „dominația totală” asupra existenței oamenilor. Hannah Arendt a fost foarte criticată. O consider o referință majoră și îi împărtășesc analiza despre sistemul totalitar ca fiind o structură, care se poate modifica în aparență, dar care păstrează procese similare.

Contribuția mea inedită la studiul fenomenului totalitar este din perspectiva psihologiei și a psihopatologiei, adică a studiului proceselor psihice personale și colective. Este o întrebare pe care mi-am pus-o mereu și pe care am urmărit să o rezolv în felul meu, pornind de la observarea insulelor totalitare din companii: cum ajung oamenii „buni din toate punctele de vedere” să comită cele mai mari ignominii? Cum se încurcă procesele perverse într-un grup, într-o instituție sau într-un stat, pentru a da naștere unui delir colectiv și a conduce întregul la autodistrugere?

Pentru începători, ofer lunar ateliere online „Gândind despre fenomenul totalitar”, în care explic conceptele, propria mea înțelegere bazată pe 25 de ani de analiză și prezint autorii clasici, precum Arendt și Soljenițîn, la acest subiect.

Întrebare: Ați analizat tendințele totalitare în timpul acestei crize covid-19. Puteți rezuma mecanismele aflate în joc?

Răspuns: Procesele sunt foarte complexe și este o provocare, așa cum urmăresc să fac eu, să caut să le explic într-un mod pedagogic. Metodele sunt metode sectare de hărțuire, care constau în presiuni morale repetate în timp pentru a conduce ființele la autodistrugere.

Aceste presiuni includ abuzul de putere până la teroare, cu atacuri asupra drepturilor noastre fundamentale inalienabile, cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la tratament egal în fața legii, libertatea de exprimare etc.

Alte mecanisme sunt culpabilizarea oamenilor, propaganda, șantajul, intimidarea, amenințările, cenzura și, în sfârșit, acele celebre șocuri traumatice repetate cu putere asupra populației.

Există, de asemenea, maltratarea populației, de exemplu, refuzul de a îngriji cetățenii nevaccinați, care este o formă de dezumanizare pe care mass-media a încercat să o legitimeze în rândul populației.

În timpul crizei, puterea a devenit arbitrară, imprevizibilă și s-a exonerat de lege în numele necesității. Se ridică două întrebări filosofice:

1. Invocarea stării de necesitate (a stării de urgență) justifică o încălcare a ordinii juridice și a Dreptului în general?
2. Necesitatea invocată în criza covid a fost cu adevărat o necesitate, la fel ca și celelalte presupuse necesități pe care statele contemporane le invocă pentru a ne suprima drepturile?

Când intrăm în această logică totalitară, ce se petrece cu Legea? Este statul de drept în pericol în țările occidentale?

Filosofia politică reflectează asupra condițiilor de exercitare a puterii și a dreptului. De obicei, legea are o funcție simbolică, prin intermediul Codului penal, care constă în a pune bazele civilizației, ca protecție a integrității persoanelor. Frauda constă în a autoriza suspendarea ordinii juridice pentru a o înlocui cu o alta, sub rezerva urgenței, a necesității, a stării de excepție.

Legea a fost încălcată pentru a încălca drepturile personale, în numele legii. Aceasta este șiretlicul sistemelor totalitare, care constă în a încălca Legea, pentru a o face să devină un instrument de persecuție a persoanelor, de stigmatizare, de intimidare.

Nevoia definită drept „pericol pentru sănătate” a justificat încălcarea drepturilor noastre. În curând ar putea fi vorba de necesitatea de a „salva planeta” sau de război, care este chiar după colț.

Puterea poate fi creativă în motivele invocate pentru a ne confisca drepturile, care sunt inalienabile, deoarece sunt legate de condiția noastră umană.

Întrebare: Se pare că a existat o manipulare a maselor în timpul crizei covid-19. Cu toate acestea, puțini oameni au realizat aceasta. Cum vă explicați acest fapt?

Răspuns: Manipularea reușită este invizibilă. Funcționează asupra emoțiilor. De exemplu, mulți oameni se supuneau politicii guvernamentale dintr-un sentiment de vinovăție: dacă nu se supuneau, erau vinovați că transmiteau o boală, că nu protejau sănătatea celorlalți.

Cealaltă emoție care este folosită în tehnicile de manipulare este frica. Frica paralizează gândirea și duce la comportamente automate pe care oamenii nu le-ar fi făcut dacă nu le-ar fi fost frică.

Mai mult, manipularea folosește mesaje paradoxale care uimesc și, prin urmare, împiedică orice raționament critic dacă nu se identifică acest caracter paradoxal care constă în a spune totul și opusul său, sau a spune ceva și a face contrariul. Discursurile politice absurde fac parte din manipulare.

Hărțuirea instituită de dinamica totalitară creează șocuri traumatice, adică fracturi și disocieri la nivelul psihicului ființelor umane care, pentru a se proteja de violența la care sunt supuse, își ridică fel de fel de baraje, care în psihologie se numesc „mecanisme de apărare”.

Negarea, definită ca imposibilitatea de a reprezenta o situație ca fiind insuportabilă, este unul dintre cele mai cunoscute mecanisme de apărare.

Întrebare: Diviziuni profunde în societate au fost dezvoltate de către autorități, cu ajutorul mass-media: există „anti-vax”, „adepții teoriei conspirației” etc. Puteți explica mecanismele în joc?

Răspuns: „Divide et impera”, se spune. Este exact ceea ce am văzut. Este vorba de a desemna o parte a populației ca țap ispășitor, astfel încât restul grupului să își direcționeze angoasa asupra acesteia, angoasă creată și amplificată cu abilitate de propagandă. Astfel, originea angoasei este desemnată: ei sunt „scandalagiii” și trebuie eliminați, simbolic sau fizic.

Discursurile politice au aruncat în aer interdicția civilizațională de a ucide: a devenit permis să refuzi îngrijirea cetățenilor și, prin urmare, în mod evident, să îi lași bolnavi sau să îi faci să moară, ceea ce este, veți fi de acord, o concepție curioasă a serviciilor de „sănătate” pe care autoritățile sanitare sunt, în teorie, responsabile să le furnizeze.

De exemplu, a devenit permis ca cetățenii care nu se conformează măsurilor guvernamentale de vaccinare să fie lăsați fără niciun mijloc de sprijin. Ceea ce îi lasă pe aceștia și pe copiii aflați în grija lor într-o situație precară și foarte vulnerabilă.

A devenit permisă excluderea, calomnierea, declarațiile pline de ură și uneori chiar crima. În Italia, unii au mers atât de departe încât au cerut restaurarea camerelor de gazare pentru cei „nevaccinați”. Violența acestor discursuri, deși extremă, pare acum trivializată.

Întrebare: „Pașaportul pentru sănătate” a divizat Franța și multe alte țări. Un astfel de pașaport a fost deja folosit în Germania nazistă. Care este scopul?

Răspuns: Sistemele totalitare caută întotdeauna să controleze circulația oamenilor. „Pașaportul sanitar” este conceput pentru a împiedica circulația liberă a oamenilor, asta e foarte clar!

În cartea mea, Dezbaterea interzisă, pe care am scris-o împreună cu Vincent Pavan, am reamintit într-adevăr unele fapte istorice. Am avertizat că deciziile politice luate în ultimii doi ani seamănă cu anumite decizii ale politicii naziste din anii 1930.

„Programul” de control al populației implică preluarea controlului asupra trupului acestora. Asistăm la o „QR-izare” a societății, dacă îmi permiteți să mă exprim astfel, iar aceasta este doar o etapă a mecanismelor de control care vor fi puse în aplicare.

Îmi veți spune: nu este timpul să ne spunem nouă înșine că suntem pe o cale greșită? Cât de departe vom merge? Evident, mă tem că toate barierele morale au fost deja depășite, în numele „binelui comun”.

Așa-numita noastră „democrație” a devenit un concept gol, o cochilie goală, în care oamenii nu mai decid nimic substanțial, ci sunt supuși unor orientări politice care le sunt dăunătoare.

Citiți a doua parte a acestui articol

Citiți și:
Psihologia totalitarismului covidist. De la viziunea raționalistă asupra omului și a lumii la psihoza în masă
Totalitarismul ID-urilor digitale, sau cum ne va fi controlată viața – Alegem libertate sau sclavie? NU dictaturii biometrico-medicale! (I)

 

yogaesoteric
2 decembrie 2022

 

Also available in: Français