Ce este totalitarismul? Un interviu cu Ariane Bilheran, filosof, psiholog clinician, doctor în psihopatologie și autoare (II)

În prima parte a acestui interviului am vorbit despre totalitarism și despre mecanismele psihologice folosite. Cea de-a doua parte se concentrează asupra controversei dintre Mathias Desmet și Peter Breggin.

Citiți prima parte a acestui articol

Întrebare: Potrivit psihiatrului Peter Breggin, suntem o „pradă” pentru o serie de persoane excesiv de influente și, posibil, pentru unele, psihopate, care urmăresc să controleze viitorul lumii. Ce părere aveți?

Răspuns: Desigur, există o clică de plutocrați (extrem de bogați) care și-au propus să își impună agenda lor asupra ființelor umane, pe care le consideră adesea paraziți (prea mulți, poluatori, purtători de viruși etc.). Ei nu fac niciun secret din aceasta: textele și declarațiile lor există la vedere.

Am stabilit deja un fel de cartografie psihologică a profilurilor celor aflați la putere în timpurile totalitare: schematic, am putea spune că perverșii trag sforile din umbră, paranoicii elaborează „programul” de control, iar psihopații fac treaba murdară. Este sfera tulburărilor narcisiste!

Aș dori să adaug că, deși paranoia este clasificată ca psihoză, deoarece este o iluzie persecutorie care are aparența rațiunii, am apărat de ani de zile ideea că aceste profiluri ar fi necesar să intre sub incidența legii, deoarece ei știu foarte bine că fac rău. Intenția de a face rău este caracterizată, este legitimată: în mod clar, paranoicul spune că este autorizat să persecute pentru că se crede persecutat (pe nedrept).

Astăzi, ne aflăm în plin delir paranoic în aer liber: confuzia granițelor dintre om și animal, având drept rezultantă chimerele, confuzia sexelor, confuzia generațiilor, confuzia dintre mașină și om având drept rezultantă transumanismul, omul care se crede Dumnezeu în loc de Dumnezeu, ca să nu mai vorbim de ipohondria delirantă, de hărțuirea permanentă etc. Ceea ce trăim noi se situează în registrul paranoic. Citiți cartea mea „Psihopatologia paranoiei”.

Întrebare: Un alt autor care a primit multă atenție este belgianul Mathias Desmet și teoria sa despre totalitarism, pe care a numit-o „formare în masă”? Ce părere aveți despre asta?

Răspuns: Cred că meritul lucrării lui Mathias Desmet este că atrage atenția asupra naturii îndoctrinării totalitare, care îi înnebunește pur și simplu pe oameni și îi determină să acționeze ca și cum ar face parte dintr-o sectă, să comită acte și să rostească discursuri pe care nu le-ar fi comis sau rostit niciodată în alte circumstanțe.

Acesta este semnul distinctiv al certitudinii iluzorii. De exemplu, am auzit oameni care erau foarte „buni din toate punctele de vedere”, foarte umani și empatici înainte de această criză, dorind în mod clar să le fie refuzată asistența medicală anumitor categorii de persoane sau chiar cerând mai multe abuzuri asupra copiilor. Tocmai acest aspect urmărește Mathias Desmet să îl explice, mi se pare, vorbind despre „formare în masă” sau „formare psihotică în masă”.

Întrebare: Potrivit lui Breggin, teoria lui Desmet nu este credibilă. Aceasta ar face populația responsabilă pentru psihoza căreia i-ar fi și ea victimă. Ce părere aveți despre asta?

Răspuns: Din punctul meu de vedere, cred că problema responsabilității este fundamentală și tocmai de aceea este necesar să o abordăm în mod imperativ și rapid.

Îmi apare ca fiind evident faptul că cei care, cu bună știință, pun în aplicare măsuri politice periculoase, abuzive și mortale în numele „sănătății”, folosind manipularea pe scară largă, sunt responsabili penal pentru acțiunile lor. Ei știu ce fac, sadismul și cinismul lor nu sunt puse la îndoială, mai ales că în multe cazuri se declară public.

Hannah Arendt spunea că, în realitate, cu cât urci mai sus în ierarhia sistemului totalitar, cu atât mai mult cinism găsești.

Mai mult, și aș vrea să insist asupra acestui aspect, pot vorbi de psihoză paranoică, dar aș vrea să spun că, pentru mine, „capul” sistemului totalitar, care poate fi un consorțiu de indivizi, este o sumă de patologii paranoice și perverse.

Din punct de vedere juridic, perversiunea nu poate fi scutită de răspundere penală, deoarece nu există delir. Militez de ani de zile pentru răspunderea penală a psihozelor paranoice, deoarece, chiar dacă în delir hărțuirea altora este „legitimată” de sentimentul de persecuție („îl hărțuiesc pentru că vrea să-mi facă rău”), în realitatea trăirii psihice a paranoicului, intenția de a face rău este clar asumată, cu durată și repetiție în fixarea asupra victimei.

Unele persoane sunt în întregime victime ale ceea ce se petrece și nu au provocat niciun rău altora. Dar acest aspect nu este valabil pentru toți membrii populației.

Deriva totalitară a permis și chiar a încurajat comportamente periculoase și transgresive. A dat putere nelegitimă unor oameni, care și-au însușit-o.

De exemplu, atunci când, după cum mi s-a spus, asistentele care vaccinau femeile însărcinate au spus „este un caz de oprire sau de ratare”, acestea erau conștiente că provocau un risc de avort, deci știau că acțiunea lor avea un efect potențial dăunător.

Întrebare: Concret: cine ar fi necesar să fie tras la răspundere?

Răspuns: Este o reflecție filozofică delicată pe care este necesar să o realizăm asupra acestei părți intermediare a populației, care este atât victimă a manipulării, cât și autor de acte transgresive. Cred că cele două criterii care nu ar fi cazul să fie niciodată eliminate sunt intenția de a face rău și conștientizarea consecințelor propriilor acțiuni.

Să considerăm că noi, ca cetățeni adulți, suntem doar victime, este infantilizant și nedrept. Facem parte dintr-un sistem în care fiecare are o responsabilitate, așa cum avem și noi o responsabilitate dacă lăsăm să se petreacă astfel de acte, dacă nu ne opunem, dacă nu ne informăm.

Aceasta nu înseamnă, însă, că suntem vinovați în același mod ca cei care implementează cu sadism și cinism un program totalitar asupra populației. Pentru că nu putem să nu luăm în considerare, printre altele, acțiunea gigantică de propagandă în masă.

De asemenea, este necesar să stabilim responsabilitățile suplimentare ale diferitelor profesii. Nu am avut timp să urmăresc în detaliu întreaga dezbatere, dar mi se pare că există un paradox în acuzația adusă lui Desmet: dacă populația este cuprinsă de o „psihoză în masă”, atunci ea se află în delir. Aceasta înseamnă, din punctul de vedere al dreptului penal clasic, că aceștia sunt exonerați de răspundere, deoarece faptul de a fi sub hipnoză și de a efectua acte sub hipnoză, în special în contextul unei psihoze în masă, este de natură să îi facă iresponsabili din punct de vedere juridic.

După părerea mea, Desmet nu culpabilizează populația dacă o face victimă a psihozei în masă. Dimpotrivă! Da, cred că ar fi putut pune mai mult accent pe existența unei clici de „complotiști” plutocrați, dar, din nou, dacă ar fi existat doar această clică și nimeni nu i s-ar fi supus, deriva totalitară nu ar fi avut loc niciodată. Ne întoarcem deci la problema manipulării maselor, la ceea ce generează la nivel psihic – ceea ce eu numesc „contagiune iluzorie” – prin iluzii paranoice.

De asemenea, ne întoarcem la problema stabilirii diferitelor responsabilități în funcție de criterii care nu pot fi simpla exonerare de responsabilitate pe motiv că nu a știut sau că a fost manipulat.

Cred că s-a spus, la sfârșitul nazismului, că simpla supunere oarbă la ordine nu poate fi considerată un factor de exonerare de responsabilitate. Există o obligație de a nu te supune în anumite circumstanțe.

Cred că este esențial să clarificăm acest aspect cât mai mult posibil. Lucrez cu avocata Virginie de Araujo-Recchia pentru a stabili toate aceste nuanțe, este un studiu comun între filosofia dreptului și drept, care este esențial de făcut și la care este necesar să ne gândim acum, pentru a evita noi nedreptăți, viitoare răzbunări sau procese arbitrare. Civilizația este necesar să fie reconstruită în conformitate cu principiile fundamentale ale dreptului. Oricum, acesta este punctul meu de vedere.

Întrebare: Puteți explica conceptul de „contagiune iluzorie” la care subscrieți? Care sunt paralelele cu ceea ce vedem în culte?

Răspuns: Dacă un adult se află sub influența unui cult care îl determină să comită infracțiuni, cine este responsabil? Cultul care l-a împins să comită crima, dar nu a comis-o? Adultul care a comis infracțiunea? Actuala derivă totalitară, prin șocurile traumatice pe care le provoacă asupra psihicului ființelor și prin incitarea la ură prin intermediul mijloacelor de comunicare în masă, duce la o pierdere a empatiei la nivel personal.

În mod evident, cu cât o persoană este mai mult confruntată din punct de vedere psihologic cu violența, cu atât este mai puțin capabilă să se protejeze și cu atât mai mult va dezvolta ceea ce în psihologie se numește „dezinteres”, o pierdere a emoțiilor. Aceasta duce la comportamente automatizate de canalizare a propriei angoase, precum și la o identificare cu propriul torționar, pentru care persoana în cauză va deveni „purtător de cuvânt” și executant. Atunci nu mai este nevoie să simți sau să reflectezi, ci doar să aplici „protocoale” într-un mod robotizat.

Iată la ce invită deriva totalitară: această regresie psihică, care face ca o mare parte a populației să devină executanți care nu se mai gândesc la consecințele acțiunilor lor, care nu mai sunt capabili de gândire critică sau de empatie față de alte ființe umane, dacă nu le împărtășesc opiniile sau nu sunt de acord cu ele.

De exemplu, unii oameni spun despre îngrijitorii care au spus „nu” la alegerea falsă între dreptul la exercitarea unui consimțământ liber și informat în ceea ce privește trupul lor și dreptul lor la muncă (și, prin urmare, la mijloacele lor de trai): „bravo lor” sau „lăsați-i să moară”. În mod clar, ființa respectivă nu știe ce spune în acel moment și nu realizează încărcătura de ură și intoleranță pe care o transmite propriul discurs, lipsit de empatie față de un altul care pur și simplu nu gândește ca el și are o viziune diferită asupra acestei crize. Cu toate acestea, este totuși esențial să dezbatem.

Întrebare: Ați făcut conexiuni între prezent și vremurile anterioare. Nu se schimbă „natura umană” și „arta puterii”, de la romani până la liderii de astăzi, via Machiavelli?

Răspuns: Ceea ce mă interesează pe mine personal sunt invariantele naturii umane. Nu cred că am evoluat din punct de vedere al psihologiei umane.

Pe de altă parte, avem acum unelte și instrumente tehnologice foarte sofisticate, inclusiv arme convenționale, nucleare și biologice, iar aceasta este problema noastră majoră.

O altă problemă majoră este transumanismul, care cred că este doar o reciclare a conceptului nazist al Übermensch-ului, al „supraomului”, cu tehnologii mult mai avansate și mai periculoase.

Toate aceste instrumente depășesc capacitatea noastră de imaginație în ceea ce privește daunele pe care le pot provoca umanității.

Întrebare: Aveți alte comentarii de făcut pentru a încheia acest interviu?

Răspuns: Cred că, în realitate, cu cât devenim mai conștienți de ceea ce se plănuiește pentru umanitatea noastră, cu atât mai mult devenim conștienți de faptul că trăim un „război” împotriva ființei umane, împotriva drepturilor noastre umane, împotriva populațiilor.

Nu avem de ales decât să rezistăm și să protejăm caracterul sacru al ființei umane.

Poate că este periculos să vorbești, dar este și mai periculos să taci.

Citiți și:
„Dușmanul umanității este bancherul internațional”
Totalitarismul este o psihoză în masă. Întreaga societate totalitară și regulile sale au la bază gândirea delirantă, blocată în iluzie
Transumanismul și religia viitorului. Interviu cu pr. dr. Jean Boboc

 

yogaesoteric
16 decembrie 2022