de Liliana Popa
Motto: „Mai bine să fii privat de mâncare trei zile decât de ceai o singură zi.” (proverb chinezesc)
Diferitele tipuri de ceai obţinute din arborele de ceai (Camelia sinensis)
Toate tipurile de ceai (alb, verde, negru, oolong şi pu-erh) provin din frunzele arborelui de ceai, Camelia sinensis. Ceea ce diferenţiază între ele varietăţile de ceai este modul în care frunzele sunt procesate sau specia de arbore din care este făcut, cum este cazul ceaiului pu-erh.
Ceaiul alb este făcut din frunzele care sunt culese la scurt timp după ce mugurii s-au deschis complet. Numele ceaiului provine de la puful argintiu care încă mai acoperă mugurii şi care devine alb când frunzele s-au uscat. Proporţia exactă între muguri şi frunze variază în funcţie de marca ceaiului alb. De exemplu, ceaiul alb White Peony conţine un mugure pentru fiecare două frunze, pe când cel denumit Silver Needles, „crema cremelor” ceaiurilor albe, este făcut în totalitate doar din muguri, care sunt culeşi în timp de două zile în primăvara timpurie. Toate celelalte tipuri de ceai sunt produse din frunzele mature.
Pentru ceaiul verde, frunzele sunt uscate bine imediat după recoltare. În cazul frunzelor destinate ceaiului verde nu survine procesul de oxidare ca în cazul ceaiului negru.
În producerea ceaiului negru, frunzele sunt mai întâi puse pe nişte grătare şi suflate cu aer până la îndepărtarea unei treimi din umiditatea lor şi transformarea lor în frunze pliabile. Apoi sunt înfăşurate pentru a le distruge pereţii celulari şi a permite eliminarea zaharurilor necesare în fermentaţie. Pentru a grăbi oxidarea, frunzele sunt ţinute într-un mediu foarte umed care le face să devină închise la culoare şi să se dezvolte acea aromă puternică caracteristică ceaiului negru. În final, frunzele sunt uscate şi apoi împachetate.
Ceaiul
oolong este produs din frunze care nu au fost lăsate să se oxideze aşa de mult precum cele pentru ceaiul negru. Aceste procese explică gustul ceaiului oolong care este mai apropiat de plantă, asemănător cu al ceaiului verde.
Ceaiul pu-erh este cel mai popular in regiunea Pu’er de lângă Simao, Yunnan (China). De altfel, de aici îi vine și numele. Acest tip de ceai (Pu-erh sau Puer) se obţine din frunzele foarte mari ale unei specii de Camelia Sinensis. El se găseşte în principal sub două forme: brut – raw (sheng) şi copt sau învechit – ripened (shou). Specific acestui tip de ceai este modul de prezentare, de la mici turtiţe (tou cha) sau cuiburi de pasăre la „cărămizi”, sau alte forme obţinute prin presarea lui. Acest ceai se mai împarte în două categorii importante: pu-erh verde şi pu-erh negru, în funcţie de procesul de obţinere. Diferenţa între ceaiul verde şi ceaiul pu-erh verde este aceea că la primul este oprit procesul de oxidare, pe când la celălalt procesul de oxidare este continuu, chiar dacă viteza lui este foarte mică. Acest lucru face ca o cantitate foarte mare de enzime să se găsească în ceaiul pu-erh verde.
Beneficiile polifenolilor din ceai
„O banală ceaşcă de ceai este departe de a fi un lucru banal.” (Mary Lou Heiss)
Catehinele, theaflavinele şi thearubiginele sunt substanţele active din diferitele tipuri de ceai. Catehinele sunt substanţe care aparţin grupei de compuşi numiţi flavonoizi sau polifenoli – substanţe cu multiple acţiuni benefice. Theaflavinele şi thearubiginele se găsesc cel mai mult în ceaiul negru şi cel mai puţin în ceaiul alb.
Atât utilizarea în medicina tradiţională chineză cât şi utilizarea sa populară în China de mii de ani, precum şi studiile ştiinţifiice riguroase centrate pe calităţile substanţelor active din diferitele tipuri de ceai au arătat că polifenolii, precum şi alte substanţe active din ceai au multe efecte benefice. Menționăm aici unele dintre ele:
– Acţiune anticancerigenă. Cercetătorii de la Rutgers University au arătat că compusul TH-2 din ceai determină „sinuciderea” celulelor tumorale fără să afecteze celulele normale. De asemenea, polifenolii din ceai ajută la prevenirea formării carcinogenilor potenţiali în organism, în special pentru anumite tipuri de cancer, precum cel ovarian, pulmonar, prostatic, colorectal şi vezical. Un studiu asupra cancerului la gură a arătat că cei care consumă ceai negru pot reduce semnificativ riscul acestui tip de cancer; această informaţie este utilă mai ales pentru cei care fumează sau folosesc alte produse cu tutun.
– Acţiune antiinflamatorie. Noul compus anticancerigen descoperit în frunzele de ceai, mai ales în cel negru, TF2, inhibă gena Cox2 care provoacă inflamaţie, conform studiului realizat de cei de la Rutgers University.
– Protejează inima şi sistemul circulator. Polifenolii din ceai ajută la „subţierea” sângelui, scăderea tensiunii arteriale şi scăderea colesterolului. Prin toate acestea protejează sistemul cardiovascular. În special ceaiul alb este considerat un foarte bun tonic cardiac. Teofilina, substanţă activă în ceai, ajută la relaxarea musculaturii netede din pereţii diferitelor conducte anatomice (cum ar fi bronhiile/bronhiolele, fiind bronhodilatator şi ajutând în cazul afecţiunilor respiratorii) şi capilarele sanguine (fiind vasodilatator capilar şi ajutând astfel circulaţia). Două ceşti de ceai pe zi timp de trei săptămâni ajută la deschiderea capilarelor, crescând fluxul sanguin periferic şi ajutând la menţinerea tensiunii arteriale normale. Un studiu din 1997 realizat de cercetătorii de la Kansas University au observat faptul că antioxidantul epigalocatehin galat (EGCG) – care se găseşte în ceai, mai ales în ceaiul verde – este de două ori mai puternic ca resveratrolul (un polifenol care limitează efectele negative ale fumatului şi ale dietei cu grăsimi). Aceasta ar explica de ce rata bolilor de inimă la bărbaţii japonezi este scăzută, chiar dacă aproximativ 75% din ei sunt fumători: ei consumă foarte mult ceai.
– Acţiune asupra sistemului osteoarticular: îmbunătăţirea densităţii osoase şi calmare în caz de artrită. S-a observat la băutorii de ceai că aceştia prezentau o structură osoasă mult mai zdravănă şi sănătoasă decât cei de vârstă similară care consumau chiar unele suplimente alimentare în acest sens.
– Acţiune antibacteriană, antivirală şi antifungică. Este binecunoscută şi dovedită ştiinţific această acţiune a flavonoizilor. Polifenolii din ceai şi taninurile funcţionează ca antibiotice, prevenind infecţiie bacteriene care determină deprecierea dinţilor. De asemenea, polifenolii din ceai ajută la menţinerea în limite normale a bacteriilor care provoacă mirosul urât al respiraţiei. Ceaiul este plin de substanţe numite taninuri, ce au abilitatea de a lupta împotriva virusurilor, cum ar fi virusul gripal, virusurile hepatitice şi dizenteria.
– Tonifică sistemul imunitar.
– Acţiune antioxidantă. Anihilează radicalii liberi care sunt cauza multor boli degenerative, a proceselor de îmbătrânire a ţesuturilor, a celor de formare a ridurilor etc. Protejează pielea nu numai de acţiunea radicalilor liberi, dar şi de acţiunea nocivă a radiaţiilor solare.
– Scade glicemia care are tendinţa de a creşte odată cu vârsta.
– Reduce stresul şi elimină depresia. Theanina este un aminoacid natural care se găseşte în frunzele arborelui de ceai. Această substanţă are un efect relaxant şi tranchilizant. De asemenea, conform studiului prof. Janet Bryan, de la Universitatea Australia de Sud, s-a observat că theanina creşte secreţia de GABA (acid gama aminobutiric) şi de dopamină. Dopamina este responsabilă de generarea senzaţiei de mulţumire şi plăcere. Probabil aşa ne putem explica de ce anumite popoare au adevărate obiceiuri legate de consumul de ceai, spre exemplu binecunoscutul ceai de la ora 5 la englezi. Dacă ceaiul nu ar conferi o stare de bine celor care îl consumă, stare care s-a dovedit a fi datorată substanţelor active din ceai, cu siguranţă acest consum nu ar fi devenit un obicei binecunoscut.
– Sănătatea tractului digestiv. Taninurile din ceai au un efect terapeutic asupra bolilor gastrice şi intestinale, ceaiul devenind astfel un ajutor puternic pentru tubul digestiv. Aceste taninuri scad activitatea intestinală şi exercită un efect antidiareic. S-a arătat că polifenolii au un efect benefic asupra inflamaţiilor intestinale la cei care au sindromul intestinului iritabil.
– Sistemul nervos şi creierul. Cantităţile mai mici de cafeină din ceai faţă de cele din cafea susţin fluxul sanguin din creier, însă fără să suprastimuleze inima. Studiile arată că aminoacidul L-theanină găsit în frunzele de ceai poate ajuta la relaxare şi la o mai bună focalizare asupra îndatoririlor. Cea mai mare concentraţie de cafeină dintre tipurile de ceai o are ceaiul negru.
– Cantitate mărită de energie. Cafeina, consumată moderat, poate fi un beneficiu pentru sănătate. Cafeina din ceai acţionează ca un stimulent mai subtil, fiind necesare mai mult de câteva minute pentru a simţi acest efect, mai degrabă decât să biciuiască sistemul la fel de rapid precum cafeaua sau coca-cola. Acest efect este asistat de o altă componentă găsită în ceai: teofilina. În timp ce cafeina acționează în mod predominant la nivelul creierului şi a muşchilor, teofilina stimulează sistemul respirator, inima, sistemul ciculator şi rinichii.
Particularităţi terapeutice ale diferitelor tipuri de ceai
Toate tipurile de ceai obţinute din planta Camelia sinensis au un conţinut mare de polifenoli și prezintă acţiunile descrise mai sus. În funcţie de prelucrarea pe care o suferă frunzele de ceai pentru a devein ceaiul care se vrea, de la ceai alb, la ceai negru sau pu-erh, mai există anumite particularităţi de acţiune ale acestor ceaiuri, particularități care vor fi descrise în continuare.
Ceaiul alb este cel mai puţin procesat şi astfel are cel mai mare nivel de antioxidanţi. La ceaiul alb s-a demonstrat ştiinţific efectul antifungic asupra speciilor Penicillium chrysogenum şi Saccharomyces cerevisiae, şi faptul că efectele antibacterieene şi antifungice sunt mai puternice la acest tip de ceai decât la cel verde.
Componenta de cafeină a ceaiului verde s-a demonstrat că are un efect pozitiv asupra abilităţii acestuia de a ajuta la scăderea în greutate. Ceaiul verde conţine puţin mai multă cafeină comparativ cu ceaiul alb şi ceva mai puţin de jumătate din cantitatea de cafeină dintr-o cantitate egală de ceai negru.
Cercetătorii au descoperit că polifenolii din ceaiul verde cresc abilitatea organismului de a arde grăsimile ca şi combustibil, ceea ce ajută la scăderea în greutate şi la creşterea anduranţei musculare. Polifenolii din ceaiul verde pot ajuta la susţinerea părţilor creierului care sunt implicate în învăţare şi memorie.
S-a observat în anumite studii că ceaiul verde ajută la stoparea evoluţiei bolilor Alzheimer şi Parkinson. Anumite experimente au arătat că antioxidanţii din ceaiul verde pot ajuta pielea să nu mai fie afectată de acnee.
Ceaiul verde protejează cartilajele prin blocarea enzimei care distruge catilajul. Flavonoidul, cea mai important substanță din ceaiul verde, epigalocatehin galatul (EGCG), îndepărtează alergiile.
Oamenii de ştiinţă japonezi au descoperit recent că EGCG din ceaiul verde opreşte virusul HIV de a se lega de celulele sistemului imunitar, adică de a le infecta, ceea ce înseamnă că ceaiul verde ar stopa răspândirea acestui virus.
Ceaiul negru are mai multă cafeină şi aromă decât celelalte varietăţi de ceaiuri obţinute din Camelia sinensis.
Aroma ceaiului negru durează mai mult decât a celorlalte ceaiuri, uneori chiar câţiva ani.
Un aspect important pentru ceaiul negru este acela că stimulează şi amplifică puterea de focalizare mentală şi abilitatea fiinţei de a se concentra. De aceea, este foarte bun pentru cei care lucrează cu calculatorul, întrucât conferă o atitudine stenică la nivel mental, protejându-i de interferenţele nedorite cu energiile joase vehiculate de computer.
Ceaiul negru s-a arătat că scade nivelul hormonului de stres, cortizolul, după o lună de consumat patru ceşti de ceai zilnic.
Cafeina din ceaiul negru poate de asemenea să dea memoriei un impuls pentru câteva ore, iar anumite studii sugerează că obiceiul de a bea ceai regulat poate ajuta la protecţia împotriva bolii Parkinson. Ceaiul negru, în mod special, stimulează funcţiile creierului şi susţine starea de vigilenţă.
Pe lângă beneficiile specifice catehinelor pe care le conţine, ceaiul Pu-erh este cunoscut în tradiţia chineză şi pentru că elimină rapid toxinele din corp. De asemenea, poate vindeca dizenteria şi calma durerile uşoare.
Pu-erh echilibrează tranzitul intestinal, elimină dificultăţile de digestie şi balonările.
Acest ceai se spune că ajută la controlul diabetului. Pu-erh îmbunătăţeşte vederea şi, la fel ca şi celelalte tipuri de ceai, întârzie procesul de îmbătrânire.
Este necesar să precizăm faptul că diferitele studii ale consumului de ceai se refereau la consumul infuziei de frunze de ceai, nu la orice aşa-zis ceai – adică infuzie din diferite plante medicinale. Cu această ocazie subliniem faptul că din punct de vedere tradiţional, maceratul la rece sau la cald are efecte terapeutice mai intense şi mai rapide decât consumul infuziei, şi de aceea este de preferat consumul maceratului.
După cum observăm, consumul zilnic a câteva ceşti de macerat de ceai, încălzit fără a trece de 40°C, îndulcit cu miere sau zahăr brun şi înfrumuseţat cu o feliuţă de lămâie, ne conferă astfel nu numai relaxarea binefăcătoare şi plăcerea aromei, ci şi multiplele beneficii ale substanţelor active pe care le conţine. Şi, aşa cum spunea şi Lin Yutang în Importanţa faptului de a trăi: „există ceva în natura ceaiului care ne conduce în lumea contemplării tăcute a vieţii”.
Citiţi şi:
Ceai Indian
Lămâia – fruct ce ne oferă o altă perspectivă asupra vieţii
yogaesoteric
29 noiembrie 2012