Ceea ce nu-i nici act, nici reflecție, e doar uimire și surpriză mereu născându-se în suflet

 

Fragment din lucrarea „Profetul” de Kahlil Gibran


Dacă doriți a-L cunoaște pe Creator, nu vă preocupați de dezlegarea enigmelor;
Priviți mai degrabă împrejurul vostru și-L veți vedea jucându-se cu copiii.
Priviți marile spații și-L veți vedea mișcându-se cu norii, în fulgere brațele întinzându-Și peste pământ, căzând cu ploaia.
Priviți, și Îl veți vedea în flori surâzând, apoi sculându-Se și semne făcând cu mâinile în arborii mari.

Atunci un preot bătrân spuse: „Vorbește-ne despre Religie.”
Iar el zise:
„Dar, oare, am vorbit altceva până acum?
– Religia nu-i orice act sau orice reflecție;
Și ceea ce nu-i nici act, nici reflecție, e doar uimire și surpriză mereu născându-se în suflet, chiar când mâinile taie piatra sau meșteșugesc la războiul de țesut!

Cine-ar putea despărți credința de faptele sale, ori credința de obligațiile-i zilnice?
Și cine ar putea să-și așeze în față orele vieții și să spună: «Acestea-s pentru Creatorul, iar acestea pentru mine însumi: acestea pentru sufletu-mi, iar acestea pentru trupul meu?»
Toate orele voastre aripi vă sunt și bat tăind spațiul de la un eu la altul.
Acel care nu-și poartă moralitatea decât ca pe un veșmânt de zile mari, mai bine să rămână gol:
Vântul și soarele nu-i vor străpunge pielea;

Cel care-și orânduie viața potrivit eticii, își întemnițează pasărea cântătoare într-o colivie.
Și chiar și cel mai liber cântec nu poate trece prin zăbrele și plase de sârmă.

Iar cel pentru care adorația este o fereastră, ce poate fi deschisă dar și închisă, acesta, cu siguranță, nu și-a vizitat încă locuința sufletului, ale cărei ferestre sunt deschise de dimineața până seara și de seara până dimineața.

Viața de fiecare zi este templul si religia voastră, și când intrați înăuntrul ei luați cu voi întreaga-vă fire,
Luați cu voi plugul și forja și ciocanul, și lăuta,
Toate lucrurile pe care le-ați modelat pentru nevoile ori pentru plăcerile voastre,
Fiindcă în vis nu vă puteți înălța deasupra desăvârșirii,
Nici cădea mai jos de neizbânzile voastre,
Și mai luați-i cu voi pe toți oamenii:
Pentru că în adorație nu vă puteți înălța mai sus decât speranțele lor, nici să vă coborâți mai jos decât deznădejdile acestora.

Și, dacă doriți a-L cunoaște pe Creator, nu vă preocupați de dezlegarea enigmelor;
Priviți mai degrabă împrejurul vostru și-L veți vedea jucându-se cu copiii.
Priviți marile spații și-L veți vedea mișcându-se cu norii, în fulgere brațele întinzându-Și peste pământ, căzând cu ploaia.
Priviți, și Îl veți vedea în flori surâzând, apoi sculându-Se și semne făcând cu mâinile în arborii mari.

Citiți și:

Frumuseţea este eternitatea contemplându-se în oglindă

Rugăciunile izvorăsc din inima noastră

 

yogaesoteric
22 octombrie 2019


 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More