Celulele stem, miracolul reîntineririi şi rasayana
de Alex Ionescu
Unul din cele mai fascinante fenomene în natură este crearea dintr-o singură celulă (oul fertilizat) a unui întreg organism, compus din sute de tipuri de celule cu funcţii şi caracteristici total diferite. Şi aceasta doar dintr-o singură celulă… Nu este acesta un mister? Cum de ştiu toate celulele organismului să se specializeze exact în direcţia necesară? Cum de ştiu celulele organismului să se diferenţieze exact la momentul la care trebuie, în timpul dezvoltării fătului în uter, pentru a da naştere organelor şi ţesuturilor noului organism?
Teoria câmpurilor morfogenetice elaborată de Rupert Sheldrake explică modul în care în cadrul fiecărei specii formele caracteristice fiecărui organ şi chiar învăţămintele primare pentru supravieţuire sunt conservate, în câmpuri energetice denumite câmpuri morfogenetice sau câmpuri morfice. De asemenea, orice nouă învăţătură pentru supravieţuire dobândită de diferiţi indivizi din cadrul speciei se înregistrează în aceste câmpuri morfice, şi sunt transmise de la o generaţie la alta – aspect care a fost dovedit de Sheldrake prin multiple experimente ştiinţifice riguroase. Conform teoriei lui Rupert Sheldrake, fiecărei forme a unui sistem viu îi corespunde un câmp morfogenetic caracteristic. Iar fiecare specie se poate spune că are un anumit set de câmpuri morfice care sunt stabile în timp, şi se păstrează atât timp cât specia respectivă există pe pământ. Adică fiecare generaţie a unei specii de plante sau animale sau chiar umană, va avea aceeaşi formă generală, va fi compusă din aceleaşi ţesuturi care vor avea aceeaşi componenţă, iar capacitatea de supravieţuire va fi mai mare decât la generaţiile anterioare deoarece au „moştenit” toate învăţăturile lor în acest sens. Aşa cum asocierea unui sistem material cu câmpul său gravitaţional depinde de masa sistemului, asocierea sa cu câmpul electromagnetic depinde de sarcina sa electrică, tot astfel asocierea unui sistem biologic cu câmpul său morfogenetic depinde de forma sa.
Totuşi cum se poate ca dintr-o celulă să se formeze atât de multe alte tipuri de celule? Prin diviziunea binară succesivă a oului fertilizat, în care celula respectivă dă naştere la două celule, iar acestea la rândul lor fiecare la alte două celule, etc., dintr-o singură celulă-ou se formează o mică masă de celule. Aceste celule poartă numele de celule stem şi au două caracteristici importante: se pot divide neîntrerupt fără să îşi piardă calităţile şi fără să se transforme în alte tipuri de celule prin aceste diviziuni, şi în acelaşi timp sunt totipotente – adică pot da naştere oricărui tip de celule din organism. Celulele stem sunt un fel de pălărie magică a magicianului, din care se poate scoate orice este necesar pentru formarea organismului adult. Embrionul are o proporţie mare de astfel de celule, celulele stem embrionare, care vor da naştere tuturor ţesuturilor viitorului organism. Aceste celule există şi în organismul adult, dar sunt într-un număr mult mai mic. Cercetările în acest domeniu au crescut pe baza descoperirilor realizate de cercetătorii canadieni Ernest A. McCulloch şi James E. Till în anii 1960. Celulele stem intervin în reînnoirea ţesuturilor care este mult mai lentă la adult decât la organismul în creştere al copilului, şi la repararea ţesuturilor când apar diferite afectări structurale grave – cum ar fi spre exemplu infarctul de miocard. Experimental s-a arătat că în momentul în care se produce un infarct de miocard, celulele stem locale şi chiar cele aflate la distanţă – dar acestea vor migra întâi spre zona afectată, încep să se dividă şi să dea naştere la celule specifice muşchiului cardiac, pentru a se reface zona distrusă prin infarct. Astfel, prin studierea în laborator a calităţilor acestor celule miraculoase, s-a ajuns la concluzia că medicina ar putea să se transforme radical prin utilizarea lor în diferite terapii. S-a observat că prin crearea anumitor condiţii de creştere, celulele stem dau naştere diferitelor tipuri de celule specific în funcţie de aceste condiţii.
S-a observat că prin obţinerea de diferite tipuri de celule sănătoase din celulele stem, pot fi ajutaţi bolnavi cu diferite boli cronice sau degenerative cum ar fi diabetul zaharat dependent de insulină, osteoartrita, hepatita, ciroza, arsurile, distrofia musculară, atacul cerebral, boala Alzheimer, scleroza multiplă, bolile hematologice congenitale, leucemiile, imunodeficienţele. Bucuria descoperirii calităţilor acestor celule constă în faptul că se pot obţine celule care pot reface anumite ţesuturi afectate ale unui bolnav pornind chiar de la celulele stem ale bolnavului respectiv, ceea ce nu va mai expune persoana respectivă la fenomene de reacţie imună faţă de orice alt tip de transplant care i-ar fi necesar şi s-ar realiza de la o altă fiinţă umană. La ora actuală se practică auto-transplantul de celule stem hematopoietice, pentru diferite afecţiuni hematologice.
În 1998, la workshop-ul susţinut de National Science Foundation s-a adoptat conceptul de inginerie tisulară, prin care se desemna o ştiinţă interdisciplinară şi multidisciplinară care aplică principiile ingineriei şi ale ştiinţelor vieţii pentru creşterea şi dezvoltarea de ţesuturi şi organe (substituenţi biologici) necesare diferitelor operaţii de transplant. Aceste preocupări au dat naştere unei noi ramuri medicale: medicina regenerativă. Pentru crearea de ţesut nou, necesar în cele mai multe cazuri restaurării unui ţesut sau organ lezat sau cu funcţionalitate redusă, ingineria tisulară a găsit trei modalităţi: 1.creşterea în laborator a fragmentului de ţesut sau organ necesar, pornind de la celulele stem ale pacientului, 2. infuzia în zona afectată de factori care să stimuleze celulele stem şi astfel regenerarea să fie accelerată, 3. injectarea de celule stem în zona afectată. S-au realizat multiple experimente pentru a se proba eficacitatea fiecărei metode. Pentru zone mari de ţesut afectat, cum ar fi spre exemplu în cazul arsurilor întinse, cu siguranţă este necesară creşterea în laborator a ţesutului respectiv, pornind de la celulele stem ale pacientului. Cercetările referitoare la aceste aspecte s-au realizat şi se realizează atât pe pământ cât şi pe diverse staţii orbitale. S-a reuşit creşterea unor fragmente de cartilaj uman în laboratoarele din spaţiu. Se doreşte cunoaşterea şi a influenţelor pe care microgravitaţia le are asupra ţesuturilor organismului uman.
Anul acesta, în luna octombrie, s-a acordat premiul Nobel pentru medicină şi fiziologie grupului de cercetători Mario Capecchi, Martin Evans şi Oliver Smithies pentru munca lor în domeniul ingineriei genetice aplicate celulelor stem embrionare murine.
Amploarea care a luat-o în ultimii ani preocuparea pentru diferitele aplicaţii ale celulelor stem se observă atât în acordarea premiului Nobel 2007 anumitor cercetări realizate în acest domeniu cât şi prin organizarea celui de-al doilea Congres European de Celule Stem şi Medicină Regenerativă. Printre primele subiecte discutate la acest congres s-au numărat şi cele privind utilizarea celulelor stem în dezvoltarea medicamentelor şi modul în care ajută tehnologia cu celule stem la procesul descoperirii de noi medicamente. Bineînţeles firmele farmaceutice nu puteau să ignore aşa o oportunitate de a-şi creşte eforturile de sporire a producţiei.
În tradiţia milenară a medicinei tradiţionale indiene, ayurveda, medicina regenerativă era şi este una din cele opt ramuri principale şi poartă numele de rasayana – mai este cunoscută ca parte a medicinei care se ocupă de reîntinerire. Rasayana – ca acţiune de reîntinerire, aspect care depăşeşte cu mult acţiunea de simplă regenerare, cuprinde în special terapii cu plante medicinale care induc specific această acţiune. Rasayana înseamnă şi calea de a atinge o vitaliate excelentă, care se poate concretiza în longevitate, memorie, inteligenţă, tinereţe, voce excelentă, forţă optimă a organismului şi organelor de simţ, respectabilitate şi strălucire. Literal rasayana înseamnă “calea sevei” – cea care conduce la hrănire, restabilire şi echilibrarea funcţiilor organismului.
Chiar dacă până la ora actuală nu au fost realizate testări în laborator care să demonstreze la nivel celular şi molecular cum acţionează remediile rasayana, se poate înainta ipoteza că acestea stimulează şi menţin funcţionalitatea celulelor stem – resursa fiecărui organism de reînnoire celulară.
Diferenţa dintre medicina tradiţională şi medicina alopată constă în contribuţia volitivă a pacientului la propria însănătoşire şi caracterul holistic al primeia faţă de atitudinea pasivă a pacientului pe parcursul însănătoşirii şi caracterul partiţionat al celei de-a doua. Terapiile rasayana au în vedere întreaga bunăstare şi reîntinerire a organismului, deşi există şi remedii particulare pentru diferite organe şi sisteme, pe când terapiile care utilizează celulele stem au în vedere strict zona afectată.
Termenul rasa are mai multe înţelesuri, cum ar fi: gust, esenţă, aromă, sevă şi emoţie, dar nu este limitată la nici una dintre acestea. În procesele terapeutice rasa se referă mai ales la conservare, transformare şi revitalizare. Rasa hrăneşte corpul, stimulează imunitatea şi ajută la menţinerea corpului şi a minţii în stare optimă. Conform scrierilor clasice în domeniul ayurvedei, terapiile rasayana conferă multe avantaje organismului: stoparea îmbătrânirii, creşterea inteligenţei, memoriei, forţei, tinereţii, dulceţei vocii, vigorii, hrănirea sângelui, limfei, ţesuturilor muscular, adipos şi reproducător, prevenind astfel afecţiunile degenerative şi bolile, imbunătăţirea proceselor metabolice, stare optimă a organismului şi organelor de simţ, creşterea rezistenţei naturale la infecţii, învigorarea organismului prin menţinerea echilibrului optim între anabolism şi catabolism.
Rasayana descrie prepararea de remedii pe bază de plate medicinale, pentru promovarea tinereţii, a vigorii stării de sănătate fizice şi mentale, şi pentru o stare de fericire continuă. Plantele rasayana sunt extrem de compliante cu administrarea zilnică şi prezintă o eficacitate foarte mare. Dintre cele mai utilizate plante în remediile rasayana menţionăm: Bala (Sida cordifolia), Kashmari (Gmelina arborea), Varahi (Withania somnifera), Pipalli (Piper longum), Usturoiul (Alyum sativum), Haritaki (Terminalia chebula), Brahmi (Bacopa monieri), Vacha (Acorus calamus), Shankapushpi (Convolvulus pluricaulis), Guggul (Cominphora mukul), Amalaki (Emblica officinalis), Guduchi (Tinospora cordifolia), Ballataka (Semicarpus anacardium), Punarnava (Boerrhevia diffusa), Shatavari (Asparagus racemosus).
Rasayana poate, prin cercetările făcute pe celulele stem, să dobândească o explicaţie ştiinţifică foarte concretă. Deschiderea oamenilor de ştiinţă către ştiinţele tradiţionale şi către viziunea holistică pe care toate tradiţiile medicale străvechi o promovau, va aduce un nou suflu cercetărilor ştiinţifice, şi o înţelegere mult mai profundă a ceea ce natura încearcă să ne zică de mult timp.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Trei cerinţe fundamentale pentru a avea o viaţă sănătoasă
Misterul vindecării în lumina cercetărilor ştiinţifice recente
Bibliografie:
1. The Nobel Prize in Physiology or Medicine 2007. Nobelprize.org. Retrieved on 8 October 2007.
2. Adewumi O, Aflatoonian B, Ahrlund-Richter L, et al (2007). „Characterization of human embryonic stem cell lines by the International Stem Cell Initiative”. Nat. Biotechnol. 25 (7): 803-16.
3. Wu DC, Boyd AS, Wood KJ (2007). „Embryonic stem cell transplantation: potential applicability in cell replacement therapy and regenerative medicine”. Front. Biosci. 12: 4525-35.
4. Jiang Y, Jahagirdar BN, Reinhardt RL, et al (2002). „Pluripotency of mesenchymal stem cells derived from adult marrow”. Nature 418 (6893): 41-9.
5. Barrilleaux B, Phinney DG, Prockop DJ, O’Connor KC (2006). „Review: ex vivo engineering of living tissues with adult stem cells”. Tissue Eng. 12 (11): 3007-19.
6. Gardner RL (2002). „Stem cells: potency, plasticity and public perception”. Journal of Anatomy 200 (3): 277-82.
7. Lindvall O (2003). „Stem cells for cell therapy in Parkinson’s disease”. Pharmacol Res 47 (4): 279-87.
8. Goldman S, Windrem M (2006). „Cell replacement therapy in neurological disease”. Philos Trans R Soc Lond B Biol Sci 361 (1473): 1463-75.
9. Wade N (2006-08-14). Some Scientists See Shift in Stem Cell Hopes New York Times. Retrieved on 2006-12-28.
10. http://abcnews.go.com/Health/wireStory?id=3307505
11. http://www.sciam.com/article.cfm?articleID=0008B8F9-AC62-1C75-9B81809EC588EF21&pageNumber=4&catID=4
12. Shostak S (2006). „(Re)defining stem cells”. Bioessays 28 (3): 301-8.
13. Cyranoski D (2007). „Simple switch turns cells embryonic”. Nature 447 (7145): 618-9.
14. Lisa E. Freed, Robert Langer, Ivan Martin, Neal R. Pellis, and Gordana Vunjak-Novakovic
“Tissue engineering of cartilage in space”, PNAS 1997, 94: 13885-13890.
yogaesoteric
noiembrie 2007