Centrarea în Sine

Atunci când se vorbeşte despre Sinele Divin, ATMAN, ca despre o reflexie a Divinităţii în noi înşine, ca despre un centru real al fiinţei umane, majoritatea oamenilor nu înţeleg şi nu acceptă măcar să reflecteze asupra acestor aspecte.

Omul se naşte cu un centru, dar el nu cunoaşte acest fapt. Omul poate trăi fără să îşi cunoască centrul, dar nu poate trăi fără centru. Centrul este veriga de legătură între tine şi existenţă; este rădăcina. Poţi să nu îl cunoşti, existenţa sa nu depinde de cunoaşterea sau necunoaşterea sa, dar dacă nu îl cunoşti vei duce o viaţă dezrădăcinată. Nu te vei simţi în siguranţă; nu te vei simţi în univers ca acasă.

Deşi nu este perceput decât de fiinţele cu adevărat trezite spiritual, centrul există.  Dar necunoscându-l viaţa ta va fi goală, vei fi în derivă. Vei simţi că trăieşti fără vlagă, fără vitalitate, doar aşteptând moartea. Poţi să amâni cunoaşterea sa, dar această amânare nu te va conduce nicăieri. Doar vei trece prin timp şi frustrarea pe care o ai te va urmări ca o umbră. Omul se naşte cu un centru, dar nu şi cu cunoaşterea acestuia. Aceasta trebuie câştigată.

Tu ai un centru. El există – nici nu poţi exista fără el. Cum ai putea? Cum ai putea exista fără acest pod între tine şi existenţă? Sau, mai bine spus, între tine şi Dumnezeu. Nu poţi exista fără această verigă. Rădăcinile tale se află în DIVIN. Tu, în fiecare moment trăieşti prin ele – dar acestea sunt îngropate în adâncurile fiinţei tale.

Dacă devii conştient de existenţa acestui centru, a Sinelui Nemuritor, ATMAN, viaţa ta devine reală. Altfel, viaţa ta va fi doar ca un somn, doar un vis. Ceea ce Abraham Maslow a denumit „actualizare de sine” nu este altceva decât faptul de a deveni conştient de centrul tău interior, prin care eşti legat de univers, de Divin.
Căutând să afli acest centru al propriei fiinţe vei realiza că nu eşti singur, ci eşti parte dintr-un întreg cosmic. Descoperind centrul fiinţei tale, întregul ţi se va revela în ansamblul lui.

Sartre spunea că omul trăieşte ca şi cum ar fi fost împins, aruncat în această lume. Aceasta este starea celui care nu îşi cunoaşte centrul, sau care nu ştie despre existenţa lui. Lipsa centrării te face să te simţi un outsider, să simţi că nu aparţii acestei lumi şi de aici apar suferinţe, frici, anxietăţi. Viaţa devine un calvar, un efort continuu de a supravieţui, fără să poţi înţelege sensul profund al existenţei.

Pe de altă parte, odată ce îţi întorci eforturile către cunoaşterea de sine, către aflarea centrului fiinţei tale, sensul vieţii tale începe să se contureze. Vei regăsi odată cu esenţa fiinţei tale, Sinele nemuritor, ATMAN, conexiunile cu universul, cu Dumnezeu, ceea ce te va face să te simţi conectat la tot şi toate. Suferinţa se transformă astfel în iluminare, anxietăţile în bucurie, frica în pace şi beatitudine.
Astfel, regăsirea de sine se revelează a fi balsamul unic al existenţei umane, ce conferă centrare, echilibru, eliberare.

Ceea ce ai de făcut în primul rând este ca întotdeauna primul pas. Apoi, pas după pas se creează drumul ce te conduce  până la capăt. Găseşte curajul să te întrebi „cine sunt eu” şi câteva momente de linişte în care să asculţi răspunsul. Te vei convinge că această simplă întrebare îţi poate transforma viaţa, aducând în lumina propriei conştiinţe adevărul despre tine însuţi. Vei îndepărta rând după rând răspunsuri ce nu îşi vor afla locul în tine însuţi şi vei simţi că doar inima ta cunoaşte răspunsul ce nu are cuvinte. Centrul ţi se va revela mai devreme sau mai târziu, şi o dată cu el vei înţelege sensul criptat al cuvintelor biblice ce vorbesc despre faptul că „omul este făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”.

Renunţă aşadar la visul în care te afli acum şi trezeşte-te la Realitate! Yoga este o cale de trezire, o cale a revelării de Sine. Yoga îţi poate conduce paşii spre Adevăr, spre Realitate, cu o singură condiţie: să fii sincer cu tine însuţi.