Concentrarea
Psihologii definesc concentrarea ca pe o formă de atenţie specială, disciplinată, o atenţie ce implică o restrângere, care să nu permită intervenţia stimulilor irelevanţi, ce ne distrag în condiţii obişnuite. Întreaga noastră conştiinţă devine direcţionată spre un singur aspect, devine realmente focalizată.
Beneficiile concentrării în viaţa cotidiană sunt evidente. Dacă ne concentrăm asupra acţiunilor noastre, suntem capabili să le efectuăm mai eficient şi să ne reamintim detaliile asociate lor. Majoritatea lipsurilor sunt cauzate de faptul că, în primul rând, nu manifestăm atenţia cuvenită în momentul când noi acţionăm.
Prin concentrare antrenăm mintea să fie mult mai clară şi mai pătrunzătoare, indiferent ce am face şi-i oferim spaţiul necesar pentru a se întoarce spre interior şi a vedea ce există acolo.
Concentrarea poate fi deprinsă prin antrenament şi, la fel cum concentrarea este esenţială pentru meditaţie, tot aşa meditaţia reprezintă modalitatea optimă pentru antrenarea concentrării.
Iată două exerciţii pentru mărirea capacităţii de concentrare:
Exerciţiul 1: luaţi un cuvânt banal, de exemplu “copac” sau “apă”. Scrieţi-l pe o foaie de hârtie. Apoi scrieţi primul cuvânt care vă vine în minte, asociat cu el, şi reveniţi imediat la primul cuvânt. Acum, în minte se va ivi alt cuvânt. Scrieţi-l şi reveniţi din nou, imediat, la punctul de plecare. Repetaţi acţiunea pe durata apariţiei asociaţiilor de cuvinte. Când ele încetează rămâneţi la cuvântul iniţial. Păstraţi-l în minte. Concentraţi-vă asupra lui, fără să gândiţi ceva despre el. Continuaţi cât timp vă simţiţi confortabil.
Exerciţiul 2: Se efectuează a doua zi după exerciţiul 1. Începeţi cu acelaşi cuvânt iniţial. Păstraţi-l în minte. Imediat ce mintea vă sare la unul dintre cuvintele apărute pe durata exerciţiului 1 (sau la altul nou), reveniţi la cuvântul iniţial. Repetaţi exerciţiul cel puţin cinci minute, o dată pe zi.
La sfârşitul lunii, veţi observa că vi s-a îmbunătăţit concentrarea.Şi pentru că cel mai bun moment de a începe aceste exerciţii este acum, puteţi lua o pauză de 5 minute pentru a pune în practică ceea ce aţi aflat, după care puteţi continua!
Deci, primul pas esenţial în practica meditaţiei, indiferent de forma acesteia, este concentrarea. Mintea trebuie să aibă ceva asupra căruia să se concentreze, şi e necesar să rămână concentrată. Ori de câte ori atenţia este abătută din cauza gândurilor nepoftite, a oboselii sau a plictiselii, ea trebuie readusă blând, dar cu fermitate, asupra punctului de focalizare. Practic, acest punct poate fi absolut orice; totuşi, mai cu seamă în etapele iniţiale de meditaţie, este recomandabil să fie ceva simplu şi/sau ritmic. Din acest motiv, încă de pe timpul lui Buddha, cu cinci sute de ani înainte de Hristos – şi probabil din vremuri imemoriale, cu mult înaintea lui Buddha – a fost întrebuinţată respiraţia ca obiect de concentrare.
Respiraţia este atât simplă, cât şi ritmică, o permanentă intrare şi ieşire, ridicare şi coborâre, flux şi reflux. În plus, deoarece respiraţia ne însoţeşte permanent, la bine şi la rău, ea nu deţine asocieri personale specifice. Este fundalul nebăgat în seamă al vieţii, vital pentru însăşi existenţa noastră, totuşi ne-am obişnuit atât de mult cu ea, încât de cele mai multe ori nu ne dăm seama de existenţa ei.
Exerciţiul 3: După ce vă aşezaţi într-un loc liniştit, fie în poziţia lotus, fie într-una din variantele ei sau stând pe un scaun cu spătar având coloana vertebrală dreaptă, cu palmele pe coapse şi tălpile pe podea, concentraţi-vă atenţia asupra nărilor sau abdomenului şi menţineţi-o acolo, refuzând să vă lăsaţi distras de gânduri, ori de evenimente exterioare. Simţiţi aerul aspirat, apoi observaţi scurta pauză dintre inspiraţie şi expiraţie, după care simţiţi aerul expirat şi, din nou, observaţi o scurtă pauză, de data aceasta între expiraţie şi inspiraţie. Nu interveniţi în ritmul natural al respiraţiei, mărind sau scurtând una din etapele ei ci pur şi simplu, lăsaţi ca respiraţia să se desfăşoară firesc, natural, devenind tot mai calmă pe măsură ce corpul şi mintea voastră se relaxează în meditaţie.
Dacă abia începeţi să învăţaţi meditaţia, limitaţi durata unei şedinţe la 5-10 minute. Încercaţi ca şedinţele să se desfăşoare zilnic la aceeaşi oră, dimineaţa sau seara, după cum vă este convenabil. Treptat, pe durata mai multor săptămâni, extindeţi cele 5-10 minute la 15-20 de minute, totuşi nu căutaţi niciodată să forţaţi pasul. Meditaţia nu înseamnă a scrâşni hotărât din dinţi. Ea înseamnă a rămâne liniştit cu tine însuţi şi, cu toate că necesită un anume gen de disciplină, aceasta are mai puţine legături cu rigiditatea decât cu flexibilitatea.
Atenţie: în mod inevitabil, până când nu vom dobândi un anume grad de măiestrie în arta meditaţiei, vom fi asaltaţi de gânduri şi emoţii, pe care trebuie să le lăsăm să treacă prin conştiinţă şi dincolo de conştiinţă, aidoma unor nori reflectaţi în apă. Nu încercaţi să le împingeţi pentru a le îndepărta, ci lăsaţi-le să se deplaseze după voia lor. Indiferent cât de “importante” par gândurile, sau cât de presante sau neliniştitoare emoţiile, nu vă agăţaţi de ele, nici nu permiteţi unuia dintre ele să declanşeze alt gând şi altul, fapt care v-ar determina să porniţi pe o pistă de distragere, care v-ar îndepărta tot mai mult de simplele aspecte ale inspiraţiei şi expiraţiei. Cu toate acestea, dacă sunteţi distras, reveniţi blând, dar ferm, la respiraţia dumneavoastră. Evitaţi să fiţi nerăbdător cu voi înşivă şi evitaţi să vă convingeţi singuri că nu veţi reuşi niciodată să meditaţi. Mintea voastră rătăcitoare vă demonstrează pur şi simplu cât de mult aveţi nevoie să meditaţi, pentru a-i potoli agitaţia dispersatoare. Ea vă arată, în acest moment, cât de puţin control deţineţi asupra propriei gândiri. Răspunsul corect este recunoştinţa faţă de acea parte a minţii voastre care a devenit conştientă că sunteţi distras şi care v-a reamintit să vă întoarceţi în punctul de focalizare.
De reţinut: concentrarea este facilitată dacă sunt îndeplinite următoarele deziderate:
- un scop bine definit, aspiraţia, atenţia, care vor conduce la succes în ceea ce priveşte concentrarea.
- răbdare, voinţă dură ca diamantul şi tenacitate în urmărirea scopului propus.
- vigilenţă şi continuitate în lupta împotriva dezordinii şi agitaţiei mentalului.
- puterea de concentrare creşte eliminând preocupările şi dorinţele inutile, practicând disciplina tăcerii (MAUNA) timp de o oră sau două pe zi, practicând tehnici de respiraţie (PRANAYAMA), rugându-vă, mărind numărul şedinţelor zilnice de meditaţie, mărindu-vă discernământul.
Atenţie! Puterea mentalului este fără limite. Cu cât este mai concentrat cu atât este mai puternic. Sensul vieţii este de a vă concentra mentalul asupra lui Dumnezeu. Este datoria noastră supremă. Această datorie este uitată din cauza iluziei (MAYA) care ne face să ne identificăm cu corpul fizic, situaţia socială, onoarea, numele şi reputaţia şi să uităm de esenţa noastră divină.
Swami Shivananda afirma despre meditaţie: “Suma totală a plăcerilor acestei lumi nu este nimic, comparată cu fericirea provenită prin concentrare şi meditaţie. Nu abandonaţi cu nici un preţ această practică. Continuaţi practica dumneavoastră, fiţi răbdător, perseverent, vesel, tenace şi încrezător. Astfel veţi reuşi.”
Concentrarea este un procedeu pur mental. Ea cere ca mentalul să se focalizeze către interior. Nu trebuie să luptaţi cu violenţă împotriva mentalului vostru.
Aşezaţi-vă într-o poziţie confortabilă, relaxaţi toţi muşchii corpului. Nu trebuie să mai existe nici o tensiune fizică, psihică sau mentală. Liniştiţi mentalul, calmaţi emoţiile, opriţi agitaţia mentală. Nu acordaţi nici o atenţie gândurilor intruse. Cu alte cuvinte, fiţi indiferent la exterior, ca un spectator care-şi vede gândurile defilând prin faţa sa ca pe o scenă. Gândurile, în realitate, nu au nici o forţă asupra noastră dacă noi nu vrem aceasta.
Exerciţiul 4: Concentrarea presupune existenţa unui obiect care serveşte drept suport fixării mentalului. Retrageţi-vă într-o cameră liniştită, luaţi poziţia lotusului (PADMASANA) sau a diamantului (VAJRASANA). Închideţi ochii. Concentraţi-vă atenţia asupra unui măr: analizaţi culoarea, forma, mărimea, diferitele părţi, cum ar fi: coaja, pulpa, sâmburii, etc. Vă puteţi gândi la locul de unde provine, de asemenea la gustul dulce sau acru, la efectele asupra digestiei sau asupra sângelui. Prin asociere, ideile relative la alte fructe pot încerca să apară. Mentalul poate însă să întreţină şi o altă imagine, străină, şi poate să înceapă să vagabondeze. Se poate gândi la un anume prieten pe care trebuie să-l întâlnească la ora patru în oraş, că trebuie să cumpere biscuiţi sau un caiet. Poate reflecta la un eveniment supărător care s-a produs recent. Trebuie să urmăriţi să aveţi o gândire bine definită şi să împiedicaţi apariţia oricărui gând ce nu are legătură cu obiectul considerat. Va trebui să luptaţi pentru a obţine rezultate în acest sens, căci mentalul va face tot ce va putea pentru a reveni la agitaţia lui obişnuită şi familiară. Încercarea seamănă într-o oarecare măsură cu ascensiunea unui munte. Când veţi constata că evoluaţi în meditaţie, veţi simţi nevoia să practicaţi din ce în ce mai mult. Va fi din ce în ce mai uşor şi mai frumos. După cum în planul fizic acţionează anumite legi specifice (gravitaţia, coeziunea, etc.), tot astfel, legi precise ale gândirii acţionează în planul mental sau în lumea gândirii: asocierea, relativitatea, continuitatea, rezonanţa, etc.
Alte exerciţii de concentrare:
Aşezaţi-vă în postura de meditaţie preferată, la o distanţă de 30-40 cm. de ceas. Concentraţi-vă asupra tic-tac-ului său. Deşi mentalul vagabondează, forţaţi-vă în mai multe rânduri să auziţi sunetul. Verificaţi cât timp poate să stea mentalul fixat, fără întrerupere.
Puneţi în faţa voastră o lumânare aprinsă şi urmăriţi să vă concentraţi asupra flăcării. Când aţi obosit, închideţi ochii şi creaţi mental imaginea flăcării.
Aşezaţi-vă într-o postură confortabilă şi concentraţi-vă asupra uneia dintre nenumăratele virtuţi abstracte, de exemplu compasiunea. Opriţi-vă asupra acestei virtuţi atât de mult cât veţi putea.
