Corona-criză – intersecția istorică a civilizației noastre

 

Valeriu Catruc, managerului site-ului ecology.md, a vorbit într-un interviu despre viitoarea digitalizare a lumii şi despre momentul de răscruce pe care umanitatea îl traversează. Punctul său de vedere este de natură să ne pună pe gânduri şi oferă anumite repere importante pentru a aprecia această situaţie. Tocmai de aceea am ales să vi-l oferim, deşi nu subscriem în totalitate la opinia sa.

Reporter:
Valeriu, cititorii manifestă un interes întemeiat pentru măsurile cunoscute de digitalizare a lumii noastre anterioare analogice. Ce părere aveți despre această trecere la lumea digitală?

Valeriu Catruc: Cunoaștem cu toții epitetele extreme ale nerăbdării oamenilor față de acest fenomen. Cineva numește fenomenul digitalizării drept lagăr de concentrare electronic sau feudalism digital. Dar să convenim ca în conversația noastră să folosim un termen neutru – lumea informațională sau, mai concret, digitală, de exemplu.

Rep.:
Unde ai observat manifestarea acestei treceri la lumea digitală?

V.C.: Din 1 iulie, în Federația Rusă a intrat deja în vigoare Legea cu privire la așa-numitul „oraș inteligent”. Orașul Moscova trece în întregime la o nouă poziție, unde, de fapt, toți locuitorii săi trec la relații sociale digitale. Au fost extinse împuternicirile administrației orașului și măsurile de intrare a oamenilor în acest mediu digital prin optimizarea activității zilnice și de afaceri a populației urbane.

Eu consider că îngrijorarea oamenilor cu privire la această poziție este de înțeles. În orice schimbare, se vede întotdeauna un pericol, dar acestea sunt etapele dezvoltării. Ideea cheie este că trecerea în lumea digitală este o extensie naturală a dezvoltării anterioare a civilizației noastre.

Adică dacă ne vom uita la etapele anterioare de dezvoltare a industrializării, înainte de aceasta a fost urbanizarea, colectivizarea, înainte de asta altceva, și altceva. Mereu au avut loc astfel de procese care alcătuiesc un singur algoritm. Aceasta este o logică a interacțiunii civilizației noastre umane cu natura. Adică, dacă vedem în digitalizare o problemă, atunci această problemă a fost de la începutul dezvoltării civilizației noastre.

Ideea de bază care a dat naștere odată civilizației noastre a fost că omenirea va căpăta fericirea universală atunci când va cuceri natura. Natura reprezenta pentru om o forță de nestăpânit, mare, periculoasă, care ar fi necesar să fie cucerită. Totul a început cu o săgeată, apoi am inventat roata, iar în cele din urmă, am ajuns la această digitalizare. Așa am cucerit mările, oceanele, proprietățile metalelor, electricitatea, sinteza nucleară. Toate acestea reprezintă cucerirea naturii.

Acum noi încercăm să cucerim chiar și bolile și moartea. Toate acestea reprezintă un proces de consolidare ulterioară a societății, unde în spatele acestei digitizări se află ingineria genetică, cu ajutorul căreia vor fi editate proprietățile de bază ale organismului. Toate acestea sunt o încercare de a cuceri în continuare natura.

Rep.:
Este normal, în opinia dvs., să cucerești natura?

V.C.: Ei bine, dacă omul crede că săgeata, roata, robotul, computerul reprezintă ceva normal, atunci lumea digitală a relațiilor este, de asemenea, ceva normal. Acesta este același proces care a fost lansat cu mult timp în urmă. Acesta este același algoritm, numai în finalizarea sa logică – cucerirea completă a naturii. În asta constă esența sa.

Să spunem că amenințările pe care le văd oamenii în ea, cu siguranță există. Dar ele au existat întotdeauna, la orice etapă. Nu s-a petrecut niciodată altfel. În general, există un astfel de proces. De aceea, toată isteria pe fundalul acestei tranziții, în opinia mea, nu este justificată și rezonabilă.

Și multe discuții în câmpul informativ în jurul acestui subiect, sunt mai mult rezultatul luptei elitelor. Adică, vechea elită care a trăit pe axul petrochimic discreditează în orice mod noua elită digitală. De asemenea, elita anterioară a discreditat predecesorii săi care au profitat de munca sclavilor și animalelor și așa mai departe. Aceasta este o desfășurare normală a procesului. Critica constructivă a proceselor de tranziție este destul de adecvată. Dar a crea panică în legătură cu aceasta este o prostie.

Rep:
Dar ce reiese din aceasta? Care este algoritmul ulterior de dezvoltare a evenimentelor?

V.C.: Poți cuceri multe, dar nu cred că omenirea va cuceri lumea. Și dacă omul nu va cuceri boala și moartea, atunci întreaga etapă istorică anterioară de cucerire a naturii este lipsită de sens. Pentru că omenirea nu va ajunge la etapa finală a planului inițial. Și ce dacă omul a cucerit totul, a murit și a fost uitat. Deci, el nu a cucerit principalul.

Rep.:
Deci, acesta e un drum mort al dezvoltării?

V.C.: Da, eu cred că acest drum este închis. Mai mult decât atât, acesta va fi însoțit de un întreg lanț de cataclisme uimitoare. Omul nu se va opri din acest drum, el va fi împins să meargă mai departe, iar mai departe sarcina este imposibilă, în opinia mea. Și, în consecință, ea aduce tot felul de crize: sociale, tehnogene, de mediu.

Criză după criză, în încercarea de a le rezolva și de a le depăși, omenirea va întreprinde cele mai extreme măsuri. Până la faptul că îi vor alunga pe toți pe la casele lor, de exemplu, sau vor cipa pe toată lumea sau vor introduce în om vreo soluție tehnică. Ar putea recurge și la o intervenție genetică specializată în natura umană, cu rezistență la viruși. Și dacă de bunăvoie nimeni nu ar accepta aceasta, atunci în momentele de criză va deveni destul de real. Iar intervențiile genetice vor provoca costuri psihologice și în continuare nu va exista ieșire din tot felul de crize. De aceea, tot acest drum este oarecum normal, dar fără capăt.

Rep:
Dar unde este ieșirea? Unde este ieșirea reală din impas, promițătoare pe termen lung?

V.C.: Fundamental, putem modifica ceva în acest impas, înlocuind ideea inițială că natura este necesar să fie cucerită.

Rep.:
Atunci ce ar fi necesar să facem cu ea? Ce idee propuneți dvs.?

V.C.: Există o altă idee că natura este perfectă, superbă și uimitoare. E mai frumoasă decât orice avem. Ea nu este nevoie să fie cucerită. Este necesar să ne adaptăm la ea. Este necesar să fim în armonie cu ea.

Rep.:
Aduceți un exemplu de relație armonioasă, mai exact.

V.C.: Aș putea aduce exemplul bărbatului și femeii. Atunci când un băiat și o fată au decis să se căsătorească. El ar trebui să fie supus femeii sau un despot? Nu. Între ei este necesar să existe dragoste. Despre asta e vorba. Nici matriarhat, nici patriarhat, ci armonie. La fel e și aici. O idee alternativă de cucerire a naturii este ideea armoniei. Natura poate fi atribuită începutului feminin, iar omul cu conștiința lui și mintea – începutului masculin. Interacțiunea începutului bărbătesc și femeiesc în dragoste, dar nu în cucerire și în supunere. Cum să vă organizați în mod cuprinzător viața în dragostea naturii, oferă ideea de a trăi în Moșia de familie. Această idee dezvăluie în mod cuprinzător calea personală, familială și publică, de stat, începând cu construirea sa și terminând cu rezultatul civilizațional global. Ideea descrie procesul educațional, procesul fabricării unor produse ecologice, procesul formării unei culturi a vieții. Toate acestea sunt prezentate într-o interacțiune armonioasă cu natura.

Rep.:
Valeriu, ce părere aveți despre situația istorică a omenirii în acest moment?

V.C.: Suntem la intersecția stării evoluționiste. Unde un drum continuă să se îndrepte spre ideea de cucerire a naturii și capătă o formă mai progresivă, eficientă din punct de vedere energetic, chiar și de păstrare a naturii. Ea este, în orice caz, mai prietenoasă cu natura, dar în același algoritm digital. A doua direcție este fundamental diferită de prima și se caracterizează printr-o atitudine armonioasă față de natură. Ambele aceste căi se vor dezvolta în paralel. Ele nu vor încurca una alteia. Mai mult decât atât, ele se vor ajuta chiar reciproc.

Pur și simplu unul dintre aceste drumuri nu este fără sfârșit. El se va dezvolta până la o limită obiectivă. Dar acolo nu există o dezvoltare fără sfârșit.
Iar a doua ramură a acestei intersecții implică o dezvoltare la nesfârșit. Și această perspectivă este de foarte lungă durată, de fapt, infinită.

Rep.:
Deci, în opinia dumneavoastră, ce se petrece acum, în sensul a ceea ce se numește „corona-criză” în lume? Care este esența acestei agitații ciudate?

V.C.: Pe scurt și exclusiv la temă, aș spune așa: are loc o tranziție de la epoca petrochimică la următoarea cale tehnologică – informațională sau digitală. Și deoarece societatea este foarte inertă și nu ține pasul cu viteza tehnologiei, toată această poveste reprezintă stimularea societății la toate nivelurile sociale, spre trecerea mai intensivă la modul logic de formare a societății cu privire la principalul vector de dezvoltare.

Citiţi şi:

O perspectivă inedită dar lucidă și inteligentă asupra cauzelor profunde ale crizei ce a fost declanșată de coronavirusul COVID 19

Ţara care interzice purtarea măştilor din cauza anxietății provocate în rândul cetățenilor

 

yogaesoteric
27 iulie 2020

 

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish. Accept Read More