de George Preda
Împreună cu diverse interese politice, religioase şi Naţionale, ocupaţia israeliană a West Bank, fâşiei Gaza şi Platoul Golan este alimentată şi susţinută de către interesele corporatiste. Companiile israleliene şi corporaţiile multinaţionale conduc afacerile imobiliare, dezvoltă infrastructura israeliană şi colonizarea în teritoriile palestiniene ocupate şi Platoul Golan, contribuind la construirea unui sistem funcţional de separare etnic, ce include puncte de control, ziduri şi drumuri, proiectarea şi furnizarea echipamentelor şi instrumentelor folosite pentru controlul şi represaliile asupra populaţiei civile aflate sub ocupaţie.
O extinsă investigaţie, ce face cunoscute sute de companii şi corporaţii implicate în ocupare, este postată online la www.whoprofits.org de către Gruparea Israelită Coaliţia Femeilor pentru Pace.
Afacerea, în curs de desfăşurare, de reconstruire în teritoriile ocupate ale West Bank şi Platoul Golan include dezvoltarea de locuinţe, cât şi proiecte extensive de infrastructură, cum ar fi construirea unui sistem de drumuri şi canalizare exclusiv pentru folosul coloniştilor israelieni pe pământurile confiscate de la palestinieni. Industria de construcţii include dealeri imobiliari, contractori, planificatori, furnizori de materiale, precum şi servicii de securitate, supraveghere şi servicii de întreţinere.
Zona industrială israeliană din teritoriile ocupate deţine sute de companii, variind de la afaceri mici pentru coloniştii israelieni, până la fabrici mari ce exportă produsele lor în întreaga lume. Beneficiile de producţie din colonii sunt numeroase, de la chirii micii, stimulente fiscale speciale, aplicarea cu uşurinţă a legilor de mediu şi protecţia muncii şi sprijin guvernamental. Angajaţii palestinieni din aceste zone industriale lucrează având restricţii de circulaţie, fără organizaţii şi cu niciun suport guvernamental. Aceste „avantaje” rezultă cel mai adesea din exploatarea forţei de muncă a palestinienilor, a resurselor naturale, şi a pieţei de consum palestiniene.
Importurile şi exporturile în Palestina sunt complet controlate, restricţionând competiţia cu producătorii israelieni, făcând astfel consumatorii palestinieni să fie dependenţi de bunurile israeliene. Restricţiile sunt impuse şi în dezvoltarea afacerilor palestiniene, iar toate utilităţile şi serviciile de bază se realizează prin intermediul firmelor israeliene.
Tunelurile ce leagă oraşul Rafah din Egipt cu tabăra de refugiu palestiniană, au devenit o adevărată reţea de susţinere a vieţii. Mâncarea este adusă pe sănii de plastic, iar animalele vii sunt mânate de-a lungul tunelurilor. Sunt aduse prin tuneluri făină, lapte, brânză, ţigări, ulei, pastă de dinţi, generatoare, computere şi încălzitoare. 300-400 de canistre de combustibil folosit pentru gătit sunt aduse în fiecare zi prin intermediul tunelurilor.
Fabricile alimentare, fermele de pui, depozitele de cereale, stocurile de hrană, aproape toată infrastructura şi 230 de fabrici mici au fost distruse în timpul asediului şi a celor 23 de zile de bombardament care au urmat. 
La acel moment, sute de camioane pline cu provizii de la agenţiile internaţionale erau ţinute în afara zidurilor, gărzile israeliene nepermiţându-le să intre în Gaza.
Este evidentă însă imposibilitatea ca palestinienii să îşi poată reconstrui locuinţele, clădirile guvernamentale, afacerile, fabricile doar prin intermediul tunelurilor.
Va fi necesar ca materia primă pentru construcţii să fie adusă din exterior în Gaza. Cum Israelul controlează cea mai mare parte a zonei de frontieră, toate acestea duc la o singură concluzie: „Israelienii vor fi principalii beneficiari financiari de pe urma lucrărilor de reconstrucţie din Gaza. Ei au bombardat-o şi acum ei vor fi cei care le vor vinde materialele de construcţie pentru a se reconstrui ceea ce ei au bombardat, exact aşa cum a procedat SUA cu Irak”, afirmă Ann Wright.
Citiţi şi:
Cum obţin companiile profit din poluare
Marile corporaţii exploatează imigranţii
yogaesoteric
17 februarie 2010