Cum au pierdut elitele europene încrederea oamenilor

În 2011, în plină criză a euro, Jean-Claude Juncker, pe atunci șeful Eurogrupului, declara senin: „Când situația devine gravă, trebuie să minți.” Puține fraze rezumă mai bine motivul pentru care milioane de europeni (inclusiv foarte mulți români) au ajuns să privească spre Rusia lui Putin sau Ungaria lui Orban cu o simpatie greu de înțeles pentru cei de la Bruxelles.

Oamenii s-au săturat să fie mințiți frumos.

Lista dezamăgirilor din ultimele trei decenii e foarte lungă.

• Războiul din Irak a fost justificat cu „arme de distrugere în masă” care nu au existat niciodată, iar liderii europeni au girat minciuna.
• În Libia, „protejarea civililor” a devenit peste noapte schimbare de regim, urmată de haos, sclavie modernă și valuri de migrație pe care tot europenii de rând le-au suportat.
• Grecia a primit austeritate brutală „spre binele ei”, în timp ce băncile germane și franceze expuse au fost salvate cu bani publici.
• Francezii și olandezii au respins prin referendum Constituția Europeană în 2005, apoi documentul s-a întors, cosmetizat sub numele Tratatul de la Lisabona – adoptat ulterior fără să mai fie întrebat nimeni.
• Să nu uităm Qatargate, cu vicepreședinta Parlamentului European prinsă cu sacoșe de bani cash.
• Și contractele de vaccinuri negociate de Ursula von der Leyen prin SMS-uri care, ce coincidență, „nu mai sunt de găsit”.

Fiecare episod în parte poate fi explicat. Toate la un loc creează imaginea unei caste care predică transparența și practică secretul. O castă care cere sacrificii de la alții și imunitate pentru sine.

La fel de corozivă este dubla măsură. Drepturile omului sunt invocate vehement când vorbim de adversari, dar amuțesc atunci când clientul e Arabia Saudită, bun cumpărător de armament american și european. Dreptul internațional ar fi necesar să fie sacru, însă Belgradul a fost bombardat fără mandat ONU.

Pe acest fond a apărut și percepția larg răspândită (și tratată aproape ca o axiomă) că de fapt NATO ar fi agresorul. George Kennan, părintele politicii americane de „îndiguire” a URSS, avertiza încă din 1998 că extinderea NATO spre est va fi „cea mai fatală eroare a politicii americane din întreaga eră post-Război Rece”. Trei valuri de extindere au adus alianța până la granița Rusiei, plus scutul antirachetă de la Deveselu. Pentru mulți oameni, asimetria pare evidentă: NATO a venit spre Rusia, nu Rusia și-a pus baze militare în Mexic, Cuba sau Canada.

Ce-i drept, țările estice au cerut ele însele, insistent, să intre în NATO de frica Rusiei, însă la fel de adevărat e că propaganda NATO și-a făcut treaba cu brio, prin menținerea la cote înalte a percepției de pericol venit dinspre Moscova. Mai mult, inclusiv ipocrizia a avut rolul ei. E foarte greu să predici inviolabilitatea granițelor când tu însuți ai invadat Irakul pe baza unor probe falsificate. Și ai bombardat Belgradul fără mandat ONU.

Așa s-a născut atracția pentru „autocratul sincer”. Când Putin spune sec „apăr interesele Rusiei”, mulți se uită cu admirație: măcar ăsta nu se preface. Oamenii s-au săturat de jaful escrocilor care ne tâlhăresc „spre binele nostru”, cu zâmbetul pe buze.

Poate că Europa are nevoie de autocrați ca Orban, nu de ipocriți ca Macron. Europa are nevoie disperată de o altă garnitură de politicieni. Are nevoie de lideri care își recunosc greșelile, negociază la vedere și au curajul să spună „avem și interese, nu doar valori”. Pentru că, fără nicio îndoială, războiul din Ucraina este cu mult mai mult despre interese, decât despre valori.

Minciuna rostită în numele unor „interese superioare” ale omenirii (apropo, oare o lume fără granițe, cu populații și culturi nivelate, reprezintă un „interes superior”?) rămâne tot minciună. Iar oamenii, oricât de bine sau prost educați și informați ar fi, o simt întotdeauna. Și cât timp o vor simți, vor căuta autenticitate oriunde o vor percepe. Inclusiv la Moscova.

Citiți și:
Britanicii, francezii și germanii se află acum chiar la porțile Rusiei
Este inevitabil un viitor război între SUA și Europa?

yogaesoteric
13 iunie 2026