Amăgirea că nu suntem implicați

La Câmpia Turzii, în județul Cluj, funcționează de doi ani un comandament aliat prin care trece asistența militară pentru Ucraina, aprobat de Parlament anul trecut, cu doar un singur vot împotrivă. Este principala contribuție a României la război, rămasă secretă la cererea expresă a Palatului Cotroceni. Și nimeni nu s-a revoltat. De curând, țara a intrat în criză fiindcă douăzeci de ofițeri români ar urma să ocupe niște birouri la Paris.

Nicușor Dan a cerut Parlamentului aprobarea pentru intrarea României în Comandamentul Forței Multinaționale de sprijin a Ucrainei. Structura se află deocamdată la Paris și se va muta la Londra peste un an. Forța pe care o planifică se va disloca abia după un armistițiu, într-un interval de timp neprecizat. Deocamdată Moscova respinge orice încetare a focului pe linia actuală a frontului (iar unul dintre motive ar putea fi tocmai acest Comandament al Forței Multinaționale „întărit” cu ofițeri români). Cei douăzeci pleacă, așadar, să pregătească o armată „de menținere a păcii” care s-ar putea să nu ajungă vreodată în Ucraina.

Călin Georgescu a numit demersul un pas sinucigaș și a cerut din nou suspendarea președintelui. „Miza nu este numărul militarilor, ci angajamentul politico-militar al României”, spune CG. Și are dreptate. Cine apără decizia lui Nicușor Dan numărând ofițerii o face cu un argument prost.

Pe de altă parte, dacă miza României este angajamentul deplin în sprijinul regimului Zelenski, atunci alarma a sunat cu un an întârziere.

Toamna trecută, Parlamentul a aprobat înființarea unui comandament aliat la Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii, cu până la o sută de militari români. Cererea venise tot de la Nicușor Dan. Opoziția nu a cerut atunci suspendarea președintelui, iar redacțiile au publicat știrea într-un colț de pagină și au trecut mai departe. Nimic de văzut aici.

Comandamentul stabilit în județul Cluj este nodul logistic românesc al NSATU, structura NATO care coordonează de la Wiesbaden livrările de armament și instruirea trupelor ucrainene. Are un frate mai mare la Rzeszow, în Polonia, prin care trec mii de tone de „marfă” în fiecare lună. Prin comparație, statul major de la Paris desenează o forță pentru ziua de după pace, în vreme ce nodul logistic de la Câmpia Turzii alimentează frontul anti-rusesc chiar acum.

Votul de anul trecut a fost 296 pentru, unul împotrivă, patruzeci și două de abțineri. Fără dezbatere publică. O sută de militari, un comandament aliat pe teritoriul țării, o misiune definită în cerere drept una „de tip non-combat, desfășurată doar pe teritorii aliate”, cu obiectivul coordonării asistenței „fără angajarea NATO ca parte la conflict”. De cinci ori mai mulți oameni decât la Paris, pentru o structură legată de războiul care se poartă în timp ce scriu aceste rânduri. Totul aprobat în liniște deplină.

Cotroceniul a dezmințit prompt zvonurile despre trupe trimise pe front. „Nu este vorba despre trimiterea de unități combatante și nici despre participarea militarilor români la operațiuni de luptă pe teritoriul Ucrainei”, a transmis Administrația Prezidențială. Adevărat, verificabil și cam degeaba, fiindcă răspunde la o întrebare pe care nu o pusese nimeni la modul serios. Implicarea puternică a României este evidentă și fără soldați în tranșee (în afară de binecunoscuții mercenari de la Getica).

Întrebarea serioasă privește ce am semnat deja, iar răspunsul se află de doi ani pe o pistă militară din județul Cluj.

Presa mainstream a jucat zilele trecute exact rolul care i se cerea. A titrat despre cei douăzeci de ofițeri, a chemat comentatori să se certe pe un simbol și a numărat de câte ori a spus CG cuvântul „război”. Despre poarta prin care intră zilnic tone de armament și muniție nu a întrebat nimeni, fiindcă răspunsul este „secret de stat”. Cearta despre Paris se filmează ieftin și nu supără pe nimeni.

Angajamentul României se măsoară în ce trece prin baza aeriană de la Câmpia Turzii, iar acolo Parlamentul a votat de mult, cu un singur om împotrivă, fără nicio dezbatere. Cei douăzeci de ofițeri trimiși la Paris sunt partea din angajament care se vede, și tocmai de aceea singura despre care ne certăm.

România este demult implicată în război, indiferent de câți ofițeri trimitem (sau nu) în diverse comandamente, pe post de simpli executanți.

Citiți și:
Scandalul „Militari pentru Ucraina” – ipoteză explozivă: au fost deja trimiși pe șest?
Războiul din Ucraina: Occidentul agravează situația

yogaesoteric
23 septembrie 2026