Cum funcționează digestia alimentelor?

Sper că ați avut o masă de dimineață consistentă, care v-a oferit energia necesară pentru perioada cea mai activă a zilei. Există nenumărate alternative pentru micul dejun, dacă nu urmărim doar satisfacerea gusturilor, ci și aspectele nutriționale. Celulele organismului nostru nu consumă nici ouă, nici produse lactate, nici carne, nici măcar cereale, nuci sau fructe. Ele nu pot folosi decât molecule de glucide, proteine, grăsimi, minerale, vitamine și substanțe fitochimice.
 

Știind aceasta, să presupunem că aș așeza într-un mixer toate alimentele de pe masă, le-aș transforma într-un amestec fărâmițat foarte fin și mi le-aș injecta în venă. Ce s-ar petrece? După o zi sau două s-ar anunța o întrunire, ar veni câțiva prieteni buni, înarmați cu batiste pentru a-și șterge lacrimile, un preot ar spune câteva cuvinte frumoase, probabil nemeritate, privind spre mine, așezat acum într-o cutie lunguiață, după care aș fi coborât aproximativ 2 metri.

Nu, nu, celulele organismului nostru nu pot utiliza alimentele pe care le înghițim! Dar nu mi-ar plăcea nici ca dimineața, așezându-mă la masă, să am în față o farfurioară cu fibre, opt sau zece ceșcuțe cu aminoacizi, o altă ceșcuță cu pudră de amidon pur și numeroase căpăcele cu vitamine, minerale și substanțe fitochimice, deci toate moleculele celulelor mele. Și ce gust ar avea acest dejun, nici să nu mă întrebați! Cât de bun și de înțelept a fost Dumnezeu atunci când a împachetat moleculele, de care au nevoie celulele noastre, în alimente atât de apetisante, cu arome și culori încântătoare, după ce, în prealabil, a creat în trupul nostru tubul digestiv, care fărâmițează și desface alimentele în molecule de nutrienți; acestea, absorbite în curentul sanguin, sunt transportate și servite celulelor după nevoie, oferindu-le exact ceea ce le este necesar. Acesta este aparatul digestiv, intermediarul între alimentele gustoase pe care le consumăm și celulele care au nevoie de ele.

Probabil știți că procesul digestiei, în realitate, începe în capul nostru, în creierul nostru. Vedem, mirosim și auzim cum alimentele sunt pregătite. Aceste semnale ajung într-un centru de integrare în creier, ne reamintim cât de gustoasă e hrana pe care tocmai o vom avea, și glandele salivare încep deja să secrete mai intens. Anumite mesaje sunt trimise la stomac: „Atenție, vine hrana, fii gata!” și, în clipa când totul e pe masă, sucurile digestive sunt și ele la îndemână, pentru a-și începe acțiunea de fărâmițare chimică și de pregătire pentru absorbția delicioaselor bucate.

Începem să mestecăm, și oricât de grăbiți am fi – acesta este un proces absolut necesar pentru ca saliva, cu chimicalele ei, să inițieze digestia, în special a amidonului și a grăsimilor. Pentru a favoriza contactul enzimelor cu interiorul alimentelor, acestea trebuie fărâmițate minuțios, iar în acest timp enzimele își îndeplinesc lucrarea. Însă producția de sucuri digestive nu se datorează numai mesajelor care pornesc de la simțurile noastre. Centrul din creier determină declanșarea secreției lor cu ceva înainte de ora presupusă de masă, pentru ca totul să fie gata în momentul apariției alimentelor.
 

Există o anumită „condiționare”, demonstrată de Pavlov la începutul secolului trecut. Dacă se așteaptă o oră sau două peste timpul regulat de masă, sucurile, dezamăgite, rămân neutilizate. Desigur, fabricile producătoare de enzime pot interveni oricând, printr-o șarjă pregătită de urgență, cu un consum mai mare de energie. Iar dacă luăm masa cu o oră sau două mai devreme decât timpul obișnuit, stomacul nu e pregătit și trebuie să-și mobilizeze forțele pentru a face față alimentelor neașteptate. Cel mai bine e să luăm mesele la aceleași ore și, dacă e cu putință, să avem numai două mese pe zi, care sunt absolut suficiente pentru majoritatea adulților sănătoși, însă ultima să fie în jurul orelor 15-16.

Stomacul are trei funcții principale:
– Prima, de a înmagazina alimentele, pe măsură ce sunt mestecate și înghițite. În stomac, continuă digestia amidonului, începută în gură de către enzima amilaza, care continuă timp de aproximativ trei ore.

– A doua funcție este de a secreta enzime, hormoni, acid clorhidric și mucusul care căptușește stomacul și constituie o barieră protectoare față de substanțele acide și față de alți agenți ce pot leza straturile mucoasei gastrice. Printre acești agenți amintim: oțetul, acidul acetilsalicilic sau aspirina, cortizonul, băuturile alcoolice, piperul, muștarul, ardeiul iute și scorțișoara. Toate acestea ar trebui evitate.

– Al treilea rol al stomacului este acela de a amesteca alimentele cu sucurile digestive și, prin contracții ritmice, de a elimina porțiuni mici din conținut, care trec prin canalul piloric în duoden și în intestinul subțire. Contracțiile peristaltice gastrice survin, în mod regulat, de trei ori pe minut. În mod normal, stomacul are nevoie de 3 ore pentru a rezolva o masă simplă și de 4-5 ore sau și mai mult, dacă a fost o masă mai abundentă și mai complexă, după care îi face plăcere să aibă o perioadă de liniște, de o oră sau două, pentru a se pregăti pentru masa următoare. Mâncatul între mese tulbură întregul proces al digestiei gastrice, chiar dacă nu realizăm tulburarea produsă. Enzimele produse de mucoasa duodenală și intestinală, împreună cu cele secretate de pancreas continuă digestia grăsimilor, a proteinelor și a glucidelor. Un hormon stimulează secreția pancreatică și contracția vezicii biliare, pentru ca, prin bila ajunsă în duoden, să se desăvârșească digestia grăsimilor.

Contracțiile intestinale favorizează amestecul conținutului cu sucurile digestive, precum și contactul cu mucoasa intestinală, pentru a ușura absorbția nutrienților. În același timp, conținutul e propulsat către intestinul gros. Intestinul subțire are o lungime de 6 metri și, pentru a avea la dispoziție o suprafață de absorbție cât mai mare, prezintă pliuri și niște evaginații, niște ridicături ale mucoasei, sub forma unor degete, numite vilozități. Aceste vilozități sunt acoperite cu celule absorbante, fiecare având aproximativ 3.000 de microvilozități sau 200 de milioane pe milimetru pătrat. Toate acestea fac ca suprafața de absorbție să fie de aproximativ 200 m2, adică de 100 de ori mai mare decât suprafața corpului uman. Celulele mucoasei intestinale se înnoiesc la fiecare 36 de ore. În cursul trecerii prin intestinul subțire, care durează aproximativ 8 ore, componentele alimentelor ingerate ajung într-un contact strâns și cu celulele sistemului imunitar.
 

În decurs de 24 de ore, din intestinul subțire ajung în intestinul gros aproximativ 1.500 ml de conținut intestinal. Aici are loc resorbția apei, iar componentele hranei, care n-au putut fi desfăcute de enzimele digestive, sunt atacate de flora microbiană. Intestinul gros are o lungime de 1,5 metri. Tot în intestinul subțire se asigură și echilibrul acido-bazic al organismului. Când conținutul intestinal a ajuns în intestinul gros, practic, toată hrana a fost desfăcută în moleculele și atomii necesari celulelor și, sub această formă, nutrienții au fost absorbiți în curentul sanguin, pentru a începe călătoria lor prin organism, furnizând energia și substanțele plastice necesare corpului. În intestinul gros se absoarbe cea mai mare parte a apei ingerate și are loc digestia fibrelor și a amidonului rezistent cu ajutorul florei microbiene.

Amidonul rezistent este fracțiunea de amidon care n-a fost atacată de enzimele digestive, reprezentând între 5 și 10% din amidonul ingerat. Din acest amidon rezistent și din fibre, flora microbiană fabrică acizi grași cu lanțuri scurte, care au un rol în hrănirea mucoasei intestinale.

Citiți și:

FICATUL – marele gardian şi totodată salvator al sănătăţii noastre

Alimentaţia ce prezintă o frecvență de vibrație înaltă şi starea de conştiinţă

Combinarea corectă a alimentelor – garanţia unei sănătăţi de fier

yogaesoteric
25 iunie 2017