Cum s-a ajuns de la „Clientul nostru, stăpânul nostru” la „Clientul nostru, sluga noastră!”
De cele mai multe ori nu am habar despre ce voi scrie data viitoare, inspirația vine dintr-o reclamă, un anunț, un articol, o imagine! De data asta a fost Erika Mărginean de la wordpress cu articolul despre „autorecenzare”.
Mi-am adus aminte că de mult doream să scriu pe tema asta! Nu, nu pe cea a autorecenzării (pentru mine un cuvânt / termen nou) ci în general pe acțiunile pe care este necesar să le facă „clientul” deși „vânzătorul” este plătit pentru asta! Nici autorecenzarea nu face excepție; dacă statul e interesat să știe câți suntem, de ce vrea să-i fac eu treaba lui? Statul suntem toți? Mai vedem la următorul lockdown dacă-i așa!
În scurta mea viață (ce sunt 60 de ani față de istoria omenirii?) am trăit de prea multe ori schimbări de felul acesta, în care eu plătesc că să lucrez pentru cel pe care îl plătesc!
În copilărie intram într-un magazin și între mine și ce doream era un „zid” – o tejghea de netrecut, în spatele căreia se afla cel care mă servea. În prețul produsului era, desigur, și salariul lui și era normal să fie așa! Spuneam ce doresc, el căuta prin rafturi, îmi aducea produsul pe care eu îl plăteam. (Mai înainte de ăștia 60 de ani, vânzătorul te conducea chiar până la ușă după ce plăteai!)
Clientul nostru, stăpânul nostru era principiul comun al comerțului.
Mai târziu tejgheaua a dispărut. Eu umblam acum prin magazin după produse pe care le duceam singur spre casă, unde erau plătite cu un preț în care era și salariul celui care vindea! Culmea, prețul nu era redus cu toate că nu mai umbla el după produse!
La fel în restaurant; de la a te așeza la o masă și a fi servit, am trecut la auto-servire, ba am trăit și să-mi gătesc singur legumele fripte, direct pe masă! Prețul nu a fost cu nimic mai redus, dimpotrivă, cu toate că am înlocuit și bucătarul!
Mai nou dispar și casele de încasat, dar și casierii! După ce caut eu produsele și le duc spre ieșire, este necesar să le scanez, tot eu! Nu mai spun că prețul nu reflectă lipsa casierului!
Poate pentru cei născuți mai târziu tot ce spun eu nu li se pare anormal, dar pentru mine „evoluția” aceasta e o involuție, prin care ne înstrăinăm complet, dispare contactul dintre oameni, dispar serviciile, suntem înlocuiți cu mașini, iar avantajul este exclusiv al celui care vinde, pentru că prețul rămâne în cel mai bun caz același!
Și pentru că nu-mi place deloc să fiu luat de prost, eu mă împotrivesc ajungând la situații tragico-comice când mă cert cu vânzătoarea că prefer casa în loc de automat, în esență luptând să-i păstrez locul ei de muncă în timp ce ea (fără să își dea seama) se luptă să rămână șomeră!
Nici afacerile online nu sunt altfel: tot eu caut, pierd timpul, consum curent, internet, eu fac plata, eu port riscul ș.a.m.d, iar diferența de preț nu reflectă treaba asta!
Cu alte cuvinte, principiul comerțului a devenit: „Clientul nostru, sluga noastră!”, și asta mă deranjează enorm pentru că nu-i normal să plătesc tot eu, cel care muncește, în loc să fiu recompensat!
De acum înainte gândiți-vă măcar că activitățile acestea cu prefixul „auto-” sunt de obicei auto- bătaie de joc!
Autor: Ioan Sperling
Citiți și:
Sistemul colonial modern (I)
Corporatismul, sclavagismul modern
Sistemul modern face mai mulţi sclavi decât existau în epoca Sclavagistă sau în Evul Mediu
yogaesoteric
17 iulie 2022